Ma cam batea un gand sa pasesc Blog Power 54 pentru ca am impresia ca raspunzand intrebarilor propuse de Dia na m-as cam repeta. Dar, cum repetetia e mama invataturii, cam pe joi seara m-a apucat un chef sa-mi dau si eu cu parerea. Bineinteles ca fara sarcasmele de rigoare nu se poate, asa ca le voi servi din prima, mai ales ca sunt bazate 100% pe adevaruri. 😀 Le gasiti inserate printre intrebarile originale…
Televizorul – prietenul omului? Duamnii feri! Puschea pe limba! Unde-i lemnul sa bat?! A, stai ca sunt tolanita intr-un pat de lemn…
– cât timp petreci în faţa televizorului? Zero! Nada! Nu am televizor de mai bine de doi ani si ma simt extraordinar. Ca sa fiu complet sincera, ma uit la tot felul de seriale tampite, dar nu imi ia mai mult de 132 de minute pe saptamana…
– găseşti educative (de ajutor) programele şi emisiunile tv de azi? Depinde de canal si de program. Dar in peste 60-70% din cazuri, cred ca sunt numai tampenii care denatureaza felul in care privim viata si ne indeparteaza de realitate.
– ai curaj să îţi laşi copilul singur în faţa televizorului? Bine ca nu am copii! Inca… Din pacate, cand o sa il am, o sa vada televizoare la altii si se va simti handicapat fara. Poate pana atunci voi putea sa banez anumite canale. 😀
No, acum ca am dat cu sarcasmele de pamant si cu pamantul de cap, ocazie cu care am raspuns constiincios si la intrebari, sa dam cuvantul psihologului de serviciu, ala care a trecut prin facultate ca gasca prin apa si nu a practicat nici macar o zi din viata de dupa.
Omul e o fiinta minunata, cu capacitati nebanuite pe care tinde nici macar sa nu le exploreze. Dar acelasi om are niste defecte generalizate pe care le intalnim in fiece exemplar al rasei noastre: comoditatea si lenea. Si nu vorbim de lenea aia care se manifesta prin aruncatul sosetelor pe podea, nespalatul vaselor etc. Ci la aia existentiala care ne face sa alegem solutia cea mai simpla, chiar daca nu duce la obtinerea rezultatului scontat in totalitate, si nu pe aia mai grea si datatoare de batai de cap, dar care ar da nastere la chestii mult mai frumoase. Bine, mai sunt si specimene care au reusit sa faca un by-pass peste partile creierului care guverneaza aceste stari. Dar astia sunt tare putini comparat cu totalul populatiei.
Bine, bine, dar ce legatura are filosofia de mai sus cu televizorul?! Pai, pe calea undelor ne intra in casa tot felul de programe: de la telenovele, la seriale cu vampiri, de la comedii super lejere la thrilleruri psihologice, de la documentare despre natura pana la reality showuri cu soacre, nurori, mirese crizate, masculi epilati, adica tot un fel de animale. Si cand trupul vine acasa dupa o zi de munca, isi ia de mancare si da drumul la televizor ca sa mai auda o stire, cica. Numai ca creierul face ce stie el mai bine – impinge lenea la inaintare, se preface ca e obosit, transmite un impuls nervos mainii care actioneaza telecomanda si ochii sunt condamnati sa priveasca programe spalatoare de neuroni. Iar la cei mai multi lenea existentiala e atat de mare incat nici macar nu se mai chinuie sa schimbe canalele…
Uite asa ajungem sa ne uitam la comedii romantice in care viata de cuplu e perfecta, la seriale in care aparent nimeni nu munceste, dar toata lumea e bogata, la emisiuni presupuse a fi de stiri, dar care de fapt sunt doar o cronica a sinuciderilor, violurilor si crimelor din ultimele 24 de ore, la talk showuri politice in care toata lumea tipa cu vehementa, dar nimeni nu spune nimic. Dupa cateva reprize de indoctrinare ajungem sa credem ca viata e asa cum o vedem la televizor, ca sigur nu e ceva in regula cu traiul nostru pentru ca nu seama cu ce vedem pe sticla. Iar impresia mea e ca omul alege sa se uite tocmai la programele care ii inchid creierul si care il baga intr-un fel de stare de staza facandu-l sa ignore problemele de zi cu zi. Si vorbesc chiar din experienta proprie…
Uneori ma gandesc ca nu ar strica un televzor, pentru ca am si eu momente in care as vegeta pur si simplu, fara sa fiu nevoita sa ma gandesc in prealabil la ce film cretin m-as uita. Dar as prefera sa pot bana anumite emisiuni, adica sa pot seta sa imi fie accesibile doar anumite programe, nici macar toate de pe acelasi canal. Ma gandesc ca in felul asta, chiar daca as lua telecomanda in mana si as incepe sa butonez, macar as fi „obligata” sa ma uit la chestii care nu mi-ar anestezia creierul de tot… Dar pana una, alta, rezist pe baricade!
Aaa, si inainte sa inchei, as vrea sa mai subliniez doar ca m-am exprimat legat de televiziune in general, fara a pune accent pe aia romaneasca in particular… Ca daca faceam asta, nici toate oceanele din lume nu mai spalau blogul asta. 😀
Au mai scris pe aceasta tema: Liviu, Lotus, Dia na, otipa, Dan Niculescu.
Jurnal de Belgia 
Bine că n-ai. 🙂 Televizor!!!, ce altceva. După debandada din ’89 toţi strigau care pe unde apuca : cu televizolul aţi minţit poporul. Acum e altă variantă : cu televizorul îndobitociţi „boborul” ( cum spune Tibi). Da ştii că-i bun un televizor, pe post de veioză, şi de vorbă-n casă, aşa ca şi zgomot de fond.
ei, lasa ca nu-i chiar asa tragic. tu chiar o cauti cu lumanarea 😀
În ce sens spui tu că o caut cu lumânarea?
ca alegi sa te uiti singura la toate panaramele de emisiuni. asa ca nu te plange, ca exista si in ro canale de descretit fruntea. adevarat, straine, dar exista.
Am stat și eu fără televizor o perioadă să văd dacă rezist și am supraviețuit 😀 Se poate…oricum, selectez ceea ce văd.
ma intreb cateodata cum traiesc cei de prin jungla fara tv… :))))
Eu recunosc ca nu pot fara tv..Dar mi-am setat in memorie doar vreo 10-15 posturi.Na uit de obicei la posturile sport sau programe educative 🙂
bravo tie!
Sincer, si eu in ultima perioada sunt scarbita de ce se tot la tv.. Aceleasi subiecte penibile pe toate canalele..
pe discovery sigur nu se dau stiri din ro 🙂
fii-mea are o colega ai carei parinti par a fi fundamentalisti in privinta TV. Nu numai ca nu au TV in casa, dar au fost cam … dezorientati cind au intrat la mine in casa si au vazut TV. Iar fetita aia se comporta foarte ciudat cind vede un televizor mergind. Poti sa-i pui orice emisiune, si politica, ea tot sta in fata TV si se holbeaza acolo. Mi se pare cam nociv si cred ca o cam handicapeaza intr-un anume sens. Adica ok, la virsta noastra e liberul arbitru sa renuntam la TV. Dar la 4-5-6-7 ani …
uite din aceasta cauza stiu ca trebuie un televzor in casa – tocmai ca sa nu handicapez copilul…
Esti singura persoana de care am auzit ca nu are televizor :))
azi dimineata am fost la cineva care e la fel de „antisocial” :)))
Hai, maaa… se vede ca nu stii cum umblam cu ligheane de aluminiu sa prindem bulgarii…
mai, am auzit de asa ceva, dar recunosc ca nu m-a pus nimeni sa stau pe acoperis cu lighenul in brate. 😀
Am stat fara televizor vreo doi ani. Jucam rummy, rentz, citeam, povesteam, ieseam mult pe afara… Apoi a inceput lupta: unul la calculator, doi la tv… Cu randul…
ioi, noi nicicu 2 calculoare si un televizor nu eram mai linistiti. :))))
Eu incep prin a vegeta in fata TV-ului pana ma plictisesc si atunci lansez cautari. In general gasesc intotdeauna ceva interesant.
imi amintesc ca in Ro ma uitam la toate emisiunile cu renovari si constructii de case. si la clanul suricatelor. 😀
Zile cu si zile fara. Aleg insa canalele de filme atunci. La stiri nu ma mai uit de mult timp. Imi ajung cele care-mi parvin de la radio-ul din masina si de pe net. Si alea, cat mai scurte.
In rest, televizorul e totusi un rau necesar. Sunt de acord cu existenta unuia in casa, dar accesul la el sa fie supus unui control din partea celui care-l utilizeaza, iar in cazul copiilor, din partea parintilor/bunicilor/educattorilor.
mda, cred ca la un moment dat o sa imi iau si eu unul, din nou. 🙂
Noa sara bună, aşa mai spre miezul nopţii. Dacă nu aş avea calculatorul, sigur aş fi cu televizorul. Dar aşa, că am calculator, îi las pe prunci la televizor pentru că Daniel de cum se trezeşte vina la mine în cameră şi-mi zice: „moşu, ene !” iar eu îi dau programul de desene pentru că şi aşa nu se uită la ele decât sporadic, dar vrea să ştie că merge televizorul.
adevarul e ca laptopul asta impreuna cu Internetul au cam inlocuit televizorul in viata mea. cred ca nu ii simt lipsa din cauza / datorita blogului – imi ocupa destul de mult timp.
De ce te uiţi la seriale şi filme cretine? 🙂
pai tra sa compensez cumva alte activitati pur intelectual. si aici ma refer la bautul prin baruri, saritul pe geam din camerele masculilor… 😀
imi plac unele seriale ca sa ma mai deconectez, recunosc.
Felicitări pentru câștigarea ediției 54 Blog Power. Te așteptăm cu noua temă
http://www.mostwantedblog.org/2013/01/27/blog-power-55/
multumesc!
Televiziunile s-au supus regulilor economiei clasice, cu cererea şi oferta.
Dacă în anii ’90 mogulii (adică Voiculescu, Sârbu & Co) s-au luptat să aducă filme bune, seriale bune, să facă emisiuni cât de cât inteligente, au făcut-o fiindcă internetul era o curiozitate, iar marea majoritate a populaţiei mature şi active avea proaspăt-descoperitul cablu. Deci aveau o masă semnificativă de consumatori şi merita investit.
Odată ce s-au întâmplat 2 lucruri în anii 2003-2005, adică s-a pus botniţă televiziunilor prin clasicul mecanism al morcovului şi băţului (dai ce vreau eu pe post, ai publicitate plătită gras şi avantaje politice, dai ce nu vreau eu, te caută CNA de ouă) pe de o parte şi a explodat internetul broadband ieftin pe de altă parte, populaţia activă, tineri şi maturi, a migrat rapid spre un mediu necenzurat, în care nu te întreabă nimeni la ce porneturi te uiţi şi nici de ce descarci filme piratate.
Asta i-a pus pe moguli într-o mică dilemă: investeşti bani, dar nu se uită la tine decât nişte căpoşi, deci nu mai are rost investiţia, fiindcă ăia se uită oricum, din lipsă de altceva.
Aşa că dai „Singur Acasă” de 4782362 de ori, repeţi câteva telenovele prăfuite româneşti, turceşti şi indiene de 3527345732 de ori, îl pui pe Mircea Badea să se scălâmbăie ca maimuţa şi pe Cătălin Măruţă să se pocească, şi aia e.
~Nautilus
ai si tu dreptate, dar tot nu ma pot opri sa ma gandesc ca poate ar fi bine sa incerce o reeducare. poate ar fi mai util societatii, pe termen mediu si lung, sa se gandeasca mai mult la binele general. dar ce vorbesc eu aici?! ozn-uri!
Nimeni nu face ceva util societăţii dacă nu are el un avantaj din asta.
Nici patiseria din colţul blocului nu dă plăcinte şi gogoşi gratis, aşa cum nici mogulul nu dă filme bune unora care nu se uită la TV.
De fapt patiserul poate să facă o donaţie, să zicem 500 de plăcinte la un orfelinat, dacă vrea, dar mogulul nu poate şi nu vrea 😀
~Nautilus