Ma fascineaza oamenii

Da, ma fascineaza oamenii. As vrea sa pot sa le patrund in minte, sa inteleg cum fac conexiunile si pe ce isi bazeaza anumite decizii. Mor de curiozitate sa aflu de ce X face ce face si care parte din viata lui de pana atunci il determina sa actioneze intr-un anume fel. Dar, totodata, stiu ca daca as incepe sa cunosc aspecte ca acestea as intra intr-o spirala fara de sfarsit, caci fiecare din noi a fost influentat de altii, care la randul lor au fost si ei influentati. Cred ca spuneam in mirobolantul articol Despre amanti ca deseori as vrea sa am capacitatile lui Spok si ale vulcanienilor si sa fiu capabila sa vad cu adevarat intr-un om doar atingandu-i fata…

Iubesc oamenii, nu pot trai fara ei, desi uneori caut linistea deplina. Chiar daca ma incui in casa si refuz sa socializez activ, imi dau seama ca pasiv tot o fac: ies la supermarket si vad oameni, intru pe blog, citesc o carte scrisa de oameni… Si asa cum iubesc eu oamenii, am un talent deosebit de a crede in ei si de a aceepta sa-mi pun soarta in mainile lor fara a ezita. Pe langa toate parerile aste bune, mai cred si ca oameni, in general, sunt prosti si lasi. Prosti pentru ca nu inteleg la timp ca viata e scurta si ca nu ne asteapta pe noi, ci trece. Daca esti acolo sa iei ce ti-ai dori, bine, daca nu, ai pierdut trenul. Iar lasi pentru ca ne e atat de frica de noi insine incat rareori ne aplecam spre introspectie. Si ne e frica sa luptam pentru idealuri…

Imi vin in gand lectiile de biologie si imi vine sa spun ca, in esenta, noi oamenii nu suntem altceva decat un animal mai evoluat. Social, ce-i drept, si cu un creier mai dezvoltat, dar tot o turma de animale ramanem. Am avut sansa evolutiei de partea noastra, Natura ne-a dat si ea un ghiont si ne-am trezit cei mai mari si mai tari de pe aceasta planeta. Generic vorbind in cazul ambelor adjective, ca nu suntem nici una, nici alta. Dar avem un creier (care a dat nastere la constiinta si alte cele complicatii psihologice) si o incapatanare bolnava in a ne face loc cu orice pret.

Din punctul meu de vedere, noi oamenii am dus la extrema negativa comportamentul unui animal obisnuit. Nu mai avem Mascul Alpha, dar avem Presedinti, Sefi de Guvern si tot felul de alti mici sefi si sefuti. Chiar si in familie trebuie sa existe un sef, ca altfel ar fi una disfunctionala conform cu tata Leana de la colt. „Cel mai mare il devoreaza pe cel mai mic” se aplica si printre noi, ba chiar cu din ce in ce mai multa eficienta parca – nu mai facem asta doar intre indivizi, ci, mai nou, la nivel de state. Si ce-i mai tragic, daca alte specii se mananca intre ele in inlantuirea lantului trofic, noi ne mancam intre noi… Iar in plus fata de restul regnului animal, noi reusim sa distrugem si ce-i in jurul nostru, doar pentru a ne face loc mai mult. Am reusit sa fentam legea selectiei naturale si avem impresia ca putem calca totul in picioare.

Si totusi ma fascineaza oamenii si ii iubesc… Sper sa ne dam seama la un moment dat ca cea mai de pret resursa pe care o avem la indemana e creierul si ca nu o folosim nici macar pe sfert. Poate tot pe atunci om realiza si ca nu suntem atotputernici si ca ar fi bine sa fim mai umili fata de ce ne inconjoara. Dispretuim animalele, ne folosim de ele, dar nu suntem constienti de faptul ca daca Natura s-ar hotara sa ne dea un bobarnac, suntem cei mai inadaptati de pe planeta.

Ma gandesc ca daca vom continua ca si azi, la un moment dat Natura chiar ne va da un sut in fund, ca pare mai desteapta – o fi ea toleranta, dar cu tendinte autodistructive nu prea pare a fi. Dar noi, cei care dezbatem astazi soarta omenirii, nu vom mai fi in preajma sa vedem. Sau poate ne vom destepta la un moment dat si ne vom da seama ca mai exista si altceva in afara de noi pe lumea asta si vom incepe sa respectam ceea ce avem.

Daca as avea puterea de a ilumina cat mai multi oameni dintr-o suflare, cred ca as incerca sa ii fac mai putin egoisti – sa priceapa ca doar pentru ca ce 10-15 alti oameni din imediata lor apropiere sufletesca au vietile in parametrii normali, nu inseamna ca omenirea in sine o duce bine si ca au dreptul sa se poarte urat cu restul. Si as mai incerca sa le insuflu dorinta de a se cunoaste mai bine pe ei insisi… Poate asa ar intelege ca nu au limite si ca totul e posibil, poate ar invata sa viseze si sa isi puna incapatanarea in slujba unui ideal frumos.

Si totusi, ma fascineaza oamenii si ii iubesc…

Articol scris pentru Blog Power 53, pe o tema propusa de mine: Viața alături de oameni. Ce crezi despre oameni? Ce ai schimba la oameni? Incotro crezi că se îndreaptă omenirea?. Au mai scris pe aceasta tema: Denisa, Liviu, O tipa, Liviu – Balantza, Denisa, Nymphetamine, Rosya, Raftul cu ganduri.