De cand ma stiu am fost inconjurata de oameni. Ca tot omul, de altfel. Dar ce vreau eu sa spun cu fraza asta poetica e ca nu am locuit niciodata singura, desi, ca sa fiu complet sincera am mai avut perioade in viata mea de cateva luni in care am fost abandonata si lasata sa impart apartamentul cu mine insami. No, si eu fire independenta, cam prea independenta chiar in ultima vreme, sunt de o gratie nemaintalnita mai ales cand vine vorba de a locui cu altii. Asa-s de … dulce, ca ai prefera sa bei verde de Paris decat sa accepti cana mea cu lapte si miere. Afirmatie care e contrazisa de faptul ca toti colocatarii mei de pana acum au supravietuit. Bineinteles ca cu femeile sunt mai scorpie.
Ideea e ca, manata de imprejurari, coleguta mea de apartament a decis sa se mute. Nu, nu am dat-o eu afara din casa, jur pe rosu! In ultima vreme chiar incetasem sa-i mai fac viata amara. Intamplarea face ca evenimentul s-a produs taca-paca cu incepere de la 1 ianuarie. De stiut, am stiut din timp, dar nu se stia o data exacta. Bineinteles ca cei din jurul meu au fost mai afectati ca mine la aflarea acestei vesti. Brusc jumatate din cunoscutii mei devenisera ingrijorati de starea mea sufleteasca si mentala, argumentul suprem fiind ca o sa-mi fie urat singura in casa. Iar cealalta jumatate se ingrijorase brusc de starea buzunarului meu nevoit sa suporte brusc si dintr-o data toata chiria unui apartament.
Dupa indelungi cugetari si plecari de urechi la argumentele fiecaruia (politetea impunea!), mi-am luat creierul la o discutie in intunericul sufletului meu. Argumentele alea cum ca o sa ma plictisesc nu stau in picioare nici daca le bati in cuie de podea. Cel putin nu in cazul meu! Am ce sa fac, numai timp sa-mi gasesc. Si in depresie pot sa pic si singura, dar si inconjurata de oameni. Plus ca daca intru in faza antisociala, cel mai bine e sa fiu lasata in pace sa ma vindec! Singura chestie care mi-a dat de gandit in mod mai serios a fost partea financiara, mai ales in lumina noilor facturi primite la sfarsit de an. Da, recunosc, banii pe care i-as primi de la o persoana care doarme pe canapeaua mea ar putea fi utilizati cu cap si economisiti. Dar dupa ce am rumegat gandul asta vreo cateva minute inspre o jumatate de ora, mi-am adus aminte de una din rezolutiile mele (ca tot suntem la inceput de an si se fac liste), respectiv ca nu ar trebui sa pun banii inaintea bunastarii mele psihice decat daca chiar nu exista alta varianta.
In cazul asta alternativa este – reducem cheltuielile pe alte fronturi, renuntam la bantuieli prin magazine si refacut garderoba oricum prea plina, intram la cura de slabire si incepem sa gatim acasa. (Aoleu, ar trebui sa avertizez vecinii!) Mai ales ca motivatia exista: chiar vreau sa stau singura o perioada. Sa nu uit, printre masurile luate se numara si oprirea completa a caloriferelor pe perioada in care nu sunt in casa, ca doar factura la caldura a fost ultima lovitura sub centura. 😀 Oricum, decizia odata luata, mi-am pus fata de catar incapatanat si de peste mut si am refuzat sa mai raspund insistentelor si sfaturilor.
Deaocamdata trec printr-un amplu proces de reorganizare – mutat oale si pahare, rearanjat mobila, studiat feng shuiul etc. Nemultumirea cea mare ramane dormitorul care are nevoie de culoare. Ma gandesc sa ma apuc de varuit, dar doar ma gandesc… Sau sa-mi imprim niste postere colorate sa le pun pe pereti. Oricum, pot sa ma plantez in mijlocul casei si sa stau cu ochii pierduti in gol si lipiti de o denivelare a peretelui pana incep sa aduc a melc, fara sa-mi fie teama ca o suna cineva la spitalul de nebuni, pana mi-o veni o idee geniala si as incepe sa simt ce vrea sa-mi spuna caramida.
Amu ma scuzati, ma duc sa imi tai venele in liniste. 😛
P.S. Pentru cei tentati sa vina sa verifice daca e ceva de furat in casa la mine: nu va osteniti, ca nu cred ca va intereseaza 200 de kg de carti. Cash nu am, chiar si cardurile sunt usoare ca un fulg…
Jurnal de Belgia 
Pai …succes! Am stat si eu singura in anumite momente ale vietii si nu e o mare nefericire. Faci ce vrei, cand vrei, cu cine vrei. In timp s-ar putea sa-ti placa atat de mult incat sa alegi acest stil de viata pt totdeauna. Dar pana acolo mai e! Savureaza-ti singuratatea! 🙂
Ei, pana oi ajunge sa ma obisnuiesc, poate imi reintregesc familia. 😀 Sper, ca daca nu o sa fie vai si amar de capul lui cand o veni! :)))
Si eu am locuit singura, dar pe perioade relativ scurte. Mai tanjesc dupa libertatea din vremurile alea… 😀 Dar, bineinteles, fiecare ipostaza cu partile ei bune si proaste 🙂
Asa-i, exista avantaje si dzavantaje. De pilda aseara am avut o mare dilema: pe care din cele 2 canapele, 2 fotolii si 4 scaune sa ma asez ca sa citesc. :)))
Si eu imi doresc acest lux ,dar momentan nu e posibil!
daca ar fi sa ma iau dupa partea financiara, ce fac eu e nebunie… :))
No lasa draga ca nu mai e mult pana vine Mr.G si atunci toate or fi bine. Pana atunci ai vreme sa-ti redecorezi sau sa reamenajezi casa. Te pup.
Pai ii bine si acuma, nu se plange nimeni. 😀
Am locuit singur 3 ani cat am fost student prin Cluj, apoi iar singur aproape un an in Londra…A fost foarte misto…Acum stau cu nevasta..A fost mai dificil la inceput, insa m-am obisnuit incet-incet…
eu cand am terminat facultatea (am stat in camin), m-am mutat direct cu Mr. G. asa ca chiar e prima perioada in care e doar cuibul meu!
O remarca si o sugestie 😀
Remarca: de ce ai sufletul asa de intunecat?
Sugestie: poate-ti gasesti un „coleg” si imbini utilul cu placutul 🙂
raspuns la remarca: ca e mic si negru. 😛
raspuns la sugestie: ti-a raspuns un alt cititor mai jos. 😀
Tare,Taraboste….se poarta….dar nu cred ca Mirona e genul…doar i-si asteapta sotul….care sper ca o sa vina…..
ei, sa nu vorbim de genuri… 😀
ai dreptate in schimb cu sotul. 🙂
Am adormit la ora 4,30, din motive de discutii si film frumos. Am explicat familiei, pe indelete, cata nevoie am de un coltisor doar al meu, in care sa fie liniste, sa nu imi urle Manowar in cap si sa nu fiu intrerupta din meditatia profunda de nenumarate nimicuri, gen: incalzesti ciorba? imi aduci un pahar de apa? ai vazut ca a batut dinamo? :))
Urmeaza schimbari majore si pe la mine. :))
asta cu „imi aduci un pahar cu apa?” ma „incanta si pe mine: amandoi stam, eu la TV, al la calculator, si tot eu ar trebui sa ma duc dupa paharul lui cu apa… barbatii astia!!!!
si eu am fo la fel de grijulie 🙂
Cu caldura, e bine pana acu, iarna asta sa speram ca va fi tot anul asta – noi nu am mai deschis caloriferele pana acum.
LA fel, la apa – eventual declari ca inca snteti 2 persoane…stii tu de ce.
Cu mancarea -sunt sigura ca o sa te descurci meritoriu. Exista solutii.
Cu statul singura – ooo, ce dor mi-e de perioada aiaaaaa
ioi, dar nu ma plang. 🙂
cald e destul in Belgia, iar daca stai pe canapea si citesti sau dormi, poti sa tragi un pled pe tine, deci de ce sa faci cald?! apa – la cata consum eu, da Hydrobru faliment. :)))
iar mancarea – cica incerc sa scap de vreo 2 kg, asa ca fara dulciuri/prajituri. doar legume si carne fiarta.
nu ma streseaza ca nu am bani sa traiesc in fiecare luna, ci ca nu mai am economii. :(((( si asta o sa ma zbat sa refac in lunile urmatoare. 😀 sper sa-mi si reuseasca.
cat despre statul singura, oooo ce bine e!
pfff mie imi place sa stau singura, sa nu ma deranjeze nimeni, sa stau in liniste… sa n-aud pasii si galagia nimanui :))
intr-un cuvant sa fac ce vreau, cand vreau :))
ei, exista avantage si dezavantage. 🙂
da asa este 🙂