Am fost lepsuita! Ce-i drept a trecut ceva vreme de la eveniment, dar niciodata nu-i prea tarziu… Mai ales ca e iar una din acele zile in care inspiratia se ascunde sub pat. Si nici macar sub al meu, ci al vecinilor din capatul strazii, ultima usa pe dreapta, la demisol. No, si nu pot da buzna in casa lor asa tam-nisam sa imi recuperez inspiratia. Ne cunoastem noi din vedere – macar o data pe an ne intalnim la supermarket – dar chiar nu e cazul sa abuzez de relatia asta si sa devin nepoliticoasa numai pentru ca inspiratia a decis sa se poarte ca un copil mic si razgaiat.
Asadar, lepsuta asta presupune ca eu sa insir aici ceva secrete despre mine. Numai ca daca chiar asa insira secrete, nu ar mai fi secrete. Asa ca prefer sa insir mici ciudatenii, pe care oricum le stiu prea putine persoane. Deci, de azi credca voi candidata cu gratia-mi nemaintalnita la titlulde „ciudata blogosferei romanesti”. 😀
– Uneori imi umplu cada cu apa (mai ales cand ma spal pe cap, ca e cam singura metoda de a limpezi bine claia care ar putea trece drept podoaba capilara), imi bag urechile sub apa si ascult linistea. Imi ascult pulsul si respiratia si ma joc cu ele. Ador linistea aia.
– Iubesc oamenii in general, dar am o parere proasta despre umanitate in particular. Daca ati vazut The Day The Earth Stood Still, sa stiti ca eu daca as fi fost in locul personajului lui Keeanu Reaves, as fi sters toti oamenii de pe fata pamantului. Chiar nu cred in bull shitul flower power cu dragostea. In schimb, pana una alta, oamenii mi se par fascinanti.
– Sunt un animal social, dar nici prea social – am momente complet anti-sociale cand tot ce-mi doresc e sa nu vad picior de om in jurul meu si sa nu ma intrebe careva nici macar ce fac. Si as vrea ca starea asta sa dureze cel putin cateva zile, sa fiu lasata in pace „sa ma vindec” de atata socializare. Numai ca, deh, nu se poate. Rar mi-a fost dat sa am parte de asa ceva. 🙂
– 2 lucruri ma sperie cu adevarat pe lumea asta (cel putin, in prezent…): eu – ce cliseu! – si masinile.
Si cam atat, ca deja dezvalui prea multe. Nu dau leapsa mai departe cu nume si nominalizari exacte, insa va rog sa luati initiativa daca simtiti nevoia.
Pfuuu … Dar n-ai spus esenţialul : „Am capul între urechi şi picioarele până-n pământ. ” …. Secretoasă mai eşti … 😀
no, nu-i chiar asa – eu am urechile pe cap si pamantul la picioare. 😀
uite domne, nu stiam de ce seaca dunarea… cand colo belgianca se spala pe cap :))
promit sa ma spal mai rar – o data pe an e mai sigur?!
Tu chiar stai cu capul sub apa si asculti linistea? Eu am facut atac de panica numai cand am citit, lol!
mda, chiar fac asta. nebuneala mare pe lumea asta! :))
” Sunt un animal social, dar nici prea social ” sunt intru totul de acord cu tine…:) Mai avem nevoie si de intimitate nu?:D
eee, una e intimitate si alta sa te ascunziu sub pat cum imi vine mie sa fac. 🙂
Mie mi-e frica de avioane 🙂 nu m-a impresionat filmul 🙂
ce film? 🙂 avioanele sunt chiar ok, mai ales decolarile si aterizarile. 😀
Faza cu urechile sub apa și ascultatul o practic și eu – foarte relaxantă 🙂
liniiiiste! poate sa pice si casa, ca nu ma intereseaza.
cred ca acolo o sa ma ascund vineri…
Si eu fac faza asta in cada :))
ce-mi place sa ma ascult sub apa 🙂
poc, poc…poc, poc…poc, poc. 🙂