Mda, locuiesc in Belgia! Si ce-i cu asta?! Apa in viata mea nu vine numai de la ploile interminabile. Mai vine si de la robinet, din sticlele cumparate de la supermarket… Iar uneori o caut chiar cu lumanarea si merg kilometrii intregi doar ca sa vad sursa ploii.
Cam asta s-a intamplat si week-endul asta, „escapada amoroasa” fiind pusa la cale de vineri, cand ma sms-uiam de zor cu „contabilul” meu. (Poate o sa va explic la un moment dat ghilimele. Daca nu, intelegeti ce vreti, numai sa-mi spuneti si mie ce ati inteles. :D) Si din text in text, imi spune el nonsalant ca sambata are o treaba de vreo 3 ore pe malul marii. Iar eu si mai nonsalanta, ma auto-invit. Am strambat putin din nas cand am inteles ca la 8 vine caleasca sa ma recupereze din fata casei, dar nu se poate sa am si 13 ore de somn si sa fiu si la mare la 9.30…
Am reusit sa nu adorm in masina si, odata ajunsa in Knokke, am fost lasata libera, sa bantui dupa placerea inimii mele. Asa ca am luat plaja la picior si nu m-am lasat pana nu am marcat 2 ore de mers pe jos in bataia soarelui si a brizei. Da, din fericire am prins o zi superba cu soare la discretie. Si daca tot eram la malul marii, am profitat si am facut si shopping – agenda si un volum de-al lui musiu Bruckner, ca doar in Bruxelles o fi penurie de librarii si trebuia sa ma duc pana la ocean ca sa pun mana pe asa ceva.
Trecand pentru un scurt paragraf intr-un registru mai dramatic, recunosc ca m-am bucurat nespus de cele 2 ore de mers doar cu gandurile mele si cu visele mele ciudate. Marea e la fel ca intotdeuna – nu te intreaba nimic si face un zgomot de fond suficient cat sa acopere o potentiala liniste apasatoare.
No, si cam asta am facut sambata… Dar duminica am luat-o de la capat apropo de relatia mea cu apa, numai ca nu la mare. De data asta fu intr-un club de sport exclusivist (da, ma laud!) unde am intrat ca invitat. (Nu, nu imi imprumut prietenii!) Si cum o asemenea ocazie se cerea a fi abordata cu simt de raspundere, sambata am procedat la defrisarea regulamentara a pilozitatii cu care m-a inzestrat mama natura. Dupa vreo 2 ore de munca asiduua incepusem sa ma intreb daca nu cumva sunt maimuta si am incurcat copacii… In fine, bine ca nu am lasat-o pe duminica dimineata, ca nu as mai fi ajuns sa ma bucur de toate beneficiile ce urmau a-mi fi puse la dispozitie.
La ora 12 eram in capatul celalalt al orasului impreuna cu celelalte 2 madame, pregatite de actiune si dornice de distractie. Bineinteles, caram in spate un rucsac ticsit cu 2 feluri de echipament de sport si alte obiecte de recuzita, de ziceai ca ma mut, nu ca ma duc sa fac sport… Dupa o repriza de fitness de vreo ora jumate si dupa o masa copioasa compusa din salata, vin si cafea, m-am reintors la dragostea mea dintai – apa. Si am pus delfinul la treaba, adica la mentinerea flotabilitatii prin darea din coada. Cel mai mult i-a placut sa se dea huta pe bulbucii facuti de jacuzzi. Nu are gusturi proaste animalul! L-am convins cu greu, dar l-am bagat si in hammam si in sauna, ca doar nu e dupa el.
Si dupa ce ne-am prelins noi prin toate piscinele, saunele, sezlongurile si alte cele de pe acolo, ne-am hotarat sa mai bem un pahar, doua, pentru incheierea glorioasa a serii. Cert e ca am ajuns acasa aproape de miezul noptii, cu alcool in vene, asa ca am dormit super naspa… Dar macar eram inmuiata si refresizata (stiu ca nu exista in romana!). Parca si parul imi sta mai bine. 😀 Aaa, si era sa uit sa mentionez ca am vazut duminica atatea femei despuiate cate cred ca nu am vazut pana acuma in toata viata mea: nimeni nu are nicio greata in vestiar, ca doar traim intr-o lume civilizata si isi vede fiecare de treaba ei nestand sa se holbe la fundul sau tatele celorlalte. Misto!
Acuma intelegeti si unde am disparut ieri…
P.S. Sa stiti ca in timp ce bantuiam prin clubul ala, m-am gandit la voi. La toti! La domni mai ales cand imi roteam ochii prin vestiar si la doamne mai ales cand sedeam in mijlocul jetului de bulbuci.
Jurnal de Belgia 
Şi eu care credeam că ai uitat robinetul deschis acasă…… :).Vai ce m-am speriat. Când colo …… tu hoha prin cluburi.
vreau si eu in Belgia 😦 mai ales ca stiu si franceza si engleza
Ia sa mai caut si eu sursa ploii, pare o scuza buna pt o zi de haiaduiala aiurea!
„Si daca tot eram la malul marii, am profitat si am facut si shopping…”
Tiiiii … ce ţi-e şi cu vraja mării … 😛
Off topic: Bună, Mirona. Îmi face plăcere să te anunț cu ocazia aceasta că te-am nominalizat pentru Blog of the Year 2012 Award.
Găsești detaliile și regulile nominalizării aici:
http://crescentius.wordpress.com/2012/12/10/blog-of-the-year-2012-award/
Felicitări! 🙂
multumesc frumos! e o onoare. 🙂 acum numai sa ma dumiresc ce si cum. 😉
Cu multă plăcere – îl meriți din plin! 😉 Le dai tu de cap 😀
Ce tare… sa te mai gandesti la noi mai des..poate reusim sa ne teleportam si noi cumva :))
Fain weekend ai avut.. la noi ninge 😀
vreau si eu zapada…:)
La Timisoara acu’ vreo doua nopti – minus 16 grd Celsius si („ochiometric”) vreo patruj’ de centimetri de zapada in nici 24 ore…
ee, aici doar -4 in timpul noptii. 🙂
Ce bine iti merge..E importanta o astfel de rasfatare macar odata pe luna..
mda, pacat ca abonamentul lunar costa 175€ :))
Am o verisoara care a locuit in Belgia cativa ani si era terminata de vremea permanent mohorata … Parca-mi povestea de Anglia 🙂 Deci cam avea dreptate …
mai, eu apreciez ploaia de aici – orasul si tara sunt foarte verzi datorita acestui fenomen. e un verde pe care nu il gasesti in ro. 🙂
Nu ninge pe-acolo ? Ca tot apa ar fi, dar in alta forma… mai placuta 🙂
mai rar cu ninsoarea. 🙂
„Am reusit sa nu adorm in masina…”
Ai obiceiuri de-astea? Neplacut pt sofer – sa fie nevoit sa stea treaz si alert cand cineva langa el pufaie (sau sforaie) atat de… apertisant, de „invitator”.
„(Nu, nu imi imprumut prietenii!)”
Adica? (Exprimarea este interpretabila: Nu-i dai (pe ei) cu imprumut? Nu-i ceri (tot „pe ei”) cu imprumut (!) ? Nu LE dai (lor) (bani sau altele – carti, scule etc) cu imprumut?)
„…caram in spate un rucsac ticsit cu 2 feluri de echipament de sport si alte obiecte de recuzita, de ziceai ca ma mut, nu ca ma duc sa fac sport…”
Avanpremiera la fitness?
Imi place „masa copioasa” a dumitale: „salata, vin si cafea”…
„Nu are gusturi proaste animalul!”
Noi stim asta inca de mult – de cand am aflat UNDE si-a gasit „culcus”… 😛
Te rog aminteste-mi CE inseamna „hammam”. (Nu mi-e necunoscuta rezonanta cuvantului, dar momentan nu reusesc sa „cuplez” pe semnificatia sa… Cumva ceva de genul „baie turceasca”? Da’ rezonanta cuvantului imi pare (acuma) mai degraba arabeasca decat turceasca…)
„…refresizata (stiu ca nu exista in romana!)…”
Incearca http://dexonline.ro/definitie/refrisat …
ioi, nu. de obicei nu dorm in masina. sunt chiar un copilot de nadejde. 🙂
am zis ca nu imi imprumut prietenii cu sensul de „nu vi-i dau voua cu imprumut” caci una din prietene m-a invitat pentru o zi gratuita in clubul privat de care faceam vorbire.
mda, avanpremiera. traillerul l-am ratat. :)) adevarul e ca nu am mai facut fitness de mai bine de doi ani. 😀
pai mai masa copioasa de atat ce sa iau, ca nu prea merge sa faci aqua gim si sauna dupa frituri de porc cu cartofi prajiti.
hammam – http://fr.wikipedia.org/wiki/Hammam asta in care am fost noi e doar o camera. 🙂 ideea e ca e la temperatura mai mica ca si sauna si muuult mai umeda atmosfera.
mersi de link.
Te invidieeeeeeeeeeezzzzzzzzzzzzzz :))))
frumoasa viata ai 🙂
Viata ei ESTE intr-adevar frumoasa – nu pt ca asa ar fi mostenit-o sau pt ca asa i-ar fi „picat din cer”, ci pt ca se zbate si se lupta ca ASA sa si-o faca – DAR atentie cu aprecierile unilaterale: aproape de fiecare data cand „ceva” este „prea” sau „excesiv de” (orice: de frumoasa, de rea, de saraca, de interesanta…) este vorba mai mult despre un mod personal de estimare a situatiei si mai putin despre o caracteristica intrinseca obiectiva: atunci cand „ceva” este considerat a fi „prea… (o caracteristica pozitiva)” de regula nu chiar asa stau lucrurile, ci doar s-a neglijat prezentarea SI a aspectelor negative (si invers). Autoarea a les ca aici pe blog (si poate si in viata) sa puna intens si staruitor accentul pe partile pozitive, iar pe cele negative fie sa le neglijeze, fie doar sa le prezinte „in treacat”, de parca n-ar avea mare importanta.
Si-ar mai fi ceva: aprecierea situatiei mai depinde si de elementele relativ la care te reperezi: majoritatea romanilor care se gandesc cat de nenorociti sunt ei pt ca nu-s ca… (fiecare cu „reperul” sau: nemtii, sau americanii, sau japonezii, sau arabii) fac de fapt (in aceasta apreciere) doua greseli:
– Uita aspectele neplacute din respectivele tari: cat de rigid trebuie respectate la nemti legile si regulile (si cat de aspru / implacabil este pedepsita incalcarea lor), cat de constiincios / intens / continuu tre’ sa muncesti la japonezi (si cat de inechitabil-discretionara este acolo recompensa muncii prestate), cat de aspre (si de aplicate ca atare) sunt la arabi legile impotriva alcoolului si impotriva „uitatului dupa” alte femei decat ale tale, cata violenta si cata inechitate sociala si economica si cate droguri coplesesc societatea americana (si cat de puternice si de discretionare sunt acolo si justitia, si fortele de ordine, si agentiile guvernamentale…)
– Uita sa-si compare viata nu numai cu cei situati „inainte si in sus” ci si cu cei care sunt situati „inapoi si in jos”, sa aprecieze nu numai cum ar vrea sa devina ci si de ce au scapat. Atunci cand se gandesc cu cata dificultate (relativa) isi cumpara romanul de rand un autoturism, sau un televizor, uita ca cineva din Bangladesh sau din Biafra ar invidia faptul ca el (si toti „ai lui”!) se satura nu doar in fiecare saptamana, si nu de doua (sau de trei) ori pe saptamana, ci IN FIECARE ZI (ba se spune chiar – desi pare de necrezut – ca se satura nu numai o singura data in fiecare zi)…