Proaspata ca o flore…

… trecuta, inghetata, ofilita, cu petalele cazute etc. etc.

Iar ma jeluiesc ca nu am avut timp sa dorm, sa ma uit in oglinda, sa visez, sa citesc, sa… (continuati voi). Stiu ca v-am plictisit deja cu asta, dar cum altceva nu imi ocupa timpul acum, tot asta ajunge sa-mi ocupe si impulsurile care ies din varful degetelor. Dar ca sa va povestesc mai in detaliu si mai amuzant asa, sa va explic ce am facut marti ca sa pricepeti de ce ma simt asa de fresh si imbalsamata.

Asadar, marti mi-am luat curajul la spinare si am decis sa ma intorc la cursul de dans, dupa o pauza de 5 saptamani. Nu toate 5 orele au fost din vina mea: ba a fost vacanta, ba am dat o fuga prin Romania, ba un eveniment super important de la munca, ba un team building plus brainstorming care s-a lasat cu betie. Ce sa-i faci, sunt un om ocupat, solicitat, dorit etc. (Cred ca ati constatat deja ca mi-au murit laudatorii!) Numai ca degeaba am vrut eu, ca nu au vrut altii – ne-am trezit 2 fete la curs si cu profa 3. Din lipsa de cvorum, cursul a fost anulat.

Dar, binevoitoare de felul ei, profa s-a oferit sa ne inlesneasca intrarea la nivelul cu o treapta mai sus, ca sa nu zicem ca nu am ars calorii. Ne-am adunat curajul si ne-am dus. In prima faza, m-am uitat in jur si am remarcat ca din 11 prezente feminine in sala, doar 2 erau sub 40 de ani. Am rasuflat usurata si mi-am spus ca nu are cum sa fie dracul asa de negru. Numai ca dracul asta a fost mai negru ca smoala… Se miscau femeile alea de ziceai ca nu au oase in ele. Totusi, am reusit sa tin pasul, in limita posibilitatilor marcate de necunosterea miscarilor (fiecare curs cu coregrafia lui…).

Dupa aceasta mareata realizare, am decis sa raman si pentru cursul de stretching, ca tot aveam ore platite, nefacute si numai bune de recuperat. Si au ramas si unele din doamnele cu care m-am batut in miscari disgratioase la cursul de dans. Fix alea mai in varsta… Sincer, dupa o ora m-am simtit ca o primula strivita. Asta in timp ce ele erau fresh si faceau spagatul fara macar a clipi din ochi sau a stramba din buze. Groaznic sentiment sa imi dau seama ca la cei 30 de ani (mai am vreo 4 luni…) sunt mai anchilozata ca femeie de 50 si ceva. Asa ca, rezolutie: la muuuunca, transpiratie si alergatura! Oricum, am fost pedepsita pentru lenea mea: am vanatai in genunchi (din nou) si febra musculara. Sa-mi fie invatatura de minte sa nu ma mai lenevesc…

Cu orgoliul ranit si sangerand, am ajuns acasa pe la ora 23.00. Pana m-am indusat, pana m-am holbat in oglinda, pana m-am mai invartit s-a facut si jumatate, ora magnifica la care mi-am amintit ca ar trebui sa fac niste documente contabile ca miercuri (adica ieri) trebuia sa ma prezint la Minister cu explicatii. Asa ca da-i si lupta, si lupta si da-i – ba un Excel, ba un Word, ba un calculator, ba 2 bibliorafturi… Ma mir ca nu am adormit cu nasul in laptop si acoperita cu hartii. Abia pe la 1.00 am reusit sa adorm.

Nu va mai spun cat de distrusa am fost ieri la munca si mai ales cat m-am fortat sa zambesc induiosator la minister…