Daca mai aveam nevoie de dovezi, ieri am avut parte de ele din plin. 😀
Asadar, husband a intrat in „operatie” (de fapt, interventie laparoscopica si de fapt in preparative) la ora 9 si un picut. Pana pe la 10:20 am frecat si eu menta pe holuri incercand sa tin ochii intr-o carte si urechile bine astupate in fata poluarii sonore nefericite din jur. Nu prea s-a putut… Nu ca nu as fi sensibila la durerile altora, dar cand masculul din ograda e sub bisturiu si vreo cateva alte tantici isi jeluie rudele prin jurul tau ca ce operatii si complicatii au, mai ca iti vine sa fugi cat vezi cu cele 4 perechi de ochi inchipuite pe care le ai. Cand tu incerci sa-ti pastrezi curajul ca sa afisezi o fata vesela in fata bolnavului, numai de povesti igrozitoare nu ai nevoie!
In fine, ideea e ca pana la urma chiar si anestezistul m-a sfatuit parinteste sa ma duc sa beau o cafea. Asa ca m-am executat, mi-am luat picioarele la spinare, m-am introdus in inutilul templu al consumatorismului pe vreme de criza numit AFI Cotrocei, m-am oprit la Starbucks, am comandat un cappuccino si m-am plantat la o masa cu „Copilul divin” al lui Bruckner sub ochi. Asa am petrecut eu vreo 2 ore, in timp ce Mr. G era scociorat prin abdomen cu tuburile si instrumentele laparoscopului… Pana la urma m-am reintors la spital, aproape la tanc ca sa recuperez de la medic pietrele extrase si sa mai astept vreo ora pe holuri pana la finalizarea interventiei si trezirea pacientului.
Si se trezi Frumosul din Padurea Adormita… I-am suflat un pic in fund, am verificat sa fie complet, am informat rudele, am motivat asistentele si apoi m-am retras pe hol sa termin si eu „Copilul divin”. Intre alte doua vizite permise la A.T.I, ca sa nu ma plictisesc pe holuri, am mai facut o vizita la mall ca sa mananc chipsuri din creveti si sa beau bere chinezeasca. A, si sa-mi mai iau o carte, ca doar urmeaza alte zile de stat pe holuri. Iar inspre seara m-am apucat de scris pe blog, spre socul si groaza mamei care se astepta sa raman cu husband toata noapte. Poate oi fi io ciudata sau asistentele de la A.T.I., dar nu m-ar fi lasat sa stau la capul lui toata noaptea. Mai ales ca am reusit sa-l si conving ca daca-si misca mainile nu i se zguduie nimic in interior si ca reuseste sa ajunga singur la butelca cu apa. Stiu, sunt o nesuferita si o lipsita de orice emotie de fortez omul in halul asta.
In alta ordine de idei, promit sa va raspund la comentarii cand oi avea mai mult timp de petrecut langa computer. Si voi recupera cu SpiderWeb tot atunci. Amu fug la spital sa conving una bucata om sa se ridice si sa umble!
Jurnal de Belgia 
Multa sanatate pentru mr G 🙂
Asa-s femeile, mai insensibile 😀
mersi.
asa suntem noi: rele si ale dracului, dar plangacioase nevoie mare. :))
Daca mai ai pietrele,ai grija ,nu i le arata decat dupa ce s-a ridicat din pat 🙂
a cerut sa le vada de pe cand inca mai era la terapie intensiva. 🙂
Pai decat sa-l cainezi, ceea ce i-ar face rau, mai bine il tratezi ca pe un om normal si te bucuri ca inca il poti trata ca pe un om sanatos. Nu stiu ce e aia laparoscopie, dar ceva imi zice ca nu prea vreau sa stiu.
Interventie chirurgicala cat mai putin invaziva si cat mai sterila: doua gauri (mici, cat o unghie mica) in peretele abdominal, prin una se introduce in cavitatea abdominala, in dreptul organului de operat, un tub care are la varf o sursa puternica de lumina rece si o mini-camera de luat vederi, prin cealalta alt dispozitiv tubular care la varf este dotat cu scule de interventie – inclusiv (spre ex., din cate stiu eu) un laser de cauterizare si un „trepied” de „gheare” (care se deschid destul de mult) cu care se poate apuca ceva. Ambele dispozitive sunt actionate (comandate) de la capatul lor ramas afara din abdomen, in mana chirurgului.
Interventia chirurgicala se face fara „deschiderea” abdomenului, privind ceea ce faci doar pe ecranul monitorului, si inchiderea fiecarei gauri din peretele abdominal se face doar cu o singura sutura.
Multumesc pt explicatii!
in cazul asta au fost 3 gauri si cate 2 puncte de sutura pe fiecare din ele. 🙂
Da. Eşti. 😀 😀 😀
mi-as face sepuku, dar mi-e ca nu ar mai avea cine sa dea un exemplu concret de nevasta denaturata la tinerele din ziua de azi. 😀
Du-te, du-te! Si baga-i aia cu „Yes, you can, babe!”
Hai, sanatate si refacere usoara!
mersi de urari. apropo de „yes, you can” – am uitat sa precizez ca e berbec…
du-te fara griji ca spaidaruebu nu pleaca nicaieri 😛 multa sanatate si sa auzim de bine in curand.
nu pleaca?! :))
multa sanatate!
multumim
Îţi recomand şi berea japoneză. Sapporo îmi place mie. No şi mai lasa-l că doar nu s-a operat pe creier:))) Pe vremuri, bărbaţii vânau cu mâinile goale şi cărau animalul în spinare prin pădure, până la peşteră. Mai apoi se duceau la războaie toată ziua bună ziua. Acum nici o răceală n-o mai duc pe picioare. Şi cică asta e evoluţie:))))))
„Pe vremuri, bărbaţii vânau cu mâinile goale…”
Ei, poate ca nu CHIAR asa – mai aveau si ei in mana cate-o piatră, cate-o bâtă… (asta INAINTE de a putea avea o sulita sau o secure)
Si TOT pe vremea aia barbatii isi mai carau in spinare la pestera, ca prada, nu numai animalele vanate ci si femeile… recalcitrante (vii!)… 😛 😆 😀
ok, mersi de recomandare. voi incerca.
lui o sa-i treaca, clar. 😀
Insanatosire grabnica lui Mr. G..
Cat despre tine… Felicitari ca poti fi atat de tare… nu inseamna ca esti insensibila… inseamnca ca ai un caracter puternic..
Mi-as dori sa fiu asa…
Dar eu daca vad un firicel de sange ametesc… Vai mama mea :)))
no, pai strangi din dinti si stai pe loc ca te gandesti ca sunt altii la care le e mai rau decat tie. :))
sanatate la amandoi :))
mersi, la fel si tie.
eu am avut probleme cu aia de la mansarda zilele astea… :)))
Interventia a avut loc la Municipal? Mai sunteti in Bucuresti? Da-mi un mail daca ai nevoie de ceva. Orice!
Scuze, am gresit blogul! Credeam ca sunt pe al lui SLVC! 😀 De pe Facebookul ei am ajuns aici.
no problem. 🙂
oricum, furam la burghele.
lasa sa fie el bine dupa interventie!
auzi asa, da-mi un feedback la mailul trimis azi la pranz, please!
zi excelenta peste tot! 🙂
multumim. o sa-ti dau si feedback cand ajung la citit mailuri. 🙂
bine, multumesc anticipat! pt azi, toate bune!
Fugi si incurajeaza-l, dar nu-l cocolosi prea tare 🙂
duamnii feri! cocolosit?! o bata pe carca!
Insanatosire grabnica 🙂
Pe de o parte te invidiez pentru taria ta 🙂 pe de alta parte nu inteleg cum de poti fi atat de degajata 🙂
degajarea asta se educa in timp, dupa ce constati ca daca toti se pierd cu firea lucrurile ies prost. deci macar unu trebuie sa fie cu mintea limpede. cum altii nu se ofera voluntari, daca tot ti-a venit gandul, ramai tu. 😀
Deci litiază biliară, dacă am înțeles eu bine…e okay, se va reface rapid 🙂 Pietrele păstrați-le ca „amintire”…multă sănătate amîndurora, iar ție odihnă multă, căci soțul va avea parte de ea vrînd-nevrînd 🙂
litiaza renala. 🙂 pe fond de ureter ingustat, deci nicio sansa sa le elimine singur. asa ca trebuia corectata si disfunctia. deci, mai complicat…
multumim, eu deja sunt in urma tare cu somnul.
Dificultatea operatiei explica necesitatea celei de a treia gauri: avea chirurgul nevoie de instrumente mai multe – care sa actioneze independent – la locul operatiei.
Si necesitatea largirii canalului uretral imi lamureste si o nedumerire anterioara – nu stiam de ce „cazul” nu fusese rezolvat prin laser ci prin taiere.
ceva similar am facut eu cind s-a nascut fii-mea. Am mincat un platou taranesc in zori de zi, am baut o palinca si apoi pina la prinz m-am uitat la unii cum jucau table. La prin – mici din parcarea de la supermarket. Dar ma rog, eu sunt sot, nu e asa „denaturat” sa fac asta.
banuiesc ca tu sarbatoreai. :))
Laparoscopica e grea, a mea a fost grea, dar a trecut timpul si am uitat.
Recuperare usoara sotului tau, si nu uita barbatii sunt mai sensibili la durere ca femeile! Testat!
orice scociorare in interiorul organismului e naspa. iar barbatii sunt mai alintati…
LAPAROSCOPICA e grea operatia? Sa-ti ajute Domnul sa N-AI ocazia sa suporti si vreo operatie „clasica” – in acel caz ai avea si termen de comparatie… (Da, ORICE operatie este FOARTE neplacuta – e neplacut si cand „te tai la deget” in bucatarie – dar operatia laparoscopica este incomparabil mai usor de suportat (si se incheie vindecarea incomparabil mai repede) decat in cazul operatiei clasice. Asta – chiar daca se lasa deoparte din discutie reducerea ENORMA a riscurilor de infectie intraspitaliceasca postoperatorie…)
„Nevastă maşteră” ce esti!… 😛 😆 😀
„…de fapt, interventie laparoscopica…” nu se cam „bate cap-in-cap” cu „…masculul din ograda e sub bisturiu…”?
„…la tanc ca sa recuperez de la medic pietrele extrase si sa mai astept vreo ora pe holuri pana la finalizarea interventiei…”
A iesit medicul din operatie ca sa-ti dea pietrele? Mi se pare de necrezut… (Da’ DIN CE erau pietrele alea, frate, din kryptonita? 😛 😆 )
„I-am suflat un pic in fund, am verificat sa fie complet…”
Ca ai verificat sa fie complet – inteleg (de cand cu doctorul Ciomu) – desi verificarea… competenta, „functionala” abia urmeaza sa fie facuta, dupa insanatosirea dumnealui – da’ ai noroc ca atunci cand ai suflat n-a „suflat” si el imediat inapoi… 😛
„…am motivat asistentele…”
Frumoasa exprimarea – cu permisiunea dumitale mi-o voi insusi si eu.
„…sa-mi mai iau o carte…”
Si anume?
hi hi, bine ca mi serecunosc meritele!v:))
pai gaurile initiale nu se fac cu bisturiul?! 😀
medicul ala facea/supraveghea vreo 3 operatii in acelasi timp. da mi le-a dat cu mana lui. 😀 pietrele sunt normale, ca alea de pe strada…
n-a suflat, ca nu avea ce. 😛
o, te rog, sper sa nu ai ocazia sa o folosesti prea des.
„Cazul” meu (medical) nu este inca rezolvat – pe parcursul urmatorului an calendaristic ma astept sa fiu internat MACAR de doua ori, si – daca am bafta si se va putea – sa sufar si o operatie majora (din pacate nu laparoscopica, ci cu abdomenul larg deschis, ca si la operatia majora precedenta – cea initiala).