Week-end cu experiente inedite

Vineri aveam o discutie cu un gol caruia ii explicam ca eu voi manca Raclette si el doar va apuca sa o adulmece. Pana la urma mi s-a facut mila de el si l-am hranit cu vodka. Hac! Vadeti, sunt buna la suflet…

Dar sa revenim la Raclette, caci amintirea ei merita a fi consemnata pentru posteritate. Asadar, felul asta de mancare necesita existenta unui cuptoras special, asa cum reiese si din poza de mai jos.

In paleticile alea ce se vad in farfurie se pun felii de branza speciala (raclette se cheama), de vaca sau de oaie, si apoi se plaseaza strategic pe nivelul de jos al cuptorasului incins. Inainte de asta, platourile cu mezeluri sau orice alta carnarie/pescarie trebuie sa fie puse cat mai aproape de meseni si cartofii, taiati felii si fierti, la fel de strategic. Pentru a ne preface ca totusi mancam sanatos, niste legume taiate felii au fost aruncate pe nivelul superior al cuptorului si o salata a fost pregatita…

Cand branza e topita, se tranteste in sila in farfurie peste mezel si cartof si se incepe imbuibarea. Ideea e ca trebuie alimentat cuptorasul la foc continuu – ai luat o branza, pui alta! Si se mai practica si furtul cu nerusinare al bucatilor gata topite ale comesenilor neatenti. O mancare tipica pentru perioada rece a anului, mai ales ca dispozitivul face si caldura. Daca va apucati de pregatit asa ceva, purtati haine pe care nu vreti sa le mai imbracati si a doua zi – intra un miros in ele de iti vine sa iti prinzi nasul cu o agatatoare de rufe cand te dezbraci.

Buuun, deci asta a fost experienta inedita de vineri seara. Inainte sa inchei cu ea mai trebuie spus ca stomacul meu de ardeleanca nu s-a dezmintit si a reusit sa faca fata cu demnitate cantitatii impresionante de branza + cucule + carnaraie.

Sambata l-am insotit pe MC la salonul de tatuat unde m-am inscriptionat si eu. Omul e pus pe fapte mari: vrea nu unul, ci 3! Mult noroc, eu nu il tin de mana in timpul operatiunii… Dar nu asta e chestia inedita. 😀 Cum am petrecut noi destul timp prin oras, se intunecase deja cand sa venim inspre casa mea. Am setat GPS-ul si am pornit la drum. Iar GPS-ul lui MC e tare user friendly – ne-a scos fix pe strada cu vitrine! A fost prima data cand le-am vazut de aproape (sunt eu curioasa tare, dar nu m-as aventura singura pe acolo!). Ma abtin de la mai multe remarci ca mi-e teama ca sunati la psihiatru daca continui. (Unele erau bune misto tare!)

Si ca sa intelegeti de ce nu am postat sambata, iaca-ta o poza cu macelul ce a urmat dupa Raclette.

LE: Inca o reusita a week-endului: am sarit de la 5 la 5,8km! Acum sa si mentin ritmul…