… si golul se uita in mine. Si cum ne uitam noi asa unul la altul, ne dam seama ca suntem in pana acuta de idei. Eu mizam pe tema de la Blog Power 47 pentru ziua de azi, dar golul nu stiu ce parere are ca nu pare sa fie cooperant. Oricum, tema e despre „Bloguri de top” si m-am otarat destul impotriva blogosferei si a calitatii blogurilor romanesti incat sa nu mai vreau sa ma repet. Asa ca zic pas la tura asta de concurs.
Deci, de ideea asta geniala am scapat. Cautam alta. Care se incapataneaza sa stea pitita. Sau poate am aspirat-o luni cand am facut curat. Ceea ce imi aminteste ca luni am avut zi libera, in compensatie pentru aia de duminica care a fost nu stiu ce sarbatoare. Unii au decis sa nu s-o ia, eu am abuzat de ea cu atata bucurie, ca parca nici sambata si nici duminica nu au avut acelasi gust ca lunea. Si mi-am petrecut ziua libera intr-o companie selecta – a mea! Fara Pianista, ca altfel cred ca imi taiam venele cu buretele de spalat vase. Dar nu am stat degeaba.
Daca tot a picat o zi libera asa din cer si m-a lovit in moalele capului, ce m-am gandit eu?! Ia sa frec podeaua din bucatarie, ca prea e plina de ulei sarit din oale care nu au lucrat sub acoperire. Iar pisicile mele dadeau semne ca ar dori sa ramana lipite acolo si cum mie mi-e frica de statul la cratita, am zis ca nu e cazul sa risc nimic. In fine, despre ce vorbeam?!
Aaa, despre cum eu ma uit la gol si golul la mine. Dar parca golul aista incepe sa dea semne ca i-ar fi frig. Ma intreb de ce… Ca doar ideea lui a fost in seara asta, in timp ce ma intorceam acasa si faceam pe leguma in tram dardaind la ideea ca vine frigul, sa iesim la alergat. El cu mine, eu cu el… Nu stiu ce l-a apucat, dar l-a tinut vreo 5 kilometri. Iar eu nu ma asteptam la asta, asa ca m-am echipat ca de obicei – maieu si hanorac subtire. Noroc ca am acoperit golul cu o gluga, ca daca nu acum ar fi suferit si mai tare.
Hmmm, golul a inceput sa saliveze ca si-a adus aminte ca maine seara va manca Raclette. Dar cred ca ar trebui sa ii explic golului ca el va mirosi raclette, iar eu voi fi cea care va manca. Asa, de ciuda, ca nu m-a ajutat cu nimic in timp ce ma chinuiam sa incropesc o postare. Jumatatea lui 5, asta o sa vada golul meu!
Si uite asa, de la a ma uita in gol am ajuns sa ma uit la el. Si el la mine… Gata, imi iau golul si ma duc sa caut inspiratie in lumea viselor.
Jurnal de Belgia 
Asta-mi aminteste de „Arta de a nu scrie un roman” a lui Jerome K. Jerome. 😀
ioi, ca m-ai facut sa ma uit sub perna sa vad daca nu am dormit cumva cu ea sub cap. :))
:))) mi-a placut articolul :)))
cat despre bloguri de top: f multe sunt construite pe spatele robotilor. am tot vazut bloggerii lu peste prajit care se lauda cu 5000 de unici pe zi dar articolele lor sunt pustiite de comentarii sau de orice urma de civilizatie, viata, sau cum vrei tu sa o numesti. cum e ma posibil sa te lauzi cu 5000 de unici pe zi si sa ai 5 articole intr-o saptamana, la care sa n-ai nici un comentariu? cum ma din 5000 de oameni sa nu iti lase nici unul comentariu? hai da-i in pastele masii sa n-aud de bloggeri de top.
blogarii de top sunt aceia ale caror bloguri sunt pline de viata, de comunicare, de civilizatie, de controversa, de dezbatere, de socializare in final ca la asta se rezuma un blog… la socializare. cine isi face blog si se lauda ca are 5000 de cretini (roboti) care-l viziteaza zilnic dar blogul lui arata ca si cum ar avea 5 unici pe zi nu e blogar, ci un mascarici si un pacalici.
mersi.
cat despre bloguri de top, tocmai de aia nu am vrut sa-mi dau cu parerea, ca ii desfintam pe toti. :)))
ma sa stii ca sunt blogari care sunt f f cititi pe buna dreptate cum ar fi tudor chirila sau sau ciutacu. pe ei ii cred daca s-ar lauda cu 5000 de unici pe zi atata timp cat au in medie 50 de comentarii la articole
Din articolul din Wikipedia unde conduce linkul ala pe „Raclette” eu sunt curios CAM CUM se procedeaza pt a manca topitura asta de branza pusa pe „escargots” (in cochilie, dupa cum ii arata poza). Sau se scoate cate-un animal (melc) din cochilie si se „inmoaie” in branza topita?
(As mai fi curios si sa aflu unde si cu ce ocazie mananci dumneata aceasta… masa (cina?) „raclette”, incat sa fie cu data atat de precisa?)
P.S. Cred ca-‘s cam tăntălău: a trebuit sa ma gandesc putin ca sa reusesc sa inteleg… „aluzia” continuta in „jumatatea lui 5″…
Eu am experimentat Raclette cu carne de porc, adica mezeluri, deci nu am avut dilema melcului in cochilie. 🙂
Iar cina a fost stabilita din timp caci e o cina cu toti colegii pentru a sarbatorii un nou stagiar in echipa. Asa ca facem planuri cu cel putin 2 saptamani in avans. De mancat, am servit la unul din colegi acasa, care are o masa suficient de mare si scaune suficient de multe incat sa poata primi 10 nehaliti si nebauti.