Viata se intampla…

Cum am ratat cu gratie votul pentru Blog Power 45, m-am gandit sa-mi spal pacatele (daca se mai poate) si sa particip la editia cu numarul 46.

Momente în viață!

  • Scrie despre o întâmplare sau o persoană care ți-a schimbat/marcat viața.
  • Cum te-ai transformat tu și cum ai primit aceste schimbări? Te-au influențat în bine sau în rău?
  • Ce ai face dacă ți s-ar oferi șansa să te întorci în timp, la momentul cu pricina?

Acestea fiind intrebarile, hai sa ne si dam cu parerea, ca doar cum ma pricep la fotbal, religie si politica (ca tot romanul), m-oi pricepe si la filosofie.

Cred ca tot ceea ce ni se intampla si toti cei pe langa care trecem ne marcheaza viata. Fiecare eveniment sau persoana isi pune amprenta asupra noastra si ne lasa o urma. E adevarat, unele mai putin – atat de putin ca si uitam de existenta lor a doua zi – si altele mai mult. In fapt, noi oamenii suntem o suma de trasaturi de personalitate pe care le dezvoltam in functie de factorii de mediu cu care venim in contact. Felul in care suntem crescuti si socializati ne defineste, si asta include si principalele persoane cu care am intrat in contact de-a lungul vietii – familie, profesori, prieteni…

Asa ca nu cred ca exista o anumita intamplare care ne schimba viata, ci poate o suma de decizii care ne aduc intr-un punct in care actionam intr-un fel pe care nu-l vom uita prea curand. In cazul meu? Ar fi mai multe, bineinteles… Mai ales momente din alea in care iei cate o decizie ce pare a fi nebuneasca, dar care se dovedeste a fi cea potrivita pentru dezvoltarea ulterioara. Ce sa enumar, ce sa enumar? Sa spunem trecerea ca Voda prin loboda prin patru ani de facultate de psihologie (pe langa alte specializari) care m-au facut sa ma inteleg mai bine si sa pricep ca in afara de mine nimeni nu are cum sa stie cu adevarat ce-i in capul meu, deci macar eu ar trebui sa fiu cat de cat constienta de ce se intampla pe acolo. Si sa mai mentionam si emigratul la o varsta la care altele puiesc si pun accentul pe familie. Asta din urma actiune m-a facut si mai constienta de ceea ce sunt si de cat de important e sa nu ne pierdem pe noi insine…

Cat despre influente, as vrea doar sa spun ca nu cred ca exista influente bune sau rele, ci doar influente. Noi alegem ce facem cu ele, noi decidem daca le lasam sa ne doboare sau sa ne faca mai puternici, noi suntem singurii in masura sa transformam totul in ceva pozitiv sau in ceva negativ. O copilarie nefericita din punct de vedere afectiv poate sa te transforme intr-o persoana supusa si gata sa le faca tuturor pe plac sau poate sa te faca o persoana puternica care a priceput ca se poate baza pe ea insasi in orice ocazie.

Sa ma intorc in timp?! Dar pentru ce? Caci oricum nu as sti care ar fi cealalta varianta. Doar mi-as da cu presupusul. Asa ca de ce sa pierd timpul? Sunt fericita cu ceea ce sunt, nu as schimba nimic, oricat de greu mi-ar fi fost uneori. Altora le e si mai greu si nu au nici macar sansa sa fiosofeze pe net despre astfel de chestii. Deci sunt o norocoasa si o fericita ca sunt sanatoasa si destul de puternica sa pot face multe lucruri din cele pe care mi le doresc. Regretele nu-si au locul, deciziile trebuie asumate.

Oameni buni, viata se intampla. Nu ne asteapta pe noi sa ne dam cu parerea daca ne place au ba. Dar ne lasa oportunitatea sa decidem cum interiorizam ceea ce ne ofera. Ce nu te omoara, te intareste. Eu sunt ceea ce sunt astazi datorita si din cauza tuturor celor care au trecut prin viata mea si care au provocat anumite intamplari. Si le multumesc tuturor, desi pentru unii dintre ei imi pare rau ca nu se vor fi impacat cu sine nicioadata…

Momente in viata?! Viata noastra e un moment…

Au mai scris despre momentele lor: Liviu, O tipa, Betie de Viata (desi complet off topic…), Diana, Anemona

19 gânduri despre „Viata se intampla…

  1. succes la concurs. pe mine sincer ma plictisesc temele astea de concurs. who give a shit despre momentele lu cutare sau cutarica? asta era subiect bun prin anii 80 cel tarziu 90 cand lumea inca era sentimentala, culta si cu destul de mult bun simt incat sa aprecieze un om si momentele lui din viata. astazi conteaza coperta nu filele dinauntru. din pacate. sper sa castigi 😀 meriti 😀

  2. Aşa cum ai spus, viaţa nu aşteaptă ca noi să gândim ce trebuie făcut. Decizia de face ceva se ia instantaneu. De gândit avem vreme să gândim în timp ce face.
    Să ai o noapte liniştită.

  3. Pingback: Un strigat | otipa
  4. Cred ca diferenta intre ceea ce suntem si ceea ce sunt ceilalti ne dicteaza directia. Cand diferenta este prea mare este probabil vorba despre o situatie/ persoana marcanta. Nu stiu daca exista oameni fara diferente …

  5. Pingback: Blog Power 47.
  6. „Fiecare eveniment sau persoana isi pune amprenta asupra noastra […] unele mai putin – atat de putin ca si uitam de existenta lor a doua zi…”
    Unele atat de putin incat nici nu apucam sa constientizam faptul ca in multime ochii ne ratacisera pt o clipa SI pe figura lor.
    Mi-am permis sa fac presupunerea ca te-ai referit DOAR la persoanele / evenimentele cu care am interactionat – fie si cat-de-putin – candva in viata, nu oricare persoana / eveniment de pe planeta. Sau precizarea nu era necesar sa fie facuta? Ca eu personal nu-mi simt viata influentata catusi de putin de cel mai bun vanator dintr-o comunitate eschimosa, sau de ginerele samanului vreunui trib aborigen din Australia – sau de vreun sef de corporatie nipona sau de vicepresedintele SUA – oricine-ar fi acea persoana… Si nici nu cred sa-si fi pus amprenta asupra mea (DIRECT) nici scufundarea submarinului „Kursk” avand la bord nu-stiu-cati membri ai echipajului, nici castigarea (de catre oricine) a titlului olimpic / mondial la… orice disciplina vreti voi, oricata valva ar fi putut toate acestea sa starneasca in lume la vremea lor.

    „…nu cred ca exista o anumita intamplare care ne schimba viata…”
    Sa nu uiti sa comunici aceasta parere a dumitale si supravietuitorilor de pe „Titanic” (si MAI ALES rudelor celor care N-AU supravietuit naufragiului acestuia), sau batranilor a caror banca comerciala (la care-si tineau toate economiile de-o viata) a dat faliment pe neasteptate, sau celor carora casa le arde iarna pana la temelie (sau le este luata de puhoaiele primului dezghet), sau celor carora le moare cineva drag de vreo molima (sau in prabusirea unui avion, sau intr-o coliziune frontala a doua trenuri)…

    „…ci poate o suma de decizii care…”
    Cu ideea enuntata sub ACEASTA forma sunt si eu de acord: mult mai frecvent cursul vietii unei persoane este schimbat treptat, poate pe nesimtite, de succesiuni de decizii marunte, decat de singulare evenimente majore. (Chiar si cei carora cursul le-a fost atat de drastic alterat de asemenea evenimente majore, PANA LA respectivele evenimente si respectiv DUPA acele evenimente cursul vietii le este determinat / modificat treptat TOT de catre mici decizii succesive, punctele cu-adevarat „de cotitura” fiind rare.)

    „…nu cred ca exista influente bune sau rele, ci doar influente.”
    Asta ar vrea sa insemne ca din perspectiva dumitale este cam acelasi lucru daca un copil este influentat de catre mediu sa se lase de scoala sau – dimpotriva – sa mearga in continuare la scoala (sau sa reia scoala dupa ce o abandonase), sau daca cineva influenteaza copilul sa se apuce de droguri sau de vreun sport (eventual de performanta)?
    (Sunt TARE curios sa aflu UNDE gasesti dumneata copil – adolescent sau preadolescent – cu suficient discernamant incat sa faca alegerea corecta intre cele doua influente contrare, daca acestea sunt singurele care se manifesta.)

    „Deci sunt o norocoasa si o fericita ca sunt sanatoasa si destul de puternica sa pot face multe lucruri din cele pe care mi le doresc.”
    De acord 100% – atat cu ideea prezentata cat si cu optiunea dumitale. Felicitari! (Asta ma face sa cred ca precedentele afirmatii au fost doar deficiente de comunicare, nu urmarile unor idei gresite.)

    1. Victor, ia sa incerc eu sa raspund organizat.
      – da, ma refeream la persoanele cu care mai si interactionezi cat de cat. Legat de directorul unei corporatii sau de vicepresedintele america, sa vezi si sa nu crezi, dar astia chiar ne influenteaza viata, desi nu fatis – multe din legile si reglementarile carora ne supunem noi, muritorii de rand, de ei or fi fost dictate. (de exemplu si vorbind grosso modo)
      – te rog, nu scoate din context. 🙂 Fraza trebuie tratata in integralitatea ei. Cat despre rudele oricarei persoane decedate – tot noi suntem stapani pe viata noastra, chiar daca nu mai avem mama, tata, sot/sotie, copil etc…
      Tot ce vreau eu sa spun e ca nu intamplari externe iti schimba viata, ci dorinta si disponibilitatea ta de a reactiona intr-un anume fel la ele.
      – Cat despre influente, hai sa nu privim lumea doar prin ochii nostri – nu tot ce ni se pare noua pozitiv e asa pentru toata lumea, si invers. Poate un copil care abandoneaza scoala asa cum o stim noi, face altceva care ajuta omenirea si mai mult.
      Despre discernamantul adolescentilor, chiar cunosc o persoana care, daca ar fi urmat exemplul familiei, acum ar fi fost alcoolica, dependenta de tutun si un om de afaceri ratat care se intinde mai mult decat ii ajunge plapuma. Dar nu e… Si asta e doar primul exemplu care imi vine in cap.
      – Multumesc pentru felicitari. Cat despre „deficiente de comunicare”, nu uita ca nu toti „vedem” intr-un text aceeasi informatie, nu toti intelegem acelasi lucru de pe urma unei carti citite (vorbim de beletristica, nu de carti tehnice. 🙂 )

      1. – Eu spcificasem verbatim (si ACCENTUAT) ca „…nu cred sa-si fi pus amprenta asupra mea (DIRECT)…” (caci altfel – cunosc si eu paradoxul conform caruia aprinderea unui chibrit in Hong-Kong (sau bataia aripilor unui fluture in padurile Amazoniei) poate sa aiba drept ultima consecinta (spre ex) extinctia spciei umane – asta ca sa merg pana la extrem, nemultumindu-ma cu truismul conform caruia cam toata evolutia societatii are o influenta mai mare sau mai mica asupra evolutiei fiecarui individ).

        – Tot verbatim mai specificasem (in paranteza finala din cel de al treilea paragraf al comentariului precedent) si parerea mea ca „Chiar si cei carora cursul le-a fost atat de drastic alterat de asemenea evenimente majore, PANA LA respectivele evenimente si respectiv DUPA acele evenimente cursul vietii le este determinat / modificat treptat TOT de catre mici decizii succesive, punctele cu-adevarat “de cotitura” fiind rare.” Eu incercasem doar (si se pare ca nu reusisem) sa comunic opinia mea ca evolutia vietii ne este influentata nu doar treptat, prin decizii minore succesive pe care le luam noi insine, ci si brusc, major („cu soc”) de evenimente mai mult sau mai putin intamplatoare si aleatorii, asupra producerii (si/sau efectelor) carora nu avem nici o putere si nici o influenta si nu avem nici o posibilitate sa ne sustragem urmarilor acestora (SAU de decizii ale altor persoane: CATEGORIC va urma in moduri CU TOTUL diferite viata unui tanar daca iubita sa ii accepta cererea in casatorie si respectiv daca i-o refuza, sau daca vreun unchi „mai indepartat” – atat ca grad de inrudire cat si geografic – afla sau nu despre existenta sa ca singura ruda in viata atunci cand intentioneaza sa-si lase mostenire averea sa de multe milioane de dolari neaparat vreunui supravietuitor membru al familiei, in caz contrar ea mergand (spre ex) la un adapost pt caini).

        – „…nu tot ce ni se pare noua pozitiv e asa pentru toata lumea…”
        …ba MAI mult, pana si pt noi insine calitatea / importanta vreunui act este variabila in functie de momentul existent si de imprejurarile concrete in care se produce. (Nu are aceeasi semnificatie si nici aceeasi importanta o sticla cu simpla apa potabila oferita cuiva daca acest gest se intampla in fata chioscului cu hamburgeri sau in Sahara dupa zile de deshidratare in care apa lipsise cu totul. In acelasi mod – desi in cu totul alta ordine de idei – cred ca esti de acord cu mine ca uciderea cuiva este un lucru rau – da’ tot asa sa fie si daca e vorba de a-l omori pe cel care se pregateste sa declanseze focul intr-o scoala mitraliind tot ce-i apare in fata ochilor?)

        „Poate un copil care abandoneaza scoala asa cum o stim noi, face altceva care ajuta omenirea si mai mult.”
        Este adevarat – SI ASTA este posibil. Si iti urez ca EXACT in acelasi fel sa gandesti SI (candva, in viitor) daca un copil al dumitale se hotaraste sa abandoneze scoala dupa ce a urmat doar cateva clase, consolandu-te cu ideea ca s-ar putea ca asta sa aduca omenirii un bine mai mare.

        Exemplul persoanei la care te-ai referit poate sa fie unul cu adevarat semnificativ (in sensul ca adolescentul respectiv CHIAR SA FI AVUT – pretimpuriu, in mod exceptional – atata discernamant), dar mai poate fi si urmarea predominarii altor influente – benefice – asupra influentei malefice a exemplelor din cadrul familiei (familie ai carei membri se poate sa nici nu fi stat in anturajul tanarului destul timp incat sa si manifeste vreo influenta considerabila).
        Si in plus – „une fois n’est pas coutume”: cred ca SI DUMNEATA cunosti MAI MULTI tineri asupra carora influentele sa fi fost decisive decat tineri care sa se fi putut sustrage acestor influente.
        (Eu in locul dumitale as fi dat ca exemplu (negativ, dar concludent) cazurile de tineri care NU reusesc sa-si dezvolte o personalitate frumoasa in ciuda influentelor benefice: din pacate este un caz mult mai des intalnit, cand influenta „exemplelor” de succes din media – gen Gigi Becali sau Nutu Camataru – prevaleaza asupra influentelor pozitive ale unei educatii corespunzatoare.)

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.