Locuiesc in Belgia. Asta e clar, da?! Ce legatura ar putea avea asta cu o raceala perpetua? Pai de la clima se trage… Ca e pisacioasa. Adica nu scad temperaturile prea des sub zero grade ca sa-ti inghete mucii in nas, si odata cu ei microbii, virusii si bacteriile. Asa ca daca se pisa urineaza vremea, asta fac si nedoritii provocatori de boli.
Asadar, de cand da toamna, care aici tine 8 luni, incepe si sezonul musonic – frig si ploi cand te astepti mai putin sau cand te astepti mai mult, depinde cat de belgian / belginizat esti. Asta in conditiile in care berea tot rece si cu bule (in general) se serveste. Deci se pornesc si intrusii orl-isti pe petreceri si chefuri de zile mari prin lacasurile ascunse ale nasului si gatului. Drept rezultat, apar nelipsitele dureri in cot gat si mucii secretiile nazale. Raguseala de parca am fi vazut lupul zile la rand nu sta nici ea prea mult pe ganduri…
Daca ar fi sa astepti sa se faca vremea buna ca sa iti faci mendrele, nu le mai faci vreodata si te incui in casa si nu mai iesi decat vreo 2 zile pe an cand soarele straluceste si temperaturile sar de 20 de grade. Asadar, daca vrei sa alergi, ori te-nveti cu greul si functionezi pe principiul ca „asa s-a calit otelul”, ori te proptesti in coltul canapelei, deschizi televizorul si punga cu nachos si incepi sa bagi sub rat mananci delicat.
Eu ma incapatanez sa cred ca iarba rea nu piere si continui sa ies la alergat la 3 grade afara, sa-mi las umbrela acasa ca trei stropi de ploaie nu au omorat pe nimeni si sa nu ma infofolesc, ca doar am trait eu unele si mai „rele” – plimbarica in fusta si ciorapei delicati la minus douazeci de grade prin Vaslui, ca masina era prea inzapezita ca sa mai fie utilizata. Asadar, alergat prin ploaie si la 5 grade afara nu mai reprezinta o provocare ci doar o obisnuinta. Urmarea e clara: raguseli, nas furios, tuse delicata (mai ales seara).
Cum m-am obisnuit cu clima belgiana, m-am obisnuit si cu starea asta, nici nu o mai bag in seama. Mai beau cate un ceai fierbinte cand imi aduc aminte, dar de obicei ma dreg cu bere. Pe principiul ca cui pe cui se scoate. Sau pe ala cu crapa cine-i mai destept, si sigur nu sunt la fel de inteligenta ca o grupare de celule din categoria „microbi, virusi, bacterii”…
Numai ca ce mie nu mi se mai pare ceva nasol, pe mama a bagat-o in toti sperietii. Mai ales ca starea asta a ajuns la un apogeu fix in saptamana cand era si ea pe aici. (Curba lui Gaus…) Si eram mai ragusita ca o oaie speriata de o turma de lupi si tuseam mai abitir ca o hoarda de turci tabacisti. Am baut eu o sticla cu sirop de patlagina (cu lingurita, de doua ori pe zi, nu pe tot odata) si am luat ceva pastile pentru durerile de gat, dar, pe de alta parte, tot cu berea rece in gatlej sfarseam seara si tot uda jilava de la alergat ma intorceam.
Cireasa de pe tort a constituit-o o criza de tuse (incercau secretiile sa fuga de mine ca si-au dat seama ca e mai inteligent din partea lor) la munca, in timp ce cineva incerca sa poarte o conversatie in franceza cu mine la telefon. Pana la urma a renuntat si mi-a spus ca revine in 5 minute. Dar faceam atat de frumos incat au iesit colegii de prin birouri sa se asigure ca nu mor fix inaintea unei perioade foarte aglomerate. Partea pozitiva e ca dupa cele 10 minute de lipsa de oxigenare a creierului s-a terminat si cu presupusa raceala. Am ramas doar cu raceala de zi cu zi, mai niste muci, mai o voce sexy de fumator…
Referitor la subiectul asta, chiar radeam in week-end cu AN. Ma si vedeam la medic (acelasi pe care il frecventam amandoua, un roman intrat foarte bine in starea belgiana) spunandu-i ca sunt putin racita de vreo 2 luni si il si vedeam pe el spunandu-mi cu un zambet larg pe fata „bine ai venit in Belgia!”.
In incheiere, ca asa am invatat la compunere ca trebuie sa avem si una din asta, mai spun doar ca inca nu am ajuns sa ma plimb in balerini si piciorul gol la 2 grade Celsius… Dar „ma tratez” cu somon si alte mancaruri marine care cica ajuta la circulatia periferica.
Jurnal de Belgia 
Hapciu
ha ha ha pciu ciu ciu!
Noroc :))
Fiica-mea e racita de 2 saptamani si-mi vine sa ma arunc prin geam, ca tuseste ziua, dar sa vezi ce tuseste noaptea…
deocamdata scapai de tusea de noapte. 🙂
…sau intr-atata te-ai deprins cu ea incat nu te mai trezeste, ci tusesti in somn, si crezi ca nu mai tusesti deloc noaptea.
sigur nu, ma trezesc instant si numai daca misca o musca in jurul meu. Plus ca as tusi si ziua, ceea ce nue cazul. S-a ostoit.
Uite, de-aia m-am lasat si eu de biciclit si apoi, de plimbari. Tuseam de-mi ieseau ochii din cap, ma inecam cand mi-era lumea mai draga, asa ca acum fac o mica pauza pana-mi trec toate, dupa care incerc sa le reiau traptat. ca fizic ma simtema foarte bine.
sa ma fi vazut cu cata perseverenta alergam aseara… stii tu, ori io, ori raceala. una din noi tra sa cedeze / crape.
Eu nu mai pricep deloc cum functioneaza comentariile tale. :))
daca tu nu-l intelegi, crezi ca io pricep ceva?! :))))
eu iti propun sa te specializezi pe cum sa-ti sporesti imunitatea. Iar cum 80% din sistemul imunitar e in sistemul digestiv, totul se reduce la ce mananci. Vitamine, minerale, proteine blabla.. Cauta si vei gasi 😛
Te cred ca nu-i picnic sa fie mereu ud totul.. bleah! Asa ca: la lupta! :))
de obicei, pap sanatos. mai scap la chipsuri si nachos, dar mai rar. 🙂
de două săptămâni mă lupt cu răceala. am tratat-o cu de toate. acum o tratez cu indiferență! m-am săturat de ea, așa c-o ignor.
zici că dai o bere rece?
tocmai am baut un litru de guinness… hai, ti astept!
What does not kill you, makes you stronger!
uite asa o sa devin Iron woman! superhero…
8 luni de toamna in belgia? ce ochelari ai pe nas? ca ai mei sunt roz: 8 luni de primavara sunt in Belgia 😀
cu imunizarea, noi am scapat. PAC. Nu boli, nu muci, tusea se trateaza cu bere rece, sau cu vin fiert (functie de unde e localizata).
mai, tine pt tine. stim cu totii ca is 8 luni de primavara si 4 de vara, dar daca dam sfoara-n tara vin toti pe-aici… 😀
„…tusea se trateaza cu bere rece…”
Asta-mi aminteste (perversiunile memoriei, reflexul „invers”) de un citat dintr-o carte (beletristica) despre vikingi, din care TARE m-a impresionat un scurt pasaj (incat aproape ca pot sa pun pariu ca citez exact, desi am citit cartea – in versiune romaneasca – cu decenii in urma): la intoarcerea cu corabia dupa un drum printr-o furtuna de iarna, nou-venitii au fost tratati de cei „ai locului” cu galeti pline cu „bere fierbinte dreasa din belsug cu smantana si in care pluteau bucati mari de branza”.
Aoleu, Victor, inca nu mi-a trecut senzatia de stomac imbuibat dupa Raclette! Si tu ma „tratezi” cu bere calda cu smantana si branza?!
Clima e ca si la mine, nu suntem (asa) departe una de alta.
Eu nu racesc dar aproape tot timpul toamna- iarna imi curge nasul. Apa, atat 🙂 Trebuie sa fiu mereu cu batista in buzunar. Cateodata ma gandesc ca fac alergie la ceva, daca e si foarte rece, imi curg si lacrimile . Fara legatura cu operatia mea de sinuzita. La fel eram si inainte
Culmea ca in Ro sau in tari cu clima mediteraneana simptomele dispar, ma simt ca pestele in apa
pai chiar nu suntem asa de departe…
cat despre clima, noi sa fim sanatosi ca bolile pun ele gheara pe noi. :))))