Parole, parole

Timp de 5 ani am avut un job in care orice aplicatie informatica la care aveam acces presupunea existenta unui user name si a unei parole. Si nu erau una sau doua programele, ci vreo zece… No, daca cu numele de utilizator era relativ simplu (desi nu era acelasi pentru toate aplicatiile), cu parolele era o intreaga nebunie. Sau nebuneala, depinde din ce unghi, obtuz sau ascutit, priveai problema…

Teoretic, o parola puternica ar trebui sa contina cel putin o litera mare, o cifra si un simbol, pe langa alte rahatele de litere. Si NU ar trebui notata niciunde. Si ar trebui schimbata din cand in cand… OK, teoretic. Practic, ce te faci cand ai 10 parole de tinut minte, care, culmea programarii informatice, nu au cum sa fie aceleasi – ba una trebuia sa inceapa cu litera mare, ba alta avea niste cerinte si mai ciudate etc. etc. Iar cand le suna ceasul de schimbare la ore si date diferite, sa te tii probleme de memorie. Mai ales ca unele aplicatii le foloseam poate o data pe luna, iar altele zilnic. Cred ca de aia am si renuntat la jobul ala…

Dar dupa asta m-am rezumat la conturi private, dar multe si astea la numar. Ba 3 conturi de e-mail, ba 2 de travian, un Facebook, un LinkedIn, eBay, amazon si lista poate continua, ca nici eu nu imi mai amintesc pe unde si de ce am conturi. Numai ca la astea le pun aceeasi parola. Facuta dupa toate regulile de siguranta, bineinteles, dar aceeasi. Si, de obicei, are legatura cu lucruri doar de mine stiute – sigur nu e filmul meu preferat sau numele lui Mr. G sau culoarea ochilor vecinului. Bine, un ghicitor bun in stele ar putea descoperi substratul problemei, dar cum in Belgia stelele se vad cam rarut, stau linistita din punctul asta de vedere.

Pana aici toate bune si frumoase. Dar ce sa ma fac cand am unele conturi pe care intru din an in pasti?! Alea facute ca sa cumperi un prezervativ si dupa 5 luni iti dai seama ca ai mai avea nevoie de unul… Problema nu e cu parola, ca nu inca mi le amintesc pe ultimile 4, dar cu numele de utilizator. Ca doar o femeie serioasa cand isi face cont pe net sa-si cumpere un prezervativ, nu foloseste numele ei real… Si incep incercarile nenoroacoase. Dupa incretirea parului si o pleiada de injuraturi in 3 limbi, decid sa apas butonul pentru uituci, adica ala pe care scrie „username or password forgotten?”.

Eu ca eu, ca eu am invatat din experienta ca mai bine ai aceeasi parola si acelasi PIN peste tot, decat sa stai sa le notezi si apoi sa le cari peste tot dupa tine, poate poate vreun hacker mai putin istet ti-o pirata contul bancar si e-mailul de serviciu. Dar am intalnit persoane care isi pun parole diferite la orice cont pe care si-l fac. Problema e ca nu au tinere de minte nemaipomenita si nici nu si le noteaza. Si se intampla intamplari intamplatoare de iti vine sa razi si sa plangi in acelasi timp. De exemplu, incearca X sa isi acceseze contul de LinkedIn si isi da seama ca a uitat parola. Bun, o resetam, isi spune X. Si retrimite o parola noua spre adresa de e-mail conectata la cont… Numai ca isi da seama ca a uitat si parola acelei adrese de e-mail. Asa ca purcede si la resetarea aleia. Noroc ca pana la urma si-a amintit macar o parola ca sa reuseasca sa refaca drumul inapoi…

Dar oare care e parola mea de la WordPress?!

Publicitate

24 de gânduri despre „Parole, parole

  1. Eu personal (mai uituc) folosesc pt inregistrare nu scrierea pe suport solid (si cu atat mai putin pe undeva prin mediul virtual) ci „doar” la serviciul de „Memento” (sau la „Notes”) din telefonul mobil.

      1. In acest caz necazul cel mare este pierderea aparatului: am doua telefoane si ma straduiesc sa fac in asa fel incat fiecare sa constituie back-up pt celalalt (dpdv al agendei telefonice, memento-urilor etc).
        (Mai mare problema in acest caz ar fi dezvaluirea parolelor – da’ ar mai trebui ca si gasitorul sa SI citeasca memento-urile, si sa isi mai SI dea seama CE anume reprezinta acele inscriptii incifrate si UNDE anume isi au utilitatea (ca doar nu scriu alaturi si linkuri spre conturile in cauza, ci le abreviez dupa voia mea, singurul criteriu fiind sa pot EU sa recunosc ce-am intentionat sa scriu).)

      2. tot mi se pare putin complicat. raman la sistemul meu: una si buna. mai greu cu numele de utilizator, dar mai pastrez mailurile de inscriere cateodata. 🙂

      1. Am un CRT Samsung de 19 inch cu o rezoluţie pe care o găseşti la LED-uri teribil de scumpe şi care, în ciuda vârstei refuză să moară iar eu nu mă îndur să renunţ la el. Ideea e că am un hectar de carcasă albă pe care pot nota cu marker permanent pâna la 3714 parole. 😀 😀 😀

      1. Cui nu are „suficienti” (oricat de elastica ar fi notiunea de „suficient”).
        (Eu personal n-am „dureri de cap” din cauza banilor in doua situatii: in rarele ocazii cand am suficienti – si in si mai rare cazuri cand n-am deloc. Din pacate deobicei am APROAPE destui – de unde durerile de cap: CE sa las nefacut / necumparat, sau CE sa aman pe mai tarziu…)

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.