Jurnal de Belgia · Reclame & concursuri

Pareri despre viitor. Oameni si roboti

Zilele trecute am dat cu ochii de provocarea MWB pentru Blog Power 43, respectiv „Robotii, o amenintare sau un ajutor.”. Intrebarile lor pareau pertinenete (Credeti ca o prognozata era a robotilor ar insemna o evolutie in bine, in rau si de ce?; Sunt oamenii pregatiti pentru roboti ?; Cum ar fi ca oamenii sa ajunga sa fie condusi de roboti sau specialistii in nanotehnologie pot reusi sa impiedice acest lucru?), asa ca mi-am spus ca ar fi cazul sa imi dau si eu cu parerea, ca doar la asta ma pricep destul de bine.

Cand vine vorba de a evalua viitorul omenirii alaturi de roboti imi revin in memorie cartile lui Asimov si felul in care si-a imaginat el viitorul. Iar pentru cunoscatori, pot spune doar ca U.S. Robotics chiar exista, nu de alta dar avem echipament la serviciu produs de ei. O fi un semn?! Lasand la o parte parantezele fara de paranteze, ssa revenim la tema noastra de reflectie.

Ca sa fiu sincera, nu cred ca pe moment putem anticipa ce va fi si cum va fi. Putem sa analizam, sa facem previziuni si toate astea in asteptarea viitorului pe care noi, cei de azi, nu il vom vedea. Oricum, deocamdata singurii roboti pe care ii stim sunt dependenti de felul in care ii programam noi, oamenii. Si astia sunt foarte utili – se plimba pe Luna, ne scutesc de tot felul de activitati periculoase etc.

Si totusi, curiozitatea ne impinge mai departe si scoatem din laboratoare roboti-manechin care dispun de mimica si capacitate de exprimare. De aceea nu ma indoiesc ca tot noi, oameni, vom fi capabili sa cream roboti ca si cei descrisi de Asimov: capabili sa ia decizii si sa evolueze. Acuma nu stiu daca o vom face din orgoliu – pentru a ne demonstra ce inteligenti suntem, din comoditate – pentru a ne scuti de anumite munci, sau pur si simplu din intamplare. Iar in acel moment cred ca expresia „ce naste din pisica, soareci mananca” se va dovedi destul de adevarata. Ma indoiesc profund ca o inteligenta produsa de om va avea alte caracteristici decat ale noastre. Asadar, tot la orgoliu, iubire, ura… se va ajunge. Atat de partea noastra, cat si de partea lor.

Cu certitudine, cel putin din punctul meu de vedere, crearea unor astfel de specimene constituie o evolutie, caci mintea umana va produce ceva, va realiza inimaginabilul, va rezolva probleme complexe din diferite domenii pentru a ajunge acolo. Pozitiva o fi in sensul ca, in sfarsit, vom avea ocazia sa ne vedem intr-o oglinda (putin distorsionat, ce-i drept). Si in sensul ca va fi o realizare mareata. Negativa ar putea de asemenea sa fie, mai ales din perspectiva rasei umane, caci robotii vor beneficia de disciplina gandirii si primatul ratiunii, deci s-ar putea sa ne cam lase in urma.

Ganditi-va: daca omul va crea tehnologie capabila sa gandeasca pentru sine, apoi aceasta tehnologie va fi cu siguranta capabila sa creeze la randul sau ceva mai avansat. Depinde de noi cat de departe vom merge… Da, robotii ar putea prelua controlul, chiar pare o varianta plauzibila. Si nu cred ca tine de specialistii in nanotehnologie sa impiedice asa ceva, ci de rasa umana ca ansamblu. Am putea face analogie cu exemplul globalizarii: acum 50 de ani fiecare natiune era tare si mare si se opunea din rasputeri omogenizarii, iar in ziua de azi nu prea le mai pasa multora de melanj.

Evoluam continuu, e in firea noastra. Chiar daca majoritatea populatiei are IQ-ul mediu, tot se mai itesc cateva inteligente debordante care reusesc sa inoveze. Deci aparitia robotilor din ce in ce mai asemanatori noua este inevitabila. Exact cum inevitabil va fi si un accident, sau poate o intentie, care ii va elibera de sub programarea conditionata a omului. Dar, repet, asta inseamna evolutie. Nu as scrie articolul asta daca lumea nu ar fi urmat aceasta cale.

Clar, in momentul de fata nu suntem pregatiti pentru asa ceva. Dar nici pentru clone nu am fost pregatiti… Nici pentru fertilizarea in vitro. Si totusi s-au intamplat, cu sau fara voia noastra, a majoritatii. Asadar, pot doar sa sper ca atunci cand va aparea prima generatie de roboti complet autonomi, noi, oameni, nu vom fi doar o mare de legume lipsite de simt critic si liber arbitru. Si ca ambele „rase” vor gasi un punct comun care sa le asigure convietuirea. Pacat ca nu voi ajunge sa traiesc asta.

Detalii tehnice:

– tema a fost propusa aici si tot acolo, la finele paginii va puteti si inscrie, daca doriti sa participati

– regulamentul concursului il gasiti aici

– alti participanti: Emil Calinescu; Liviu; Otipa; Spunsieu; Azucena

Anunțuri

29 de gânduri despre „Pareri despre viitor. Oameni si roboti

  1. Creierul uman e flexibil , cu cat creaza mai mult cu atat evolueaza. Roboti care sa-i semene ? Dificil de pus in practica dar sigura va veni si vremea aceeea. Si atunci omul se va apuca de altceva. Sper sa fie destul de inteligent(omul) sa nu-si „canibalizeze” activitatea care-l intereseaza.

      1. Noi (din pacate) IN GENERAL suntem DEJA dependenti de „masinile pe care le-am creat”.
        Un exemplu concludent si pertinent de acu’ mai bine de doua decenii, de pe vremea cand inca lucram in cercetare: nu stiu CE „ne-a venit” intr-o zi, da’ careva dintre noi a ridicat problema „scoaterii radacinii patrate” (radicalului), dupa care ne-am… „strofocat” mai bine de juma’ de ora (cred ca mai mult de o ora) vreo zece insi „cu scoli inalte” (din care vreo sase ingineri-cercetatori!) sa scoatem „radical din doi” – NU ca ar fi fost vreunul dintre noi care n-ar fi stiut CAT „FACE” acel radical (puteam toti sa-l „recitam” pe de rost, cu mai multe sau mai putine zecimale), ci CA PRINCIPIU de extragere a radacinii patrate.
        Un ALT exemplu, mai „banal”: nu cred ca mai exista (in cadrul civilizatiei noastre de tip apusean) VREO persoana care (in mod normal, in „viata practica de zi-cu-zi”) ar putea MACAR SA CONCEAPA o deplasare pe o distanta ceva mai mare (sa zicem – vreo doua – trei – cinci sute de kilometri, cat ar fi de la Bucuresti pana in vreun oarecare „colt” din tara) efectuata fara mijloace / metode moderne, mecanizate, adica facuta prin pura forta animala (proprie a calatorului sau a vreunui animal de tractiune / calarie), sau „dus la vale” de vreo ambarcatie sau de vreo alta „dracie” similara. (Ma refer prin asta NU la vreo „calatorie de vacanta” in scop de pura aventura – asta INCA ar mai fi posibila – ci la vreo deplasare „din interes”.)

      2. eu ma „amuz” constatand altceva – marii soferi ai lui peste care nu mai stiu sa citeasca o harta. daca le pica gps-ul, nici la buda nu mai stiu cum sa ajunga.

  2. Cu robotii eu tot prefer varianta lui Lem: cand vom reusi sa facem un robot pe bune o sa stim pentru ca se va stradui sa inventeze un alt robot care sa-i faca munca :)))

    (De altfel e drept ca Asimov a popularizat ideea robotilor si chiar cuvantul, cele trei legi etc, dar totusi Ciberiada e o bijuterie cum n-a reusit Asimov sa scrie…)

    1. „…Asimov a popularizat […] chiar cuvantul…”
      Este adevarat ca Asimov „a popularizat” ideea robotilor (facand-o celebra in ciclul lui despre roboti – partial prin inventarea celor trei legi ale roboticii care in cele din urma – in ciclul „Fundatiei” – se vadesc a fi de fapt patru), dar – din cate stiu eu – NUMELE insusi de „robot” a fost nascocit de scriitorul Karel Capek (PARCA in romanul „Krakatit”, da’ despre ASTA nu mai sunt chiar sigur), si la vremea cand Asimov a inceput sa-l foloseasca atat de intens el era deja relativ bine cunoscut in lume prin popularizare in precedentele lucrari de anticipatie.

  3. Oamenii sapa tot mai adanc si tot mai adac,pana la urma nevoia te pregateste,nu suntem pregatiti,poate nu vom fi niciodata pregatiti,dar unii dintre noi sunt, asa ca ei sustin intreaga umanitate indiferent daca ne dam seama sau nu.

    1. „…poate nu vom fi niciodata pregatiti,dar unii dintre noi sunt, asa ca ei sustin intreaga umanitate…”
      Hm! Eu PARCA as zice nitel altfel: in optica mea, firile umane (nu numai cele umane, ci IN GENERAL cele animale, da’ aici DESPRE OAMENI este vorba) pot fi categorisite intr-o larga plaja de valori in ceea ce priveste raportul intrinsec, inerent firii respective la un anumit moment, intre indrazneala si prudenta (raport a carui valoare este variabila – pt o aceeasi persoana – in functie de imprejurarile concrete in care i se cere sa se manifeste si de experienta de viata dobandita, in general fiind mai mic (spre ex) la parinti de copii mici decat la burlaci si scazand de-a lungul timpului, astfel incat in principiu (in medie) burlacii / tinerii sunt mai indrazneti pe cand parintii / batranii sunt mai prudenti).
      In general firile mai indraznete isi asuma mai multe riscuri, dar produc pionieratul, mersul inainte, progresul speciei si al civilizatiei (oarecum jucand rol de motor), pe cand firile mai prudente asigura stabilitatea societatii si perpetuarea speciei, neingaduind ca asumarea unor riscuri nesocotit de mari sa poata sa ajunga sa ne pericliteze specia / civilizatia (in acest sens ei putand fi considerati a juca rolul franei, al ancorei).
      Asadar, in optica mea NU cei „pregatiti” sustin umanitatea, ci cei care NU sunt pregatiti, cei pregatiti asigurandu-i insa umanitatii progresul, mersul inainte.

  4. Chiar daca nu sunt de acord cu opinia ta, trebuie sa recunosc ca e un articol foarte bine scris. SIngurul care poate sa-ti dea dreptate este timpul. Eu raman la parerea ca robotii nu pot conduce efectiv omenirea.

    1. multumesc de apreciere. ca raspuns la votul tau: eu sunt optimista de felul, chiar incurabila as spune, dar si realista… si mi se pare ca noi, oamenii, avem si o tendinta destul de pronuntata inspre autodistrugere. sper sa supravietuim, tocmai aici e optimismul meu. 🙂

  5. Nu credeti ca prin nr. mare a populatiei terei, strigent nu este robotizarea in directia prezentata de d.-voastra ? Mult mai de actualitate, pare sa fie ,,robotizarea,, mentala a unor segmente semnificative din populatie, fara tagada ca pe acest plan, este o reusita. In afara celor bine cunoscute, cu suporturile fanatico religioase, politice si etnice. Inducerea persuasiva, a unor temerii, nascute odata cu omul, amplificarea si deformarea voluntara, de dragul audientei, a unor problematici reale, samd, conduc la creerea unor ,,robotii,, al caror control/reactie, poate fi exercitata eficient.

    1. Cornel, in primul rand bine ati venit pe la noi!
      Apoi, eu nu consider ca robotizarea ar fi o necesitate stringenta. Articolul de fata doar incerca sa prezinte o opinie asupra viitorului – aluia pe care niciunul din noi nu-l va apuca, adica peste sute de ani.
      In rest, da, sunt de acord cu „robotizarea” din ce in ce mai evidenta a omului. Dar omul asta in general are si el un creier pe care, daca l-ar folosi, poate nu ar ajunge in starea de robot.

  6. Pingback: Rasism

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s