Jurnal de Belgia · Reclame & concursuri

Lansarea mierii

Va invitam joia trecuta la o lansare de brand romanesc, respectiv Melliris. Nu stiu cati ati fost si cati nu, dar eu mi-am urmat propriul indemn, l-am scos din casa si pe FT (deja se pierdea in ale contabilitatii si era pacat…) si am purces inspre locul faptei, adica magazinul Be Positive din Place Jourdan.

Inca de la intrare am fost intampinati de un stand frumos si de produsele Melliris. Gazda de serviciu a fost Irina, sora si fiica a doi dintre apicultorii care au grija de clasa muncitoare si producatoare a mierii. Dupa ce am gustat din fiecare sortiment disponibil (lacomie mareeee), Cosmin, sotul Irinei, ne-a oferit o introducere de zile mari in istoria mierii pe care o comercializeaza. Iar eu voi incerca sa redau putin din impresiile si informatiile pe care le-am adunat in cele 20 de minute petrecute cu ei.

In primul rand as vrea sa spun ca compania de branding cu care au lucrat a facut o treaba de zile mari. De la etichete si pana la filmul de prezentare, totul arata foarte bine si elegant. Bineinteles ca si cei din spatele proiectului (Irina, Cosmin & comp.) au contribuit la asta, lasandu-se putin purtati pe aripile nebuniei si vopsind toti stupii in culorile Melliris. Ba chiar Irina spunea ca a devenit obsedata de ele si ca peste tot pe unde se duce ii sar in ochi produsele cu aceeasi gama cromatica. Sper sa aiba acelasi efect si asupra cumparatorilor, care sa nu mai vada alt fel de miere in fata ochilor veci! 😀

Apoi am inceput sa ii pun lui Cosmin tot felul de intrebari (probabil stupide) despre aroma si concentratia mierii. Numai ca am impresia ca se astepta, ca doar nu oi fi fost primul profan curios sa afle cum de exista miere numai de salcam sau numai de tei. Uite asa am aflat ca nu e numai din salcam sau numai din tei, ci ca pentru a putea fi denumita asa este necesar un procent de doar 25% de polen din aceste flori. Doar ca Melliris vrea altceva si mierea comercializata de ei contine in proportie de 80% polenul care ii da numele. Deci aroma e cu atat mai intensa! Iar asta o spun analize de laborator foarte costisitoare facute in Germania.

Ce am mai aflat interesant? Ca orice borcanas de Melliris are povestea lui. Daca dai fuga pe site si introduci numarul de lot, vezi exact de unde a plecat, cand si pe unde a umblat mierea respectiva pana a ajuns la tine. Eu am cumparat unul de tei ca sa il duc mostra la serviciu (cu palinca si Salamul de sibiu i-am convins, deci era randul mierii) si chiar am fost curioasa cum s-a nascut.

In alta ordine de idei, marca asta de miere bio o gasiti si in cateva magazine din Bucuresti, lista completa fiind pe site.

Pana una alta, eu astept cu viu interes cufarasul si restul produselor cu iz de cadou pe care intentioneaza sa le scoata pe piata. Surpriza surprizelor va veni abia la anul prin primavara.

Sper ca v-am mai indulcit. 🙂

Anunțuri

9 gânduri despre „Lansarea mierii

  1. „…putea fi denumita asa este necesar un procent de doar 25% de polen din aceste flori.”
    Este vorba despre NECTAR din respectivele flori (sucul dulce de la baza florii, pe care planta il produce in floare fara alta utilitate practica decat atragerea insectelor care sa faca polenizarea), nu despre polen (partea sexuala masculina a florii, pulberea – de obicei aurie, dar si de alte culori – pe care albinele o culeg din varful staminelor).
    Albinele culeg SI polen, care insa nu participa in nici un fel la formarea mierii ci pt albine este… (hm! sa zicem) ca un fel de paine pe care albinele o consuma alaturi de „felul principal” (mierea, principala lor sursa de energie), sau (intr-un fel) ca pilulele de vitamine (sau alte suplimente alimentare) pe care le ingurgitam noi, doar ca sursa lor este 100% naturala si rolul sau este cel de a asigura albinelor in principal aportul de proteine, nu numai de alte „suplimente”. Daca familia de albine este complet lipsita de polen (proaspat cules sau provenind din „păstură” = forma de depozitare („conservare”) de catre albine a polenului prin amestecarea acestuia cu miere si depozitarea in celulele fagurelui) atunci „matca” („regina”) respectivei familii inceteaza sa depuna oua, si daca respectiva penuria continua acea familie de albine pur-si-simplu dispare in cateva saptamani, dupa moartea prezentei generatii de albine (al caror ciclu de viata variaza ca durata intre cam trei saptamani – in timpul infloririi salcâmului = „marele cules” – si pana la vreo doua’s’cinci de saptamani la generatia care „ierneaza” = „hiberneaza”; da’ iarna albinele lipsite de provizii de pastura mor mai repede, nu mai apuca primavara).

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s