Jurnal de Belgia

Din jungla Internetului

Zilele trecute m-a piscat curiozitatea de fund si m-a imboldit sa caut pe cineva pe Internet. Asa ca l-am intrebat simplu pe Zeul Google. Fara fitze gen ghilimele, conectori logici, paranteze etc. Si Maria Sa, Fiul lui Microsoft mi-a dat ce cautam. Dupa 5 minute eram convinsa ca as putea sa-i gasesc respectivului si marimea la… pantofi, ca adresa si numarul de telefon deja i le aflasem. Iar de poze nu duceam lipsa.

Dupa alte 3 minute, timp in care imi formasem deja o parere despre Xulescu (sau mai bine spus mi-o confirmasem pe cea pe care o aveam deja), ma pisca o alta curiozitate de acelasi fund: ia sa ma caut pe mine pe Internet. Cam fac asta uneori si chiar trecuse ceva vreme de cand nu il mai interogasem pe Google despre mine. Asa ca „oglinda, oglinjoara, cine-i…”? Prima pagina de rezultate, prima surpriza: poze cu mine. Adevarat, venite de pe Facebook si de prin niste CV-uri on-line, dar ultima data nu sareau in fata chiar asa. In rest, obisnuitele linkuri catre blog (yeeeey), LinkedIn si Facebook.

Surpriza surprizelor a venit abia pe a doua pagina:

Unde e chenarul ala negru era adresa mea! Am facut ochii cat cepele, am injurat in 3 limbi si m-am intrebat cum e posibil asa ceva in conditiile in care eu nu am subscris la nicio baza de date. Dubios e ca intru pe site-ul alora care au facut baza de date si nu ma regasesc in rezultatele cautarii… Bineinteles ca am inceput sa trimit mailuri peste mailuri si sunt hotarata sa imi vad adresa scoasa de acolo.

Nu de alta, dar mi-am amintit ca intru in contact cu tot felul de „binevoitori” pe care ii ajut cu un act sau cu o maslina, iar unii dintre ei au devenit mai insistenti decat era cazul… Chiar nu am chef sa ma trezesc cu vreunul pe la usa. Si, in plus, eu nu mi-am dat acceptul ca adresa sa imi fie atat de vizibila pe Internet. Oricum e deja bine bagata in ceva baze de date guvernamentale si oficiale care pot fi accesate, deci nu e un mare secret. Numai ca trebuie sa fii chiar interesat ca sa o gasesti, nu ti se ofera pe tava ca in acest caz.

Si pe masura ce scriu imi dau seama ca ma enervez degeaba, caci internetul tot internet o sa ramana si reglementari serioase nu exista. Daca vreodata o sa devin amnezica ca si Bourne, imi „urc” o poza pe Internet, dau o cautare si o comparare si o sa stiu imediat si ce am mancat asta toamna. Sau ca vineri am baut o bere „cu” cannabis (doar aroma, nu va speriati!)…

Solutii? As putea sa imi schimb numele prin toate conturile publice (Facebook, LinkedIn etc.), dar asta ar rezolva doar o parte a problemei, caci traiesc intr-o tara unde majoritatea relatiilor cu statul se desfasoara via Internet, deci o mare parte din date sunt accesibile fara a fi nevoie sa te inregistrezi pe undeva. Nu sunt atat de evidente, ce-i drept, dar cine stie cum sa caute gaseste. Buna si globalizarea asta, dar in unele domenii e un pic cam mult…

Invataminte? Daca sunteti in cautare de job sau sunteti o persoana cat de cat publica (in ambele cazuri, imaginea conteaza), aveti grija ce conturi va faceti cu numele adevarat. 🙂

Anunțuri

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s