Chestii, trestii... · Jurnal de Belgia

Ironiile sortii

Ziua de ieri a inceput cu o urare simpatica din partea altui bruxellez cu state vechi, care imi spunea senin sa am o zi insorita. M-a cam pufnit rasul, l-am intrebat daca mai tine minte unde locuieste si daca face misto de mine. Parca tinand sa imi faca in ciuda si sa confirme urarea, cerul bruxellez s-a conformat pana pe la pranz si a pus la bataie un soare de toata frumusetea, chiar daca cu cativa dinti. Dar, pe la 1, cerul belgian nu s-a dezmintit si s-a innorat. Nimic alarmat, doar stiu foarte bine unde locuiesc…

Bineinteles ca nu m-am lasat intimidata de amenintarile tacite ale vremii si am purces la reaclimatizarea cu orasul, adica la o tura de shopping. Ca de obicei, am plecat dupa una si am ajuns acasa cu alta – cautam colanti pentru alergat si mi-am luat „oaie” (detalii maine!). Si tot ca de obicei, nici umbrela nu aveam la mine, ca imi place sa am mainile libere cand scotocesc prin rafturi. Si pedeapsa zeului Foreca s-a abatut asupra mea. Iesind eu din magazin si indreptandu-ma agale spre cinematograf a inceput din cer sa cada o ploaie de vara. Numai ca afara erau vreo 18 grade, deci am inceput sa dardai.

Am crezut ca am scapat ieftin cu pedeapsa pentru pocinogul comis (ala cu shoppingul) si am reusit sa ajung in viata si nu foarte fleasca la Exki, ca doar trebuia sa verific daca e tot acolo unde l-am lasat cand am plecat in vacanta. Ca sa ma recompensez pentru „oaie” si ca sa imi innec amarul cu ploaia, mi-am luat ceva bio-eco-alte falfaieli de mancare si am inceput sa savurez facandu-mi planul la ce film sa ma duc mai apoi. Cum sunt in faza de filme cu batai si crime odioase, ma gandisem la Bourne Legacy. Numai ca surpriza: nu era in program.

Clar, Zeul Banilor Cheltuiti Fara Rost m-a lovit din nou! Cu gandul asta, mi-am pus coada intre picioare, mi-am luat „oaia” in brate si am purces spre casa. Dar un gand nu imi dadea pace: trebuia sa dreg mohorul, ca daca nu zeul va ramane suparat si imi va chinui si restul zilelor. Ce as fi putut face? Ceva sanatos, adica jogging. Deci, cu stomacul relativ plin si cu constiinta incarcata, ma iau de fund si ma duc la alergat. Profit de energia data de mancarea ingurgitata cu circa 40 de minute inainte, ignor splina urlatoare si trag de picioare pana dau gata vreo 3,2 km. Numai ca zeul mai sus amintit tot nu a fost multumit si pe „ultima suta de metri” mi-a mai tras o ploaie pe carca.

Acuma stau si ma gandesc daca nu puteam cumva… Poate era un apropo de la Zeul celor Spalati si Parfumati. Cine sa mai inteleaga si divinitatile astea?!

Anunțuri

5 gânduri despre „Ironiile sortii

  1. cu burta plinuta dupa masa de pranz, la doar jumad e ora tu ai alergat 3km? sper ca doar jogging si nu mai alert, ca nu-i foarte indicat, oricat de rece e afara! solicita prea mult, mai ales functiile inimii. si dupa ce ca era recisor afara si tu uda toata de la fuga, nici sa te adapostesti nu ai mai avut unde, ca te-a udat de sus si mai tare! ai luat nurofenuri?
    sa fii bine si strecoara-te mai bine prin stropi pe viitor! 🙂

    1. ce sa vezi? am scapat cu viata si fara simptome ciudate. 😀 apropo, era cina… 😛 si da, doar jogging. aaa, si eu nu ma incadrez in marimea portiei tipic romanesti, deci da, pot alerga dupa masa. 🙂

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s