Scriituri

Călin, biți de Internet… (II)

(continuarea de la prima parte)

–          Măi Căline, îmi plac dimineţile calme şi liniştite. Ce naiba e cu tine?! Dar bine, trecem peste asta că de 2 ani de când locuim împreună e prima dată când se întâmplă… Dar lasă prostia aia de cutie de plastic, întoarce-te în pat, lasa-mă şi pe mine să mai dorm, şi încercăm să rezolvăm după…

–          Eşti nebună?! Exclamă Călin cu o voce furioasă pe un ton puţin cam ridicat. Eu am nevoie acum de Internet!

În acel moment, o altă uşă se deschise şi un tip la vreo 27 de ani ieşi din camera respectivă. Călin deja era debusolat. Ăsta cine mai e?!

–          Ce se întâmplă aici?, întrebă tipul în timp ce se uita interogativ la fată.

–          Nimic deosebit, Călin a rămas fărăr Internet şi, aparent, habar nu are că mai sunt şi alţi oameni în casa asta, care încă dorm.

–          Nu mă surprinde că nu s-a gândit la asta, mai ales că e a doua oară de 3 luni de când stau în apartamentul ăsta când mă întâlnesc cu el.

Deja lui Călin îi vâjâia capul. Nu numai că nu avea Internet, dar a ajuns sa să fie obiectul discuţiilor a doi oameni pe care nu îşi aminteşte să îi cunoască prea bine. Poate viseaza! În timp ce se gandea cum să se trezească, ultima uşă rămasă închisă şi care dădea înspre hol se deschide şi în cadrul ei apar o fată şi un băiat, amândoi de circa 28 de ani, îmbrăcaţi mai sumar, cu feţe buhăite de somn şi imprimate cu expresii de mirare şi nemulţumire.

–          E doar Călin, care a ieşit din bârlog în căutarea hranei spirituale, spuse Andreea sau Andrada drept răspuns la întrebarea nerostită a ultimilor apăruţi în hol. Nu vă speriaţi, nu muşcă şi nu atacă oameni. Chiar dacă arată ca un criminal în serie.

Clar, e un vis! Nu se poate să locuiască cu atâţia oameni şi să nu îşi amintească decât vag feţele lor. Parcă pe aştia doi îi are în lista de Facebook. Dar nu poate garanta asta… Hmm, parcă da, că o dată a primit un mesaj ciudat de la el, ceva de genul „Măăăăă, du-te şi ia pâine şi hârtie igienică că nu mai este deloc!!!”. Bineînţeles că l-a ignorat, i s-a părut o glumă proastă.

Între timp discuţia se desfăşura peste capul lui cuprins de ganduri.

–          Cică nu are Internet…

–          Păi şi de aia face atâta zgomot?!

–          Să aibă şi el răbdare până ne trezim toţi sau să umble mai uşor.

–          Dar tu crezi că asta ştie că mai locuieşte cu alţii în casă? Replică însoţită de un hohot de râs.

–          Ai dreptate! Sigur nu. Nu vezi cum se uită la feţele noastre? Sunt convins ca nici nu ştie cum ne chemă…

–          Bă, ce dată îi azi?

–          No, dar ce îţi veni la ora asta să întrebi ce dată îi azi? Parcă 2 august…

–          Aha, și a plătit cineva facturile căt am fost eu plecată?

–          Păi trebuia să se ducă Ioana să le achite…

–          Măi Sorine, tu eşti belehuz de cap?! Nu ţi-am lăsat bilet pe masa din bucătărie lunea trecută să te duci să le plăteşti că eu nu am timp? Am avut de organizat conferința aia şi numai la facturi nu mi-a mai stat capul.

–          Fato, revino-ţi! Nu mi-ai lăsat niciun bilet!

–          Dragule, luni dimineaţa m-am trezit la 5 ca să ajung la birou să pregătesc nişte documente şi mi-am adus aminte de facturi şi ţi-am lăsat bilet…

–          Nu am găsit nimic. Măi Florin, tu te-ai trezit odată cu mine, ai văzut ceva pe masa din bucătărie?

–          Nuuuuu… Parcă lunea aia ne-am trezit amândoi târziu…

–          Aşa-i dacă nu sunt eu acasa să vă trezesc, interveni Ioana.

–          Da, da, întotdeauna tu! Deci, parcă ne-am trezit pe la 8 si ne âmbulzeam prin baie şi bucătărie ca să reuşim să ajungem la serviciu până la 9…

Ioana, exasperată deja de stat în picioare în mijlocul holului şi discutat despre întâmplări irelevante de acum două săptămânii, se uită la cealaltă fată, care tot numai capul îl avea scos prin crăpătura uşii, şi întrebă:

–          Andreea, dragă, până la urmă a plătit cineva facturile, sau nu? Şi ce stai aşa pitită după uşă?

–          Păi nu a plătit nimeni facturile… Şi stau aşa pitită ca să îmi ascund pijamalele de ochii voştrii şi să previn orice replici sarcastice.

Deja creierul lui Călin compila o cantitate impresionantă de informaţii care nu aveau legătură cu Travian, Facebook sau orice alt program care implica existenţa Internetului. Deci, avea aparent încă 4 colgi de apartament (Oare erau mai mulţi?!): Andreea, care probabil avea o pijama cu ceva pesonaje prostuţe din desene animate, Sorin, despre care nu avea date suplimentare, Ioana şi Florin, tipi care împărţeau o camera,adică putea presupune că erau un cuplu. Oare locuiau amândoi acolo, sau unul din ei era în trecere? Brusc, mai compilă şi o altă informaţie: factura la Internet nu a fost plătită. Şi atunci deschise gura.

–          Păi dacă nu a plătit nimeni factura, înseamnă că l-a tăiat furizorul.

Andreea nu se putu abţine şi, din dosul uşii, îi dădu o replică sarcastică:

–          Câtă perspicacitate măi băiatule! Mă uimeşti! Şi vrei să îţi mai spun una tare?! Nici nu avem cum sa rezolvăm azi. Deci o să stai aşa până luni, mai pe la 12.

Apoi, adresându-se celorlalţi, continuă:

–          Dacă tot ne-a trezit de-abinelea geniul asta neînţeles, eu zic să mergem să ne bem cafeaua pe balcon cât încă nu se fac 30 de grade. Ca uite, deja e ora 8 jumate. Până o facem, până se răceşte un pic…

Zicând asta, ieşi de după uşă şi, spre mirarea lui Călin, afişă o pijama cu Darth Vader tronând pe tricou. Ceilalţi se îndreptară şi ei care înspre baie, care înspre bucătărie sau balcon. Dar Ioana decise că nu se poate abţine si îi spuse Andreei:

–          Măi fato, eşti incredibilă! Ai ditamai pijămăluţa sexy de mătase, mai are un pic şi mai că spui că nu există, şi tu ţi l-ai imprimat pe Darth Vader pe ea? Eşti moartea pasiunii!

Sorin şi Florin pufniră în râs şi închiseră repede uşile după ei ca sa scape de privirile nu tocmai blânde ale Andreei.

În tot acest timp, Călin privea nedumerit în jurul său. Ca și cum privea scene din viața altcuiva… Se mai uită o dată la router și, cu un regret profund întipărit pe față se duse la el în cameră. Se simțea complet debusolat. Habar nu avea ce o sa faca toata ziua. Sau mai bine zis vreo două zile și jumătate cât avea să dureze pană se rezolvă cu Internetul.

Anunțuri

Un gând despre „Călin, biți de Internet… (II)

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s