Jurnal de Belgia · Opinii

Mi-am adus si eu aminte de BAC 2012…

De cele mai multe ori ma abtin sa imi dau cu parerea in legatura cu subiecte in care nu am fost implicata direct. Nu vreau sa exprim public o opinie constituita doar in baza opiniilor altor persoane sau mass media. Tocmai de aceea m-am abtinut sa scriu despre BAC si despre calitatea din ce in ce mai scazuta a produsului sistemului educational romanesc. Dar o suma de evenimente m-au facut sa imi reconsider pozitia raportata la acest subiect si sa imi doresc sa „filosofez” si eu putin.

In primul rand am chiar in familie un musteriu pentru urecheala – un tanar la care tin foarte mult, dar care cred ca are impresia ca lucrurile i se cam cuvin si ca viata e „piece of cake”… Bine protejat de notele bune din perioada liceului, s-a bazat pe nivelul de cunostinte presupus a fi fost evaluat corect de catre profesori si s-a pregatit pentru BAC in acelasi fel in care o facea pentru orele obisnuite. Numai ca nu a mai mers chiar asa. Si a dat cam tare cu fundul de pamant cu o nota de un pic peste 6. Recunosc ca m-am albit la fata cand am auzit.

Nu as putea sa intind degetul (gest nepoliticos, de altfel) spre un singur vinovat. Si nici nu mi se pare constructiv sa caut pe cine sa dau vina. In mare cred ca e a societatii si felului in care evolueaza lucrurile la nivel macro-social, maturizarea persoanelor facandu-se din ce in ce mai tarziu. Pentru a putea ajunge la o concluzie in acest sens, cred ca ar trebui facuta o cercetare serioasa care sa se intinda pe cel putin cateva luni de munca si un expozeu de cateva zeci de pagini. Daca nu s-o fi si facut deja.

Dar nu asta vroiam sa spun… Ce ma supara cu adevarat este faptul ca majoritatea tinerilor care ajung in pragul BAC-ului nu isi dau seama ce sansa enorma au si cati ar vrea sa fie in locul lor. Recent am avut ocaza sa cunosc niste romani foarte muncitori (as putea spune ca dau pe branci la propriu pentru 1400 de euro pe luna), dar lipsiti de carte. Avand de rezelvotat unele probleme administrative, au apelat la jutorul meu, mai ales in ce priveste cunostintele de limba franceza (departe de a se apropia macar de perfectiune). Stiindu-le pe fete (e vorba de vreo 2 femei in ecuatie) de ceva vreme, le-am intrebat de ce nu se duc sa faca ceva cursuri de franceza. Si raspunsul m-a uimit: „crezi ca am eu cap pentru asa ceva?”.

Din vorba in vorba mi-am dat seama ca nici proaste nu sunt, si nici dorinta de a invata nu le lipseste. Doar ca nu au avut niciodata sansa sa mearga cu adevarat la scoala si realizeze pe propria piele ca pot sa faca mai mult. Iar acum regreta ca nu au avut aceasta posibilitate. Pentru ca din mediul din care provin ele mai important e sa gasesti ceva de munca cu ziua ca sa ai ce manca maine, decat sa te duci la scoala. Si m-a izbit cum unii ar vrea sa faca carte si regreta ca nu au putut, iar altii care au toate conditiile dau cu piciorul sansei. Nu sustin ca toti sunt genii si ar trebui sa ia BAC-ul, dar e tragic sa nu profiti de sansa pe care o ai.

Pe de alta parte, nu mi se pare ca doar Romania e in groapa din punctul asta de vedere. Doar ca la noi democratia care a cuprins tara dupa ’90 a insuflat si ideea ca toata lumea trebuie sa termine un liceu normal (nu se mai aude aproape nimic de profesionale) si o facultate. Daca vrei sa vinzi la chiosc, musai ai nevoie de o diploma. De aia si avem universitati cu carul… Analfabeti sunt si in restul Europei (vezi Franta…), dar inca nu au ajuns la un stadiu atat de avansat, tocmai poate pentru ca pe aici inca se mai intelege ca a face carte nu inseamna sa te transformi in Einstein, ci sa stii sa scrii, sa te exprimi si sa iti faci niste calcule simple.

Si inca ceva: citeam pe contributors.ro (imi cer scuze, nu mai stiu autorul si articolul exact, dar voi cauta) opinia unui doctor in educatie care spunea ca scoala pana la urma mai mult indobitoceste si ingradeste spiritul uman. Asa o fi, dar care ar fi alternativa?

Anunțuri

8 gânduri despre „Mi-am adus si eu aminte de BAC 2012…

  1. maxim 8 ani de şcoală obligatorii, şi să învăţăm să respectăm munca nu un petec de hârtie. Cam asta ar fi soluţia.Diploma se poate falsifica, dar meseria învăţată, nu.

  2. metoda de predare din scolile noastre, da, mai mult indobitoceste. Sunt convinsa de asta.
    Problema e in mentalitatea romaneasca (ce ziceai si tu cu oricine trebuie sa aiba o diploma).
    O schimbare benefica ar fi, in opinia mea, incurajarea liberei initiative si concentrarea mai mult pe partea practica (si nu stagii de practica luate pe neve), in plus, ar putea sa se umble un pic si la curricula si la metodele de predare. In plus, si profesorii ar trebui altfel scoliti. Deci, schimbarea ar trebui sa fie una profunda. Altfel vom scoate dobitoci pe banda rulanta… 😦

    1. in timp ce in Romania copiii primesc drept tema sa caute ceva pe Google si sa listeze, in Belgia tema reprezinta ce nu a reusit copilul sa faca in clasa. asa ca depinde foarte mult de cat de motivat e copilul. si multe proiecte pentru acasa sunt creative, nu prea au legatura cu rezolvat niste exercitii pe hartie.

  3. Alternativa e tot școala.
    Eu provin dintr-o familie relativ modestă. Dacă n-aș fi avut șansa să pot învăța gratuit, cu profesori competenți măcar dacă nu chiar străluciți, aș fi sfârșit probabil ca muncitor calificat sau vânzătoare. Așa, însă, noroc cu sistemul de atunci al învățământului. El e cel care mi-a pus bazele culturii generale și mi-a deschis apetitul pentru citit. Restul a venit de la sine.

    1. eu sunt de acord cu mersul la scoala, caci datorita scolii am ajuns (c si societate) unde suntem azi. cand ai o masa de oameni, trebuie sa ii inregimentezi cumva. daca pe sistemul asta s-a pornit, dam inainte.
      sistemul gratuit e de asemenea bun, dar nu stiu cum am putea sa ii convingem pe urmasii nostri sa profite de el, cum am putea sa ii facem sa inteleaga ca altii ar da orice sa aiba sansa lor…

  4. dar profesorii aia de care spune SLVC sunt pe duca! Am mai scris si eu despre colegii mei de facultate, din generatie cu mine. NU AVEAU NICI O TREABA CU FIZICA!! Si totusi au terminat facultatea dupa care, de 15 ani incoace le-au trecut cine stie cite generatii de copii prin mina. Si la fel si la alte obiecte de studiu …

    1. din cati profesori mi-au trecut prin fata ochilor in vreo 20 de ani de scoala, cred ca doar 6 chiar erau facuti pentru asa ceva. unii erau tineri, altii batrani, dar cand apareau in fata ta impuneau respect si reuseau sa iti transmita materia fara a te forta.

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s