Scriituri

Călin, biți de Internet… (I)

(Schiță scrisă acum un an. Cu diacritice… Azi, prima parte. Poate daca o public, oi și finaliza-o. Dacă nu, văd eu ce s-o alege de ea.)

Ziua de 2 august a început ca oricare alta pentru Călin. S-a trezit la aceeaşi ora, 7 fără un sfert, şi a urmat aceaaşi rutină zilnică. Până la un punct… Adică s-a dat jos din pat imediat ce alarma enervantă a telefonului a început să ţiuie. De câteva luni de când are telefonul cel nou îşi tot propune să schimbe soneria sau măcar volumul ei pentru că „linia melodică” e în stare să îl deştepte chiar şi pe bunicul lui mort de 7 ani şi îngropat la cateva sute de kilometri distanţă. Dar, bineînţeles că nu reuşeşte să o schimbe. Şi aprope în fiecare dimineaţă îşi spune că ar trebui să îşi pună alarme care să îi amintească să schimbe sunetul enervant. Oricum, de bun e bun, pentrucă reuşeşte să îl trezească în mai puţin de 30 de secunde.

După ce a oprit sursa de poluare fonică, s-a îndreptat înspre baie ca să facă acele „lucruri ruşinoase” pe care la nivel declarativ nu le face aprope nimeni. Adica puținele lui prietene care au rămas şi peste noapte/nopţi, se fereau să se ducă la baie în timp ce el era prin preajmă. Abia după câteva episoade de genul acesta, sora lui l-a luminat si i-a explicat că „revistele de specialitate” sunt ferme în ceea ce priveşte anumite nevoi fiziologice şi manifestarea lor de faţa cu prietenul. Informaţia l-a uimit şi l-a făcut să îi dea o replica sarcastică surorii. Din câte îşi aminteşte i-ar fi pus o întrebare retorică de genul: „Dar nu trebuie să şi elimini ce mănânci?”, chestionare care a determinat-o pe fată să iasă din cameră pufnind şi să exclame printre dinţi: „Bărbaţii aştia!!! Niciodată nu înţelegeţi nimic!”.

Episodul „baia” odată finalizat, Călin a luat urma cărării bătătorite de pe covor şi s-a îndreptat înspre bucătărie unde, cu ochii încă aproape închişi, a început să pregătească sursa de bună-dispoziţie zilnică, cafetiera, pentru a o face să îi dea licoarea magică care să îl energizeze. Între timp, a atacat şi frigiderul şi şi-a luat ceva de mâncare. Ca să fim complet sinceri, ne îndoim că a observat cu adevărat ce mănâncă pentru că se gândea numai la ce urma să facă în acea zi de sâmbătă. Aşa că a ingurgitat mecanic alimentele din faţa sa, şi-a turnat o cafea mare, cu zahăr şi un pic de lapte şi s-a îndreptat distrat înspre camera sa, respectiv înspre biroul pe care era bine instalat computerul său personal, adăpostul prietenilor săi, al job-ului şi al vieţii sale în general.

În momentul în care a apăsat butonul care pornea alimentarea cu energie şi, implicit, îi oferea acces la aproape tot ceea ce avea nevoie, ochii i s-au luminat şi părea că a prins viaţă. Computerul a pornit, a încărcat sistemul de operare şi i-a cerut parola. Cu gesturi agitate, nerăbdătoare, a introdus înşiruirea de caractere numai de el ştiută şi a aşteptat iniţializarea tuturor programelor implicite, uitându-se insistent la ceas. După circa un minut, a pus mâna pe mouse şi s-a orientat înspre iconiţa care îi deschidea accesul la internet. Între timp, făcea o recapitulare în minte a programului extra-încarcat pe care îl avea azi. Şi „agenda” suna cam aşa:

–          La 7.30 trebuia să intre pe Travian ca să dea nişte comenzi imperios necesare, respectiv câteva atacuri sincronizate şi nişte construcţii. Parcă nu îşi amintea exact ce îşi plănuise pentru fiecare din lumi in parte (avea 3 conturi) şi asta îl enerva. De când îşi tot spune să noteze!

–          Pe la 8.00 era cazul sa verifice Facebook, că asta era ora când intrau prietenii lui care lucrau „de la 8 la 4”. Avea cam 500 de oameni în listă, toţi prieteni buni, cu care discuta câte în lună şi soare, respectiv strategii la jocuri şi formarea de reţele. Câteodată unii dintre ei mai spuneau cuvinte fără sens, precum titluri de cărţi sau filme, dar îi ignora cu graţie. A, şi dacă tot intră pe Facebook, să nu uite să dea şi nişte comenzi la FarmVille. Neapărat!

–          Bun! După Facebook, activitate care de obicei îi ocupă cam 4 ore, urmează o repriză de Call of Duty în reţea… Partenerii lui obişnuiţi îi promiseseră că o să fie acolo.

–          După Call of Duty programul devenea puţin haotic pentru că nu ştia exact cât o să dureze. Dar ştia că trebuie neapărat să se mai ocupe şi de Travian şi să verifice şi Facebook din când în când. A, şi mai avea de terminat şi prototipul unui soft pentru compania la care lucra. Dar aia putea să facă şi la noapte.

Cu planurile astea în cap, aştepta să i se încarce pagina de pornire, dar, în loc de Google, s-a ales cu mesajul iritant că pagina nu poate fi afişată. Fără să dea o atenţie deosebită, îşi îndreaptă mouse-ul înspre bara de favorite şi apasă pe iconiţa Travianului. După căteva secunde, acelaşi mesaj enervant. La fel cu Facebook… Deja devenea frustrant!

Abia atunci i-a trecut prin cap să verifice conectivitatea la reţea. Statusul l-a uimit profund: nu avea conexiune la Internet. A facut ochii mari cât cepele şi s-a mai uitat o dată. Groaznic! O transpiraţie rece a început să îi curgă pe şirea spinării, dar şi-a spus că nu e cazul să se panicheze încă. Mai bine să verifice cablurile şi routerul… Cu gesturi de om disperat, a dat uşa camerei de perete şi a alergat pe holul apartamentului. În graba sa, a rasturnat un obiect care se găsea în hol (nu a văzut ce era) şi a produs nişte zgomote cam puternice pentru ora 7.30 dimineaţa. Dar, pentru el, nimic anormal. Avea nevoie de Internet, restul nu mai conta. La prima privire, routerul nu primea semnal, aşa că, probabil, trebuia restartat. În timp ce făcea asta, din una din camerele care dădeau înspre hol îşi face apariţia o fată brunetă cu o faţă vag cunoscută. Foarte mirată şi puţin buimacă începe o conversaţie:

–          Ce faci la ora asta?! Binevoieşti şi tu să ne onorezi cu prezenţa? Nu vezi cât e ceasul? Lumea înca mai doarme…

Călin, foarte mirat de prezenţa ei, o privea stupefiat. Nu de alta, dar nu prea îşi dădea seama ce caută ea acolo şi, mai ales, nu îşi amintea numele ei. Până la urmă fata, probabil văzându-i uimirea de pe chip, îl mai întreabă o dată care e problema.

–          Păi nu îmi mege Internetul şi am venit sa restartez routerul ca să repornesc conexiunea.

–          Bine, dar ai putea să faci mai puţin zgomot. E şapte jumăte într-o zi de sâmbătă. Nu toţi suntem aşa defazaţi ca tine!

Clar, fata asta vorbea ciudat. Dar creierul lui Călin începea să îi furnizeze mai multe informaţii referitoare la identitatea ei. Parcă e colocatara lui, Andreea sau Andrada, nu mai ţinea bine minte. Oricum nu contează că nu prea se întâlnesc. În timp ce făcea aceste cugetări, Călin se uită în jos la beculeţele routerului proaspăt repornit. Tot nu indicau existenţa semnalului Internet. Nervos, îi trage o palmă provocând un zgomot nu tocmai plăcut în apartamentul acoperit de linişte. Reacţia de pe faţa Andreei sau Andradei, o strâmbătură plină de reproş, a fost sugestivă.

(continuarea aici)

Anunțuri

Un gând despre „Călin, biți de Internet… (I)

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s