Chestii, trestii... · Jurnal de Belgia

1000 de ganduri…

…in 60 de secunde.

M-am ferit sa scriu despre ceea ce urmeaza, nu pentru ca mi-ar fi mie jena de ceva, ci pentru ca nu am vrut sa sperii familionul care mai intra si citeste ce scrie pe aici. Asa ca spun de la bun inceput ca sunt teafara, dovada fiind si numai faptul ca de mai bine de doua saptamani scriu la fel de regulat si la fel de aiuristic.

Asadar, era dimineata de duminica, 8 iulie 2012. Pe la 8 mi-am terminat tura de noapte a jobului sezonier. Nu m-am grabit sa plec acasa caci m-am mai intins la o poveste cu patronul si alte persoane aflate in zona. Pe la 8.30 am parasit totusi incinta, am intrat intr-un Carrefour Express aflat in zona, am cumparat ceva de mancare, ca batea un vant comunist prin bucataria noastra, si am purces inspre statia de metrou. Pe langa sacosa cu cumparaturi, mai aveam una ce continea tenesii utilizati la munca, putin imputiti si care necesitau o sesiune de spalare. Si la gat si pe sub un brat imi atarna gentuta, mica ca si format, in care aveam telefonul si bani cash – plata pe week-end (bani suficienti sa cumpar o saltea, ca sa intelegeti mai bine).

Cum mergeam eu asa pe strada, contrar tuturor obiceiurilor mele sanatoase active in zona respectiva, am scos telefonul si am intrat pe Nimbuzz (Messenger) sa ii las messaj lui Mr. G ca am scapat cu bine de inca o noapte de munca si ca ma indrept spre casa. Numai ca Nimbuzzul ala nu se poate seta cu vizibil pentru unii si invizibil pentru altii. Asa ca am fost prinsa in flagrant delict si de alte persoane. Odata conversatia declansata, mie nu prea imi place sa ies miseleste si sa las lumea cu ochii in soare. Deci continuam sa merg pe strada, cu sacosele intr-o mana si cu telefonul in alta din cele doua, tastand de zor. Deja iesisem la strada mare, in centrul orasului si era aproape 9 ceasul.

Si am intrat in statia de metrou de la De Brouckere, pe gura din fata cinematografului UGC (aste detalii sunt pentru bruxellezi…). Am coborat scarile, am facut coltul sa ma duc inspre portile de acces la tram si atunci am simtit ca e cineva in spatele mele, foarte aproape de mine. Altceva nu am mai avut timp sa simt… A urmat o apucare de gat prin spate cu antebratul si blocarea lui cu cealalta mana. Am dat sa tip mi s-a spus soptit in ureche sa nu urlu.

Acum urmeaza cele 1000 de ganduri… Sa arunc tot din maini cat mai departe, sa il apuc cu mainile de dupa ceafa, sa imi proptesc fundul in abdomenul lui si sa incerc sa il dau peste cap?! Cam aceeasi inaltime ca si mine, greutate nu cu mult mai mare… Viabila solutia. Sau sa ii bag un cot in plex? Dar daca incerc sa il musc de mana? Sau sa ridic calcaiul si sa il las fara mostenitori? Zicea razboinicul din mine. Apoi a intervenit fiinta rationala. De violat sigur nu are chef caci in maximum 5 minute tot va aparea cineva in zona. Deci de asta am scapat. Pot sa incerc sa il lovesc, profitand de factorul surpriza, dar daca are vreun cutit la el si dam in ceva mai rau? Sau daca nu cade lat din prima si imi sparge fata? Oare chiar merita efortul?

Analiza fiind facuta, am ramas pe pozitie si destul de maleabila cand m-a pus la pamant. Cu ocazia asta i-am vazut si fata: tuciuriu, dar sigur nu tigan roman. Si jos fiind, in imbratisarea lui (mana din gatul meu nu si-a luat-o), i-am intins telefonul si i-am spus doar atat „Take it!”. Nu am urlat, nu am dat in plans. Am realizat ca picasem cu posetuta sub mine si am decis ca banii pe care ii aveam la mine sunt mai multi fata de pretul telefonului in magazin. In avantul sau, hotul a luat si prima sacosa pe care a pus mana, aia cu tenesii puturosi. Si a fugit.

M-am ridicat rapid, am scos abonamentul STIB si am trecut prin usile de acces inspre peron. M-am asezat pe o banca si imi simteam gatul rosu. Am ridicat gulerul la geaca si am asteptat tramul 6 minute. M-am urcat, dupa 25 de minute eram in casa si sunam la Base sa imi blocheze cartela. Chiar am facut si glume cu operatorul. Noroc ca am VoipCheap pe calculator… Si i-am lasat un mesaj lui Mr. G pe mess sa ii spun ca nu mai am telefon. A urmat o baie, inclusiv pe par si somn vreo cateva ore. La 12 m-am trezit si m-am dus la Politie.

Toata faza a durat cam un minut, timp in care fix pe scarile alea nu a circulat nimeni. As minti daca as spune ca nu simt putina teama repovestind-o (am mai impartasit-o si altora), dar nu vreau sa fac mare caz din asta. Nu ma voi inchide in casa, desi cand trec pe strada pe langa un tip ce aduce cu respectivul am o strangere de inima. Camerele de supraveghere STIB erau in functiune in zona respectiva (4 bucati!) si Politia a cerut deja imaginile. Asa ca mai mult ca sigur tipul va fi identificat. Dar daca nu e la a treia sau a patra abatere, puscarie nu vede caci sunt pline ochi pe aici. Tot ce vreau e ca, in cazul in care nenicul mai face asa ceva, depozitia mea sa conteze.

Explicanndu-i inspectorului de politie ce s-a intamplat am folosit o exprimare de genul „stiu ca e si vina mea ca am umblat cu el in mana…”, iar el m-a corectat spunandu-mi ca nu e vina mea ca altul vrea sa imi fure bunul proprietate personala. Si are dreptate. Si tot el mi-a spus ca bine am facut ca l-am dat de buna voie, caci in majoritatea cazurilor de impotrivire, victimele se aleg si cu bunurile luate si cu diverse rani ce lasa sechele mai mult sau mai putin permanente.

In concluzie, sunt multumita ca nu s-a intamplat nimic mai serios. Si ma minunez de prostia tipului care va ajunge sa aiba tinichele de coada pentru un telefon vechi de un an si cateva luni, cu pret de magazin de 79 euro, si o pereche de tensi puturosi.

Si un sfat: daca incearca cineva sa va talhareasca, dati-i tot! Integritatea fizica e mai importanta in comparatie cu un telefon…

Anunțuri

19 gânduri despre „1000 de ganduri…

  1. Cred că ai tras o spaimă!…
    Nenorociți sunt peste tot, nu doar în România, după cum se vede. Bine că ai avut prezența de spirit să nu ripostezi. Și eu aș fi făcut la fel.

    1. sa stii ca spaima nu prea am tras… mai ca ma batea un gand ca dau semne de schizofrenie… dar apoi mi-am adus aminte niste crize de isterie si m-am linistit. 😀

    1. mai, era 9 dimineata in centrul orasului. a doua zi, la ora 18, in aceeasi statie de metrou erau pe putin 200 de oameni din care 100 cu telefoane in mana si cativa chiar cu laptopuri in brate…

  2. Draga mea, bine ca esti bine. Aici in Olanda noi avem probleme cu marocanii. Totul e bine cand se termina cu bine!!! Ai vazut ca am avut dreptate ieri….. era liniste!
    O zi faina

  3. imi pare rau de situatie.
    Dar te apreciez pt prezenta de spirit si calmul de care ai dat dovada ca i-ai dat tel. Eu sunt colerica, as fi in stare sa il bat si sa ii scot ochiii :))
    P.S. ce o face el cu tenisii aia imputiti…

    1. mai si eu as fi in stare sa il bat, dar nu se stie ce ar fi el in stare sa imi faca… ca degeaba am eu intentie, daca el are forta si vreun cutit. totusi, el mai are si educatia strazii. 🙂
      din tenesi cred ca a facut bors :)))

  4. Ma bucur ca esti bine. Cu spaima o sa te mai lupti o vreme… Imi pare rau ca ti s-a intamplat asa ceva, banuiesc ca infractiunile de genul asta nu sunt chiar rutina zilnica pe-acolo.

    @Rata
    Stai sa vezi cum mai e prin Bucuresti dupa o anumita ora. Si nu doar prin anumite locuri, ci in plin centru…

    1. mersi. e ok, doar cand ajung prin zona ma mai ia cu strangeri de stomac. dar am arma pregatita. 😀
      iar chestile de genul asta sunt rutina in anumite zone…

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s