Chestii, trestii... · Jurnal de Belgia

Ce bagam in gura

Azi vorbim despre ce bagam in gura, ca sa fiu mai exacta – mancare, nu despre ce scoatem pe gura, caci in ultima vreme parca o discutie despre a doua varianta nu isi mai are nici locul nici rostul. Ce-mi veni sa scriu despre asta?! Aventurile Danei prin patria natala si discutiile semi-docte avute cu tot felul de ospatari si ospatarite apropo de preferintele ei culinare…

Mai intai de toate trebuie sa spun ca eu sunt pofticioasa nevoie mare, sau gurmanda cum se mai spune academic. Gandul la o friptura de porc nu ma face sa salivez, dar daca o vad in fata ochilor sigur o mananc. De fapt asta e meteahna mea: daca am mai multe feluri de mancare sub ochi, clar mananc. Iar daca am ceva bun de mancare in frigider, nu ma las pana nu dau gata, ideea ca si maine e o zi neexistand in creierul meu. Nu sunt genul care sa isi interzica un aliment – daca simt nevoia sa il mananc inseamna ca organismul meu il cere.

Dar asta nu imi da niciun drept sa ridic din spranceana in ce priveste preferintele culinare ale celor din jurul meu. Si nu am nimic impotriva regimurilor vegetariene sau vegane… Cu atat mai mult nu cred ca ar fi o boala psihica. Intr-adevar cred ca poti sa dai in tot felul de afectiuni daca nu echilibrezi cumva anumite carente de proteine, dar daca ai decis in cunostiinta de cauza sa fii vegetarian banuiesc ca sti cate una alta despre ce nevoi are corpul tau. Iar apropo de preferintele culinare, nu cred ca un ospatar ar trebui sa comenteze si sa faca aprecieri de neam-prost de fata cu clientii. Chiar daca cineva comanda doar o salata, o parte din pretul ei intra in salariul ospatarului, deci nu invers!

Cred ca v-ati prins ca eu nu sunt vegetariana, desi recunosc ca am zile cand nu mananc carne. Iar in zilele in care mananc, incerc sa fie slaba si in principal de pui sau peste. Am mancat si carne parlita un pic pe gratar, dar aproape cruda la mijloc (cumparata de la o macelarie autorizata!) si nu am murit, nici nu m-am imbolnavit. Asadar, nu simt nevoia sa critic regimurile alimentare doar pentru ca eu nu le urmez. Nu pot sa spun de acum ce voi manca peste 5 ani…

Dar sa revin la ce vroiam sa va povestesc de fapt… Acum vreo 8 – 9 ani m-am decis ca vreau sa pierd niste kilograme ardelenesti, asa ca a trebuit sa aleg o metoda. Bineinteles ca m-am apucat de alergat 6 km in fiecare zi, dar trebuia facut ceva si cu alimentatia. Asa ca am renuntat la paine si la orice era scaldat in ulei. Renuntand la paine, am fost nevoita sa dau de-oparte si untul si alte chestii tartinabile. Si metoda a dat rezultate. Atunci am descoperit pentru prima data cum pot manca mai putin, mai cu cap si fara sa imi stresez organismul.

In urma cu vreo 5 ani am vrut sa mai pierd ceva kilograme, moldovenesti de data asta, si am incercat o alta metoda: numaratul caloriilor. A functionat atunci fara probleme. Dar beneficiile au fost mult mai serioase pentru ca fiind constienta de cate calorii am nevoie si care este continutul energetic al mancarurilor pe care le ingurgitez in mod obisnuit, am ajung sa fac o selectie la ceea ce bagam in gura. Esti mai atent cati carbohidrati mananci si clar renunti la o mare parte din grasimi. Asa inveti ca poti frige un ou si fara ulei si ca o tigaie Tefal poate face un gratarel simpatic. Iar daca pui un carnat pe grill si il intepi in prealabil, se cam scurge 80% din grasimea continuta.

Si cam atat am avut de zis pe tema mancarii. Acum sunt in cautarea unei alte metode de pierdut kilograme belgiene. Nu, nu ma intereseaza dietele care te obliga sa mananci anumite chestii in anumite zile. 🙂

Anunțuri

13 gânduri despre „Ce bagam in gura

  1. Esti cazul fericit care, desi s-a ingrasat, are chef sa-si numere caloriile cand vrea sa slabeasca. Nu-i, insa, si cazul meu, asa ca, probabil, am sa mor grasa si cu colesterolul si trigliceridele cat casa. Si prost imbracata (aici e o adevarata tragedie!), pen’ca nu-mi mai vin decat cateva haine de vara. Ar fi cazul sa fiu trista, da’ si de asta mi-e lene 😀
    P.S. Azi e ultima zi de serviciu ante halidei!

  2. Off… femeile si kilogramele… Pana si cainii si pisicile se mai impaca… Cum am citit undeva : „Pentru toate femeile care se chinuie din rasputeri sa fie cat mai slabe:
    Barbatii prefera forme, cainii prefera oase. „

  3. Multumesc pentru comentariul-postare 🙂 Important e sa te simti bine – mancand ce iti place si traind cum iti place :wink:. Spor la slabit, daca zici tu c-ar fi cazul… Cat sa te simti bine in pielea ta 🙂

    1. placerea a fost de partea mea. nu sunt foarte incantata de ce a iesit, dar asta am putut sa debitez la ora 9, dupa cateva zile de somn in cantitati reduse. :)))
      daca stau mai bine sa ma gandesc, nu vreau neaparat sa slabesc, cat sa imi retonific musculatura (m-am lasat de sport organizat de vreo 2 ani…). kg in plus sunt vreo 2-3, nimic grav. 🙂

  4. heeei!!!te ajut cu ceva?ptr 2,3 kg ai nevoie de un pic de sport draga mea!!!ce bine mai facea sportul ala organizat…si eu plang dupa muschiuletii de atunci…in gasca merge altfel!!!te pup cu drag laura nu vii o fuga acasa?

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s