Chestii, trestii... · Jurnal de Belgia

M-au gasit si aici

Deschid ochii, intind mana dupa telefon, apas pe butonul rosu si vad 07:02. Apoi imi dau seama ca e duminica. Si cam in acelasi timp ma trece o senzatie. Zic ceva de dulce, imi bag picioarele in vacile de plus, ies din camera, o evit pe colega mea de apartament cu gratie si cu ochii inchisi, ma inchid in toaleta vreo 5 minute, dupa care revin in pat.

Deschid iar ochii, indind mana dupa telefon, apas pe butonul rosu si vad 09:14. Imi aduc aminte ca am doua etajere nemontate. Ma ridic din pat, ies din dormitor si ma uit pe geam: surpriza! Ploua torential. Nimic deosebit pentru Belgia in luna lui iunie. Ingurgitez 2 croissante si un pahar cu suc bio de portocale. Croissantele sigur nu sunt bio, dar imi scot parleala cu lichidul portocaliu. Mananc cu ochii lipiti de geam si ploaia de afara.

Imi fac curaj si deschid laptopul, verific mail si blog. Din fericire programarea a functionat si postarea e acolo. Curajul ma paraseste cand imi aduc aminte ca am un pachet cu carti care ma asteapta la Atlassib. Mai ales ca afara ploua in continuare. Tot torential, nimic nu s-a schimbat de acum jumatate de ora. Ma apuc de montat etajerele. Merge super repede, chiar uimitor de lejer. Am terminat la ora 11…

Am timp si de Atlassib, dar ploua. In luna lui iunie… Ia sa ma mai foiesc putin, poate sta. Vezi sa nu, ca doar sunt in Belgia! Ma uit pe site-ul STIB si constat ca am un tram in 25 de minute. Bine, sunt condamnata sa ies din casa. Ma imbrac, imi iau toate efectele personale, inclusib banisori, cobor in boxa si iau si trocariciul si ies in ploaie. Noroc ca am umbrela! Apoi imi aduc aminte ca probabil coletul nu va avea umbrela. Asta e, o sa il ude ploaia.

Ajung la momentul potrivit in statie, vine tramul, ma urc si gasesc si loc. Normal, ca doar e duminica si ploua – nu sunt prea multi nebuni prin Bruxelles. Ajung relativ repede la Rogier caci nu mai opreste in fiecare statie. Iar cand opreste nu sunt hoarde care asteapta sa coboare sau sa urce. La Rogier imi iau trocariciul in brate si ma duc la metrou. Vine primul, nu mai conteaza ca e 2 sau 6, ma urc. L-am luat in directia cea buna…

Sunt tare preocupata ca trocariciul meu sa nu incurce pe cineva, mai ales ca am ocupat si un fund de scaun. In fata mea se aseaza o tipa blondina, creata, uratica (na, nu toate se ridica la nivelul meu…), imbracata cam sleampat (fusta lunga inflorata, pulover parca tricotat, un tricou kaki), adica tipic belgian. Pe scaunul din stanga mea (dreapta blondei) o alta tipa la vreo 30 si ceva, imbracata intr-un costum negru cu fusta lejer, bluza neagra, esarfa in dungi albastre si galbene la gat. Tunsa drept pana sub urechi, cu breton, vopsita brunet inchis… Arata ca o educatoare, parca. Sau insotitoare de zbor expirata.

Blondina se uita a mine si imi zambeste. Banuiesc ca simte ca ma streseaza trocariciul si pozitia lui in lume. Zambesc si eu, mai trag de obiect si intorc ochii sa ma uit pe geam la tunelul intunecos prin care ne deplasam. Prima statie: Botanique. Coboara una care statea in fata mea, se impiedica ba de mine, ba de trocarici, desi am avut grija sa nu depaseasca locul ocupat de mine. Fac o remarca sarcastico-rautacioasa in minte si ii sugerez pe muteste si in romaneste sa mai slabeasca.

Nici nu se pune bine metroul in miscare si blondina se muta un scaun mai la stanga ei, numai bine cat sa imi pice in diagonala. Si bruneta vopsita se aseaza in fata mea. Aud un „buna ziua” timid de la blondina. Zambesc si raspund, ca doar e week-end si sunt relaxata. Mai putin cu trocariciul ala… Deschide si bruneta gura:

– Sunteti romanca?!

– Da. (In gandul meu: Nu, am raspuns la salut tot in romaneste ca sa fac misto de tine. De fapt sunt congoleza din parinti asiatici.)

– Si eu, raspunde bruneta. (Oau, nu mi-am dat seama! – ma gandesc eu) Ea e belgianca. Si arata cu mana inspre blondina.

De amorul artei, ma amestec in conversatie.

– Si vorbiti romaneste?! Ce frumos…

– Da, raspund blondina si nu mai apuca sa continue caci i-o taie scurt si zambaret bruneta.

– A facut un sacrificiu si a invatat. Stiti, noi suntem Martori ai lui Iehova si cautam romanii din Belgia.

Si m-au gasit pe mine! Creierul meu a iceput sa caute solutii de scapare, fara a ma arata nepoliticoasa. E treaba fiecaruia in ce sau cine crede sau nu crede, dar nu inteleg de ce sunt „racolata” in metrou. In timp ce ma gandeam astfel, bruneta continua cu un speach pregatit in prealabil:

– Vom avea o intalnire in Charleroi pe x iulie si am vrea sa va invitam. Vom dezbate o tema foarte de actualitate – „Ce e iubirea adevarata?” – pe baza citatelor din Biblie si…

Si am oprit-o spunandu-i ca trebuie sa cobor. Nu am mintit-o, martor mi-e Iehova si Atlassibul. Dar tot nu am scapat de o invitatie foarte colorata pe o foaie de hartie A4. De care am scapat la primul tomberon, nu inainte de a regreta copacii care au murit pentru toate pliantele imprastiate de cele doua doamne. Pe aia nu ii iubeste nimeni cu iubire adevarata. Si nici pe copiii mei, nenascuti ce-i drept, care vor fi mai saraci cu copacii aia si mai bogati cu poluarea rezultata din atatea printuri fara rost.

Uite asa m-au gasit si aici…

Anunțuri

10 gânduri despre „M-au gasit si aici

  1. Phoaaai! bine ca nu-ti vin la usa „sa-l primesti pe Domnul in casa ta”. Nu stiu sigur daca alea care vin la usa mea is Martorii lui Iehova sau mormons, dar ma enerveaza ca vin taman in duminicile cand am chef sa dorm si eu un pic la pranz 😀

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s