Chestii, trestii... · Jurnal de Belgia

Bricolaj

Poate stiti, poate nu stiti (in cazul asta, sigur veti afla!) ca mie imi place sa surubaresc… Nu masini, ca inca nu am incercat, dar mobila cat incape. In Romania pasiunea asta a mea s-a manifestat mai putin, caci de partea de incleiat si insurubat s-au ocupat de obicei altii, eu fiind numai cu planurile gata facute si bagate sub nasul „mesterului”. Si taiatul de polistiren in bucati ca sa fac rafturi false in biblioteca deja existenta (spatiul de stocare s-a dublat!), nu se pune drept surubareala.

Dar aici (adica Belgia/Bruxelles) am dat de 2 magazine Ikea pe o raza de cativa kilometrii, dintre care unul usor accesibil cu metroul. Rai! Am inceput usor cu 2 etajere metalice, care mai greu au fost de carat in brate decat de montat. Am continuat cu ceva bare pentru atarnat hainele si cu vreo doua cutii de carton (nu au suruburi, dar trebuiau asamblate :D)… Anul trecut cand m-am mutat in „casa noua” am mai luat o etajera din lemn, o comoda si niste rafturi de pantofi. Si pe toate le-am montat cu mana mea. Surub cu surub, caci am si o trusa de scule competenta.

De ceva vreme incoace ma tot codesc sa imi rearanjez barlogul: ba ca imi trebuie biblioteca, ba ca mi-as mai lua ceva blide si in bucataria „enorma” nu prea mai incap, ba ca m-am saturat de masa de gradina (adica din plastic!) hatanatoare pe care o aveam in casa. Si azi asa, maine asa, pana cand mi-a rasarit in cale jobul part-time (adica ala istovitor care se intampla doar prin week-enduri). Dupa vreo doua, trei reprize de smotru+alergatura simteam ca am nevoie de o motivatie mai puternica decat mirosul banilor pentru a continua, iar mobila chiar a dat lovitura.

Deci, stransei ceva bani negri, ma documentai de zor pe site-ul Ikea (era clar ca in alta parte nu calc) si vineri am purces la achizitionarea obiectelor necesare in camera de zi. Am intrat in magazin pregatita sa fac tusti!printre rafturi, sa incarc in masina fix ce am nevoie si nimic mai mult si sa vin repejor acasa. Eu m-am tinut de plan, dar colega mea nu – desi a zis ca nu cumpara nimic, a iesit din magazin cu o sacosa de nimicuri „necesare”. In fine, ca sa nu va mai zapacesc de cap, ia uitati cu ce m-am intors acasa:

Mormanul asta de lemne si cartoane reprezinta o masa, 2 etajere si un dulapior. Lemn natural (pin si brad), mai eco de atat nu s-ar fi putut decat daca suruburile ar fi fost si ele din lemn. Oricum, asta a fost si motivul pentru care am ales obiectele – lemn in stare pura, ca sa se asorteze cu ce luasem inainte si cu plantele pe cale de inmultire. Si unde mai pui ca sunt si mai ieftine fata de cele din tot felul de conglomerate…

Vineri seara am ajuns prea tarziu acasa ca sa ma mai apuc de desfacut pachetele si montat mobila, dar am dormit cu gandul la ce va sa fie. Sambata dimineata mai aveam un pic si dadeam in foc de nerabdare, mai ales ca la 1 trebuia sa plec la munca, ca doar mai am nevoie de mobila si in dormitor. 😀 Am mancat la foc automat si m-am pus pe surubarit. Am inceput cu masa, care nu mi-a inselat asteptarile. Atata doar ca ne obisnuisem cu mastodontul rotund si acum parca asta pare mica. Dar cand oi scapa de fotolii (sunt pe duca), dam jos si laptopul de pe masa si il mutam pe birouasul lui…  Deci, masa:

Observati scaunele albe, marca Flaro, venite tocmai din Romania cu Atlassibul. Si comoda cu cele 3 orhidee, care au ajuns acolo ca sa nu le dau pe jos in timp ce fac permutarile, iar cand le-am privit mai bine parea ca acela e locul lor. Asa ca pe comoda au ramas…

Tot sambata dimineata m-am preocupat si de bufet:

Care bufet a fost tare bine gandit din punct de vedere tehnic, numai ca pe mine ma incomoda la culme faptul ca inserarea fundului pe fantele speciale imi lua 2 cm din profunzimea spatiului de depozitare. Asadar am procedat la schimbarea planului si fundul a fost atasat pe exterior, ca doar nu mi-o cauta nimeni dulapul pe la spate. Deocamdata e prins cu un scotch profesional (nu sariti, ca nu se vede nimic), il astepta pe Mr. G sa il bata in cuie, ca eu nu mai aveam chef si de astfel de operatiuni.

Iar apoi am plecat la munca, cu gandul la etajerele nemontate. Dar le-a venit randul ieri dimineata, mai ales ca la Atlassib astepta un colet plin cu carti (o parte din colectia Jules Verne) venite tocmai din Romania.

(Papitoii nu puteau lipsi din peisaj. 🙂 ) In ce priveste aceste etajere, sunt foarte simpatice pentru ca permit atasarea de rafturi suplimentare si compartimentarea in functie de dimensiunile cartilor. Oricum, astea 2 nu sunt de ajuns pentru cate carti urmeaza sa primeasca. Si desi ne-am spus ca ne oprim din cumparat, se pare ca nu prea ne tinem gandul bun…

Aaaa, obiectul ala negru cu aspect de vaza/oala a fost abajurul corpului de iluminat din dormitor. Dupa un an de chinuri (nu am inteles niciodata de ce e negru!!!), ieri i-am pus gand rau si, cu riscul sa stric lustra in sine, am reusit sa il dau jos. Ma simteam ca la pompe funebre cu el atarnat acolo.

Revenind la mobila, in ce priveste etajerele am avut o problemuta care si-a gasit o solutie originala. Asadar, cum poti sa sprijini cartile de ceva la margini ca sa nu cada, caci nu e chiar o biblioteca normala. Solutia mi-a oferit-o tot Ikea, care insista sa iti fixezi mobilele in perete ca sa nu iti cada pe picioare sa te chilaveasca. Asa ca in pachetele cumparate vineri am gasit si obiecte care sa serveasca acestui scop. Numai ca eu le-am prins invers, de marginea etajerei, ca sa imi sprijine cartile. Si functioneaza!

In concluzie, am surubarit tot wek-endul. Sunt mandra de mobila mea eco, usoara si aerisita, si de faptul ca imbatraneste frumos (devine rosiatica in maximum un an, desi eu as prefera sa ramana asa deschisa la culoare…). Acum ma duc sa pun ceva idei pe hartie ca mi-a mai clocit creierul ceva…

Anunțuri

10 gânduri despre „Bricolaj

  1. am si eu etajere din astea, si sa stii ca sunt mai rezistente decat par. eu le-am pus in debara si in beci, si numai mama nu-i acolo in varful lor, ca in rest am indesat totul in rafturi 🙂

  2. Super ! Insa, ar fi bun un lac ceva, deoarece lemnul nu e protejat si in timp exista posibilitatea sa se deterioreze.

    1. da, exista posibilitatea… alea cumparate in mai anul trecut doar s-au facut mai rosiatice. doar nu m-or tine o viata! 😀
      apropo, si actele contabile pot fi distruse dupa 5 ani, deci… :))))

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s