Chestii, trestii... · Jurnal de Belgia

Team building

… adica activitatea aia pe care o promoveaza multinationalele ca sa mai dea drumul la supapa angajatilor. Numai ca eu nu vreau sa vorbesc despre multinationale, ci de echipa in care muncesc eu. Care echipa se ocupa cu lobby pentru asociatii de multinationale, deci tot prin mediul corporatist se invarte. Dar sa revin la ce vroiam sa povestesc, caci ma pierd in explicatii si detalii fara rost ca de obicei.

In cadrul primului interviu pe care l-am avut cu actuala mea sefa am fost intrebata candid „Do you like to party?”. Primul meu gand a fost cum naiba ar trebui sa raspund la intrebare, dar raspunsul a venit de la sine – un da spus pe un ton normal, fara a arata prea mult entuziasm ca sa nu creada lumea ca numai asta fac. Mi s-a explicat ca in cursul anului sunt tot felul de evenimente sociale la care membri echipei trebuie sa participe si ar fi frumos sa iti si placa sa faci asta. M-am multumit cu explicatia asta si nu am anticipat amploarea „dezastrului”. 😀

Dar aveam sa intru in contact cu semnificatia termenului „party” in cadrul aceste echipe destul de curand dupa debutul activitatii mele ca si sprijin neconditionat al lor. Si clar „party” nu inseamna numai participarea mai mult sau mai putin obligatorie la tot felul de evenimente sociale unde se face networking, ci se extinde si la iesiri in oras cu colegii, care sunt mai mult decat colegi… Un fel de „one big happy family”. Ba iesim sa mancam cartofi prajiti, ba sa ne uitam la meciuri, ba doar sa incercam un restaurant, dar nu ne putem abtine de la a socializa unul cu altul.

La un moment dat chiar glumeam ca ar trebui sa facem ceva „team building”. Iar replica a venit imediat: mai mult de atat ar insemna sa ne mutam cu totii in aceeasi casa. Nu ca am fi departe de un astfel de eveniment… Mai nou am instituit o zi pe saptamana in care luam micul dejun impreuna (croissante, pain au chocolat si cafea). Zilnic luam pranzul impreuna si rareori se intampla sa lipseasca careva la apel in baza unor motive puerile precum intalniri de afaceri sau mancat acasa. Si cireasa de pe tort o constituie schimbul de mancaruri din farfurie, doar de dragul de a gusta din ce are celalalt ca parca pare mai apetisant.

Chiar si gatim impreuna, caci facutul salatei in bucataria de la birou poate intra in aceasta categorie. Si unde mai pui ca am facut si Tiramisu intr-o zi! (A fost ideea unui italian…) Cat despre cinele comune pe care le luam in casa sefilor, acolo chiar pregatim aproape totul impreuna. Mai avem un pic si ne apucam si de distilat alcool, dar doar in cazul in care rezerva strategica a sefului se termina, lucru putin probabil.

Pe langa toate aceste evenimente planificate din timp sau rasarite ad-hoc, mai apar si cele initiate de sef, persoana draga noua dar atat de scumpa la vedere incat ne stabilim intalniri cu el prin intermediul agendei electronice. Ca sa nu credeti ca nu ii place de noi si fuge cat vede cu doi ochi de statul in/la birou va spun doar ca calatoreste foarte mult. Si cand din intamplare e la birou, incearca sa profite cat mai mult, inclusiv prin a se relaxa impreuna cu noi. Intr-o vineri ne-a scos pe toti la bere cu vreo ora inainte de terminarea programului…

Ieri in schimb a fost de-a dreptul iesit din cartile science-fiction… Pe la 12 incepe sefa sa ne intrebe daca avem timp sa iesim sa luam pranzul la restaurant. Raspunde fiecare da dupa puteri si primesc indicatii sa rezerv o masa la un restaurant italienesc tare simpatic si fara pretentii prea mari. Pe la 1 fara ceva eram acolo si ne-am apucat de treaba. Asa de bine ca am plecat la 4… fiecare cu vreo cateva pahare de vin si Limonceli la activ. Clar ca pana la 6 am muncit pe rupte la birou! Dar, in timpul pranzului ce a durat mai bine de 3 ore, am luat o alta decizie importanta in ceea ce priveste team buildingul: trebuie sa organizam un meci de baschet intre noi.

Hmmm, suna de parca numai asta am face la birou: party, party si iar party. Dar 3 asociatii cu obiect de activitate „lobby”, o firma de consultanta si un centru de afaceri nu se conduc chiar singure. Noroc ca suntem cu totii putin sariti de pe fix, altfel am fi luat-o pe aratura de mult…

Anunțuri

5 gânduri despre „Team building

      1. :)) eh, glumeam si eu din invidie. ca in germania nu cred ca as gasi atmosfera atat de misto ca la firma ta.

  1. interesant si placut! dar daca printre incumbenti apare un chiulangiu inrait care nu prea da pe la evenimente, ce pateste?! primeste un semn in catalog? i se scade nota la purtare?! ramane repetent?

    1. daca e chiulangiu inrait si nu calca pe la niciunul, probabil ca se nasc intrebari de genul: „oare nu ii place sa isi petreaca timpul cu noi?”. daca mai ratezi cate unul din cand in cand, e ok, esti iertat. oricum, aproape jumatate implica mancare si bautura moca, deci prost sa fii sa nu te duci. 😀

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s