Fac si eu politica…

Poate v-ati dat seama, poate nu, dar eu si politica suntem ca doua drepte paralele. Dar aceasta axioma se aplica mai ales in ceea ce priveste situatia din Romania, ca pe aici constat ca parca m-ar interesa ce se dezbate la nivelul Comisiei Europene si ce directive de mare angajament ne mai pregatesc birocratii supremi ai Europei. Si asta ma socheaza un pic…

Dar sa revenim la Romania, unde povestea mea incepe ca si apolitic convins. De ce? Pentru ca politica romaneasca actuala mi se pare un circ fara sfarsit, repetitiv si neargumentat. Nu conteaza ce partid e la putere si care in opozitie, ca scenariul e acelasi: Opozitia da in cap Puterii chiar daca are o idee geniala, numai de dragul de a-si exercita functia de Gica Contra. Cred ca se pot numara pe degete cazurile in care Opozitia (repet, orice culoare ar avea ea) a fost de acord cu Puterea… Si aproape niciodata nu am auzit din gura lor argumente solide, rostite clar si raspicat in fata prostimii. Nu, dom’le, de fiecare data ne balbaim la televizor si rostim cuvinte fara fond pana ameteste onor auditorul si nu isi mai pune intrebari la care nu va obtine niciodata un raspuns. Si circul asta se repeta de fiecare data cand sunt alegeri, necontand pozitia/pozitiile puse la bataie. Chiar spuneam cuiva zilele astea ca, din nefericire, aceasi mocirla o sa fie si peste 4 ani si peste 8…

Stiu si eu ca au fost alegeri locale in Romania. Printre picaturi, am mai aflat si care sunt rezultatele localelor, si ce se mai dezbate si acuza pe la televiziunile super-profesioniste. Si parca am un deja vu (stiu ca lipsesc accentele, mi-e lene sa schimb tastatura), caci aceeasi balacareala a fost si data trecuta: acuze de frauda, de manipulare, de inselaciuni de orice fel. Asadar, nu conteaza cine e la putere sau cine organizeaza alegerile, placa e aceeasi si se invarte ca un disc stricat ce scartaie din ce in ce mai tare.

Ce mi se pare super-gretos (expresie tare academica!) e traseismul politic. E culmea culmilor cum un stangaci devine brusc dreptaci (sau invers, nu vreau sa discriminez pe nimeni)! Nu mai conteaza ideologii, platforme electorale, directii de actiune la nivel european… Tot ce conteaza e cine ofera mai mult. Si ce ofera. La un moment dat incercam sa ma informez despre traseul politic al candidatilor dintre care urma sa aleg, dar cand am vazut ca majoritatea au la activ astfel de fapte de vitejie si de regasiri metempsihotice ale propriei personalitati, m-am lasat pagubasa.

Mai stiu si de recentele si frecventele schimbari de Guvern… Si de marea dilema legata de persoana cea mai potrivita sa ne reprezinte la Bruxelles la sfarsitul lunii. Tara arde si baba se piaptana! Si inca isi mai face si cosite cu dubla impletitura. Deprimant sa vezi cum in astfel de vremuri imarcate de nesiguranta si instabilitate economica liderii nostri nu stiu cum sa isi dea la gioale mai abitir. Acuma ca isi sparg capetele intre ei, nicio problema, dar cand improsti cu reminescentele neuronale peste tot si vede o Europa intreaga ca inca suntem la stadiul de „ba eu is mai frumos, ba a mea e mai mare, ba eu is mai destept”, ar trebui sa iti faci bagajele si sa pleci intr-o tara bananiera unde chiar poti sa fii masculul/femela dominanta intr-o familie de primate.

Inca in Romania politica inseamna puterea de a te inavuti, nu „policy making”. Chestia asta e asa subsidiara si numai cand mai primim cate un soc electric in fund, ca animalele la circ. De aia avem legi care pot fi interpretate diferit de fiecare judecator (in functie de valorile personale, de exemplu), sistem sanitar care ba te lasa sa mori, ba te obliga sa traiesti, sistem educational care inca nu si-a luat BAC-ul si tot asa. Noroc ca pe la Institutiile Europene se discuta deja despre Horizon 2050. Cand o fi gata (prin 2030), copy-paste din traducerea oficiala si are si Romania o strategie de viitor. Probabil complet inaplicabila, dar bine scrisa.

Si ca sa nu spuneti ca numai critic, dar nu ofer solutii, iacata una: ce ar fi ca toti „politicienii” actuali sa isi ia afacerile si fundurile si sa mute in Wadiya. Probabil vreo doua luni ar fi haos total, dar nu mai mare ca acum, iar apoi s-ar gasi oameni vrednici care sa preia treburile statului. Daca nu printre conationalii nostri, importam nemti, chinezi, maimute etc. Dar sunt convinsa ca sunt in Romania destui tineri (intre 35 si 45 de ani) capabili sa administreze cu cap si responsabilitate afacerile publice, numai ca stau de-o parte de teama sa nu ii manance porcii.

In incheiere, as vrea sa spun ca de cand am drept de vot, am votat de fiecare data pentru ca cred cu tarie ca daca nu iti exprimi parerea pe aceasta parte, nu ai niciun drept sa carcotesti mai apoi, indiferent de rezultat. Stiti voi – drepturi si responsabilitati… Si inca ceva: nu cred ca toti politicienii sunt naspa sau ca toti …(puneti voi o categorie profesionala) sunt corupti, doar ca cei care chiar isi fac treaba se pierd in multimea celorlalti.

Acestea fiind spuse, ma apuc sa ma documentez pentru alegerile comunale bruxelleze din octombrie. Ca habar nu am cine ar putea fi Presedintele meu (in calitate de roman)…