Chestii, trestii... · Jurnal de Belgia

Prima amintire

Din cauza tizului fostului prim ministru, adica a numitului Radu Vasile – posesorul blogului asta de acolo, care e foarte locvace de felul lui si trage niste comentarii de speriat, SLVC a decis sa ne dea un loc unde sa ne desfasuram si sa incerc sa ii luam fata campionului. Si ce alta metoda mai buna decat a initia un concurs cu un premiu motivant (habar nu am care e ala), decat pe propriul blog unde oricum locvacele nostru prieten se desfasoara? Tema? Simplu ca buna ziua: prima amintire.

Bineinteles ca eu am aflat de concurs la spartul targului, adica spre finalul perioadei de inscriere. Dar am apelat la un adevar incontestabil: cand am postat eu comentariul, la mine in Belgia nu era inca trecut de miezul noptii, deci, teoretic, eram la fix! Inca nu stiu cine si ce a castigat, dar m-am gandit sa imi impartasesc cu toata lumea prima amintire si felul in care am descris-o pentru a insuma cat mai multe caractere/cuvinte.

Apropo, ca sa nu fiu inteleasa aiurea, noi il iubim pe Radu, mai ales ca in fiecare dimineata ne lasa cafea aburinda si mici atentii dulci ca sa avem energie. Virtuale, din pacate, dar tot virtuala e si „familia” noastra.

Si acum, amintirea (putin editata si corectata):

Ia sa incep sa va povestesc ce imi amintesc eu ca fiind prima amintire, caci probabil nu este chiar prima, daca ar fi sa ne luam dupa teoriile psihologice emise de unii si de altii. Dar sa nu intram in detalii doar de dragul de a insira cuvinte pentru a conta la numaratoare.

Asadar si prin urmare, eram mica tare. nu stiu exact cat de mica sau cat de mare, ca si varsta, dar sa tot fi avut undeva in jur de 2 ani si cateva luni. Chiar un pic inspre 3. Daca imi amintesc bine, eram la faza la care de abia incepusem sa umblu coerent, dar nu se poate spune acelasi lucru despre capacitatile logopedice. Si se facea ca eram in bucatarie la bunica, intr-o casa situata intr-un orasel mic din judetul Alba. Imi mai amintesc si ca era pe vremea comunismului, inca. Bine, asta nu stiam pe atunci, dar aveam sa imi dau seama cu mult mai tarziu cand am inceput sa distilez amintirile acelei zile. Adica imi amintesc cum nu era curent la bec si ardea un opait pe masa. Astfel obiectele din bucataria aveau umbre ciudate imprastiate pe pereti si pe podea. Cred ca v-ati dat seama deja ca era intuneric, de unde deduc si eu ca era mai inspre toamna – iarna, deci clar aveam mai mult inspre 3 ani decat inspre 2.

Deci, am ramas la umbre… Imi amintesc ca in spate aveam usa camerei in care obisnuiam sa dormim incalzite de soba de teracota care se aprindea in functie de ratia de gaz, in stanga aveam usa dubla de la intrarea din spate in casa (ramana vorba intre noi, pe aia din fata nu o foloseam aproape nicioadata, doar la ceva nunti mai deosebite de prin familie), iar in fata aveam usa de la incaperea ce ar fi trebuit sa fie baie, dar nu era dn cauza lipsei canalizarii. In schimb WC-ul era in curte, de iti inghetau mucii in nas iarna cand te trecea, dar asta aveam sa aflu abia peste cativa ani.

In dreapta aveam restul incaperii, adica inca vreo 3 patrimi din ea si o voi descrie roata, pe langa pereti, ca sa intelegeti bine ce vreau sa va spun. Deci sunt cu spatele la usa camerei in care dormim, da?! In dreapta am un scaun… mare, de lemn, facut manual de un frate al bunicii. Apoi aragazul mai in varsta decat mine si care, minune mare, inca mai vietuieste. Apoi avem soba, chestia aia mare cu plita de fonta utilizata atat la gatit cat si la incalzit. Sub soba sunt incaltarile pe care, uneori, imi fac de lucru si le aranjez frumos, pe perechi si pe mariri (de mica aveam instincte obsesiv-compulsive, ce sa-i fac?!). Apoi dam coltul (al peretelui!!!) si gasim un scaunel mic, pentru copii, genul ala cu gaura de luat in mana in sezut. Obisnuiam sa stau pe el langa soba ca sa ma amuz… Apoi dam de bufetul traditional, cu 2 usi jos, vitrina sus, lacas pentru blide la mijloc si 3 sertare in dreapta mijloc – vopsit in albastru si alb. Trecem de bufet si ajungem la usa inspre camera cu televizorul, loc in care e frig mai aproape tot timpul. O fi de la cei doi pereti exteriori, o fi de la lipsa facerii focului, inca nu m-am dumirit.

Facem din nou coltul, si dam de usa de la camara, incapere unde se gaseste si scara inspre pod. Pe acolo mai coboara Mos Craciun uneori. Deci am revenit pe acelasi perete cu usa de la presupusa baie, da?! Nu ati pierdut sirul, sper! Intre usa de la camara si cea de la baie se gaseste o chiuveta solida din fonta cu suport pentru prosoape. Si langa chiuveta un bidon de plastic de 60 de litri plin cu apa, din cauze de rationalizare. Sub chiuveta, 2 galeti de cate 10 litri fiecare, cu capace, de plastic, pline si ele cu apa din acelasi motiv. Aaaa, si pe peretele cu usa de la intrare, inspre baie sta cuminte o masina de spalat Albalux ceva, pe care troneaza telefonul fix si cartea de telefoane.

Peretii sunt varuiti in alb si acoperiti cu modele verzi facute de mesterul varuitor cu ceva ustensila rotitoare. Linia de demarcare intre perete si tavan a fost trasata cu sfoara aia care e imbibata in ceva rosu, o intinzi si face poc pe perete, lasand o urma. Din tavan atarna un neon, numai ca nu trece curent prin el. Pacat! imi amintesc cum vecinul care era electrician era chemat uneori sa schimbe starterul. si neonul alteori. Pe jos e linoleum gri, acopera toata dusumeaua bucatariei si, in locurile unde se suprapune, e putin periculos, dar m-am obisnuit. In mijlocul bucatariei troneaza masa, din acelasi set cu bufetul, dar doar cu 3 scaune ramase din ansamblul original. Al patrulea, cel care imi place mie, e din lemn si e facut manual de acelasi frate al bunicii ca si mai sus, dar acum e ocupat de bunica, care incearca sa scrie ceva la lumina opaitului.

O intreb ce face si imi raspunde ca ii scrie o scrisoare soacrei ei. Bineinteles ca cer lamuriri suplimentare, dar ma opresc cand nu primesc raspunsuri sau mi se dau pe un ton taios. Imi fac de lucru cu nu stiu exact ce incercand sa alung plictiseala. Pana la urma ajung in dreptul mesei, ma uit curioasa la umbrele de sub masa, mai fac un pas inspre picioarele vopsite in alb si constat ceva tare interesant, chestie pe care o exprim si cu voce tare: “buni, uite, sunt aproape la fel de inalta ca si masa”, unde o masa normala are 75-80 am inaltime. Acuma nu cred sa fii vorbit atat de corect si raspicat, dar ceva ceva tot am balmajit. Dar nu cred ca mi s-a raspuns ceva, sau nu imi amintesc. Sau poate nici nu mi-am exprimat gandul cu voce tare… Aaa, am uitat: masa era acoperita cu musama, din aia cu panza pe dos, ca sa fie tapana.

Deci asta e prima mea amintire…

Am editat putin, dar nu prea mult ca sa nu stirbesc din spontaneitate. Intr-u scuzarea mea, mentionez ca a fost scris dupa o zi de munca, respectiva aia de dupa petrecerea cu alcoale, in 15 minute si nu a mai apucat sa fie recitit/editat din lipsa de timp. Restul amintirilor, descrise mult mai poetic si sensibil, le gasiti aici. Acum astept cu viu interes rezultat concursului ca sa aflu si eu care era premiul. 😀

LE: Am castigaaaaaaat! L-am luat pe Radu cu 3 randuri! Hi hi hi!

Anunțuri

10 gânduri despre „Prima amintire

  1. Când ai scris postarea încă nu știai, dar acum ai aflat: ești câștigătoarea de necontestat a premiului. Rămâne să luăm legătura ca să ți-l pot trimite.
    Vorbim pe mail!
    Felicitări! Ai o forță robustă de evocare. Pur și simplu m-am regăsit în încăperea aia cu tine, amândouă la vârste mici, privind lumea de la înălțimea noastră și înțelegând încă prea puține din ea. 🙂

    1. mersi! :*
      adevarul e ca daca as fi scris poetic, nu cred ca as fi reusit 65 de linii. asa ca m-am apucat de descris fiece ungher. 🙂
      si care cuvant? 😉

  2. Prima mea amintire e de cand m-au dus ai mei la camin prima data…eram cam speriat si mi s-a intiparit adanc im memoria afectiva….

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s