Jurnal de Belgia · Opinii

Oare ce a vrut sa spuna poetul?

Astept sa inceapa un film care stiu ca va fi stupid – The Avengers. Ar trebui sa fie in 3D si ma uit cu mirare la ecranul din fata mea care are o mare pata in centru stanga. Fara nicio legatura cu politica… Dar asocierea ma duce cu gandul la o conversatie avuta azi cu unul din colegii mei, pasionat de politica la nivel macro, italian, dar nu foarte „italian”.

Asadar, conversatia a inceput pe stomacul gol si a fost declansata de tablourile de pe holurile biroului nostru, destul de simpatice din punct de vedere coloristic. (sunt tablouri adevarate, nu postere, si se schimba o data pe luna) Constatand noi ca astea par chiar misto de atarnat si in apartament, ne-am lansat intr-o discutie profunda despre arta si semnificatiile ei. Eee, totusi nu foarte profunda, ca eram nemancati, dupa cum spuneam.

Si brusc mi-am amintit de orele de literatura din liceu, in care disecam si analizam toate operele posibile si imposibile. Bineinteles ca trebuia sa raspundem la intrebari profunde precum: de ce s-a folosit metafora aia si nu ailalta, ce simbolizeaza baliga din mijlocul drumului descrisa in a doua strofa de la coada si tot asa… Acum, bine crescuta fiind, mi se pare cam talamba si cretina aceasta abordare. Recunosc, ca si cultura generala nu strica sa stii procedeele lingvistice si sa iti vina in minte si exemple. Dar atat! Daca vrei sa te faci critic literar cand cresti mare, sunt convinsa ca vei aprofunda marile opere ale literaturii din patru zari, dar daca nu, care e rostul?

Pentru ca acum ma uit in urma si imi dau seama ca cel mai probabil marile realizari literare nu s-au nascut din reflectii intense (nu vorbim de filosofie pura, ci de opere literare!), ci din geniu si talent. Unde geniu inseamna instinctul de a pune mana pe o ustensila de scris si a te exprima fara sa te gandesti ca procedeul utilizat de tine pentru prima data va fi denumit peste cateva sute de ani „inversiune”, de exemplu. Da, cred ca in capul celor mai multi autori exista un proces de compozitie, dar nu cred ca e atat de rational si incadrat in tipare pe cat vrem noi sa il facem. Pana la urma, arta e o forma de exprimare a trairilor interioare ale autorului, fie ca e voita sau nu. In orice scriere avem o bucatica din autor, in orice pictura e o parte din experienta de viata a pictorului si tot asa.

Nu cred ca Bacovia a facut o analiza SWAT ca sa se decida ce fel de stil literar va aborda. Cum nu cred nici ca Creanga s-a hotarat sa scrie Amintirile gandindu-se ca va avea succes de casa. Cat despre Povestea pulii, nu mai vorbim. 😀 Recunosc geniul lui Eminescu si mai admit si ca e printre putinii poeti pentru care am o afinitate, dar ma intreb cate din marile lui realizari nu au fost scrise la betie sau la suparare sau dintr-o atingere de sifilis. Dar noi, cei multi si fara de talent, in loc sa ne lasam cuprinsi de bucuria emotiei traite si evocate de scrierile lor, ne incapatanam sa disecam si sa tocam marunt niste chestii care poate nu au avut atata consideratie nici macar din partea autorului insusi.

Oare cand s-au „inventat” rimele, cineva a facut o analiza matematica in prealabil? Sau s-a lasat purtat pur si simplu de muzicalitate? Dar noi, nu si nu, de ce sa nu ne complicam viata? Iar daca tot ne-o complicam, de ce sa nu o si limitam. Caci imi aduc aminte cum profesorul meu de Limba Romana din liceu nu dadea o nota de 10 decat daca erai intr-u totul de acord cu el si ii copiai spusele cuvant cu cuvant. Si am inteles ca situatia inca se perpetueaza… Pai asta e scopul artei: sa vedem cu totii exact acelasi lucru in ea? Suntem simpli, dar facem lucrurile complicate pentru a parea si noi complicati. Suntem limitati si rareori reusim sa ne auto-depasim si sa deschidem ochii!

Si ce e scris mai sus vine din partea unei fiinte rationale, chiar carteziene am putea spune. Dar careia ii place sa asimileze arta, nu sa o disece pierzand din vedere ratiunea de a exista a operei de arta.

Apropo, The Avengers a fost chiar simpatic, mai mult o comedie, caci stii de la inceput ca faptele prezentate sunt pura fictiune si aberatie. Mi-a placut foarte tare cand Hulk a dat de pamant cu Loki – metafora reusita! 😀

Anunțuri

6 gânduri despre „Oare ce a vrut sa spuna poetul?

  1. De acord cu conceptia despre arta.
    Ceea ce „necesita aprofundare” din punctul meu de vedere ar fi viata lui Eminescu.
    Am citit un articol la un moment dat (http://www.euroavocatura.ro/articole/659/Marele_patriot_Mihai_Eminescu,_un_martir_ucis_la_comanda_francmasoneriei) care m-a pus pe ganduri; si nu pt ca acum as mai crede tot ceea ce citesc/aud ci pentru ca am constientizat ca sunt multe lucruri care ne-au fost insuflate de mici copii si pe care le credem orbeste, fara sa stim cum stau de fapt lucrurile. Asa ca (desi Eminescu nu este neaparat „genul meu”- nu ii contest geniul, sa fie clar!) pe „to do list” am si o documentare asupra vietii lui, ca sa vad cate aberatii am invatat la scoala 🙂

  2. Asta cu disecarea e stupizenie curată.
    Lasă omul să zică ce l-a impresionat cu adevărat la prima citire. Restul, e etalarea cunoștiințelor de tehnică literară, mai puțin analiză de substanță.

    1. ce ma enerveaza si mai tare e ca la BAC esti obligat sa comentezi operele si mai esti si notat. pana la urma ce se noteaza: creativitatea si originalitatea sau reprodusul opiniilor altora?!

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s