Ce-am ajuns!

Ca sunt putin snoaba, nu mai e un secret nici chiar pentru mine. Ca sunt putin mai mult foarte comoda, nu mai e de mult un secret pentru nimeni din familia mea. Toate astea combinate dau nastere la niste hachite demne de o mare doamna, ce bip-ul meu! Si una dintre ele e aia legata de frecatul hainelor la mana si datul jegului jos de pe ele cu ajutorul a tot felul de ustensile din Evul Mediu precum chiuveta, lighean, sapun de casa, detergent manual etc.

Imi amintesc ca ultima data am spalat serios la mana prin anul 3 de facultate, cand inca tehnica nu ajunsese la tara, adica la Odai (cine stie, cunoaste!). Acasa la mama, de obicei ea se ocupa cu astfel de activitati, eu punand mana doar daca aveam o nevoie stringenta. Revenind la minunatii ani de facultate, vreo 2 ani si jumatate am spalat la mana, intr-un lighean rosu, tot. Dar aveam o problema cu frecatul… Asa ca lasam hainele surghiunite in apa cu Ariel ore bune, ca sa se gandeasca la cate prostii au facut si sa se curete cu de la chimicale putere, ca mainile mele nu erau dornice de astfel de interactiuni. Tactica mea functiona de fiecare data, caci plictisite sa innoate intr-un spatiu atat de mic, dupa cateva ore chiar si cele mai recalcitrante haine albe devenite gri sau crem isi reveneau in simtiri.

Apoi au aparut masinile de spalat in viata mea. Parca erau OZN-uri… Dar sigur faceau o treaba mai buna decat farfuriile zburatoare! Am avut si ceva conflicte cu ele. De exemplu, imi amintesc de o geaca albastra super misto cumparata din Metro, de fas in genere, dar cu guler si mansete tricotate din PNA. Am spalat-o si, iarna fiind, am bagat-o la uscator ca doar era de fas! Numai ca partile tricotate au avut alta parere… Si geaca aia nu a mai fost niciodata ceea ce a fost odata. Si nici Metro nu a mai catadicsit vreodata sa aduca varianta pe albastru. In afara de acest mic dezastru, restul a decurs normal in relatia mea cu monstruletii.

Cand am terminat facultatea, am emigrat in tinutul lui Stefan cel Mare, sa imi urmez barbatul, cum ii sade bine oricarei femei. 😀 Ajunsa la casa soacrei (am stat cu ei vreo 2 luni), m-am trezit ca trebuie sa limpezesc hainele la mana, caci masina de spalat era model vechi, cu elice, si doar spala. Hmm, dificila readaptare la conditiile vitrege de mediu! Dar a trecut repede si, dupa ce ne-am mutat de capul nostru, primele obiecte achizitionate au fost un frigider si o masina de spalat. Desi mamele noastre erau convinse ca nu au nevoie de masini automate, dupa ce au vazut cat de comoda e viata mea, au purces si ele la achizitii serioase.

Asadar, din 2005 si pana anul asta, deci 6 ani si jumatate, eu nu am mai spalat la mana. Deloc! Nici macar o pereche de sosete. Si nu glumesc… Atat de comoda sunt in ce priveste treburile gospodaresti, incat prefer sa pornesc masina cu jumatate de incarcatura decat sa spal ceva in chiuveta. Numai ca tot invatul are si dezvat, mai ales cand logica iti spune ca altfel nu prea se poate.

Pe meleaguri belgiene nu toate apartamentele de inchiriat sunt dotate cu masini de spalat sau cu instalatii adecvate care sa suporte asa ceva. Si asta pentru ca multe din casele vechi nu au fost renovate recent, tinandu-se inca bine. Apartamentul in care locuiesc eu de un an are toate gaurile pentru a monta un monstrulet, dar ar ocupa prea mult loc intr-o bucatarie si asa cam inghesuita. Am facut un calcul rapid, am inmultit x cu y, am comparat preturi si costuri de mentenanta (apa in Bruxelles e dura rau) si a dat cu virgula: mai ieftin ies sa spal la spalatorii (alea unde sunt masini de spalat si bagi jetonul) decat sa imi pun un mastodont in casa.

Numai ca problema cu decizia asta e ca nu te induri sa dai 3.50 euro ca sa bagi jumatate de masina… Bine ca am destule haine sa nu trebuiasca sa umblu dezbracata! Mai oftez dupa preferatele mele care stau in cosul cu rufe murdare, dar am reusit sa supravietuiesc. Ideea e ca strang haine ca sa bag la masina cam o data la 3 saptamani, daca am noroc sa fie de culori apropiate. Daca nu, fac marunt din buze si astept pana se strang destule.

Problema survine cand vorbim de chiloti… Mi-am tot cumparat, cu gandul sa fac o colectie aproape nelimitata care sa imi permita sa traiesc fara batai de cap perioade indelungate. Numai ca perioadele indelungate acoperite de nenumaratele perechi de chiloti sunt mai scurte decat cele care se scurg intre 2 spalari de rufe colorate, dar nu inchise la culoare. Asa ca mare dilema, mare: ce fac? De cumparat, nu pot sa tot cumpar ca si modelele Etam sunt limitate (desi cred ca as mai gasi cateva culori pe care nu le am)… De bagat la masina cate jumatate de incarcatura, tot asa – nu se poate, ca e ilogic si cam costisitor. Deci, singura solutie viabila e spalatul la mana. Groaznic!

Asadar, periodic, cam o data la 20 de zile (da, am cel putin atatea perechi!), spal la mana… (Sa nu mai spuna nimeni ca nu imi spal rufele murdare in public! :D)

P.S. Pentru cei care spun ca exista lucruri care nu pot fi spalate la masina – de aia exista prgramul de delicate! Chiar si costumele din stofa de lana ale lui Mr. G au rezistat cu stoicism.