Chestii, trestii...

Cultura, dom’le, dar cu limite!

Mai deunazi citeam pe la DAP despre noua Biblioteca Nationala si ma apucau nostalgiile. Dar nu m-au tinut mult caci, in aceeasi zi, am castigat o carte de la Sterling Books. A treia…

Si nu orice fel de carte, ci un roman de si cu suspans: The Expats. Voila!

Si nu numai ca am castigat-o, dar am fost invitata sa o ridic in persoana si sa particip la o lectura tinuta de autorul insusi, care ar fi trebuit sa imi dea si un autograf. Interesant, culturalizant, numai ca interfera cu ceva planuri de iesit la cartofi prajiti si privit meciul. Dar am zis ca ar fi o experienta interesanta si ca merita sa incerc sa le impac pe ambele.

Asa ca m-am prezentat cu 5 minute inainte de ora stabilita sperand sa nu se intinda prea mult sindrofia ca sa ajung macar la a doua repriza din meci (Barca – Chelsea)… M-am invartit vreo 10 minute cu cartea in mana asteptand sa inceapa mareata citire, dar autorul statea relaxat si se intretinea cu pozarul, fara sa dea semne ca ar vrea sa inceapa macar cu o intarziere considerata academica. Am avut timp sa ma uit si in jur si sa constat ca eram inconjurata de o companie selecta, formata in majoritate din persoane de peste 60 de ani venite acolo pentru socializare si pentru a bea un pahar de vin pe gratis. Si am mai tras si cu urechea, afland astfel ca e prima carte publicata a lui musiu Pavone, dar ca a beneficiat de critici pozitive.

Dupa o cugetare de 5 secunde, am decis ca o sa pot citi opera si fara autograful autorului si ca ma pot lipsi si de lectura pe viu care imi va face cunostinta cu o bucata de pe la mijlocul cartii. Asa ca mi-am pus coada intre picioare, m-am strecurat pana la iesire, am baguit o scuza si am tulit-o inspre Place Jourdan. Bineinteles ca dragii mei colegi imi pastrasera un loc, am fugit repede de mi-am luat pizza (nu ma incanta frittesii) si m-am culturalizat uitandu-ma la meci. Fain, mai ales ca masa noastra era singura cu microbisti galagiosi din tot barul. Si nu cred ca vreti sa stiti cata galagie pot sa faca 3 fete si cinci masculi in caz de gol! La a doua repriza am ramas doar eu cu 3 tipi, dar tot la fel de multa galagie faceam.

In concluzie, am reusit sa le impac pe ambele: l-am vazut in carne si oase pe domnul autor, dar m-am si distrat la meci. Hurey!

Anunțuri

10 gânduri despre „Cultura, dom’le, dar cu limite!

  1. Deci, tuuuuu, pe Pavone asta (o fi neam cu Rita?) l-o laudat insusi J.Grisham! Uau! Sa povestesti ce-au facut expatii aia de-au meritat asta, da?

  2. ai ratat tu bunatate de Belgian fries??
    asta a fost a doua chestie despre care am aflat in Belgia. Prima a fost despre ciocolata belgiana pentru ca deh, eu la acea vreme stind in Elvetia fusesem indoctrinat! Dar daca aia elvetiana mi se pare OK insa … nimic special, ciocolata belgiana mi se pare nemaipomenita. Diferenta se pare ca este facuta de unt …
    Iar a doua chestie a fost mindria cu acesti unici, nemaivazuti … Belgian fries 🙂 La universitate la cantina orice mincare aveai, absolut orice, un bol imens cu cartofi prajiti era inclus! 🙂 Nu am priceput niciodata de unde vine obiceiul asta ca fiind tipic BE si mai ales de unde identificarea asta … BELGIAN fries.

    1. bate-ma, ushide-ma, dar mie nu imi plac! mai ales la Place Jourdan, unde miroase a seu de oaie de la o posta. asa ca, de obicei, iau o masa tipic belgiana: pizza + Guiness. 😀

  3. ce mai faceti? eram asa de entuziasmat acum un an si ceva cind am descoperit blogul tau. uite ca acum sunt pe picior de vine si in curind o sa, sper sa aterizez in Belgia. am citit venirea ta in oct. 2010. cum ati gasit apartamentul? unde recomanzi sa ma stabilesc? ceva in colocatie primadata si pe urma sa caut ceva stabil. vin eu primul si pe urma aduc si familia. multumesc mult.
    ce ai facut cu munca? de sot nu spui nimic. sunteti fericiti cred cu stabilirea in Belgia. ma gindeam la Franta dar am mai auzit la cineva argumentul tau sau ceea ce spuneai ca ar fi mai bine in Belgia.
    sanate si fericire!

    1. buna Peter si bine ai revenit. apartamentul in care stau acum l-am gasit plimbandu-ma prin cartier, caci anunturile se pun si pe usile cladirilor. am prietenii care au stat in colocatii cu necunoscuti si a fost ok. alea le gasesti pe appartager.be, numai ca trebuie sa fii aici ca sa poti vizita.
      cu munca sunt super bine, I LOVE MY JOB, deci e misto. sotul inca nu e aici, dar vine cat de curand ne permit anumite aranjamente. eu sunt fericita, imi place Bruxelles-ul si el e la fel de cate ori vine in vizita.
      cat despre diferenta Franta-Belgia, eu zic ca tine si de personalitatea emigrantului. 🙂

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s