Chestii, trestii... · Jurnal de Belgia

Mersul pe jos face piciorul frumos?

Intreb si eu ca opinia publica, ca la cat am mers pe jos in ultimele 10 zile ar fi trebuit sa am picioare de Miss World deja. Dar sa incepem cu inceputul, ca altfel nu ar mai avea farmec.

Povestea noastra incepe sambata, 7 aprilie, cand societatea de transport in comun, adica STIB, a decis sa faca greva generala. Pe buna dreptate, numai ca s-au oprit din lucru pe la ora 11, adica fix cand majoritatea celor care utilizam reteaua eram iesiti lela prin oras. Pe mine m-a surprins evenimentul la mama naibii si mai trebuia sa ajung si in centru. Am trecut peste socul de moment si am luat-o la picior, constatand ulterior ca am mers pe jos vreo 6 km in 45 de minute. Noroc ca am fost adusa acasa cu masina.

Sperantele mele ca greva sa fie ceva temporar s-au dovedit desarte si duminica a trebuit sa imi pescuiesc musafirii de la aeroport cu ajutorul lui BD si a masinii sale. Apoi au urmat vreo 3 zile de vizite in pas alert pe la obiectivele de interes istoric de prin cartier. Noroc ca luni a fost zi libera si nu a trebuit sa imi bat capul cu ajunsul la munci.

Dar a venit ziua de marti cand nu am mai avut ce face… Asa ca am pornit din nou la pas, de data asta doar vreo 7 km cu urcusuri, 1 ora si 10 minute. Dus, ca la intors a fost alta poveste, dar aceeasi distanta. Diferenta a fost ca dimineata ploua si batea vantul, iar dupa-amiaza doar a plouat. Am supravietuit, ca vorba aceea: nu s-a mai vazut drac mort si rata innecata, unde eu sunt rata in ecuatie. Miercuri a fost parca mai binisor, ca au circulat vreo 2 tramuri si 3 metrouri, iar cu putina ingeniozitate am mers pe jos doar 15 minute, dar mi-a luat tot o ora sa ajung.

Joi a fost si mai amuzant ca ba circula o anumita linie, ba nu mai circula. Am facut flick-flackuri prin mijloacele de transport si pe trotuare ca sa ajung la munca, apoi la o intalnire in centru, apoi iar la munca si apoi acasa. Musafirii mei au fost si mai nefericiti, mai ales ca niciunul din ei nu are cunostinte aprofundate referitoare la reteaua STIB. Cu toate impedimentele, am reusit sa vizitam Delirium… Deci, tot am mers pe zos cam o ora pusa cap la cap.

Vineri si-au revenit oamenii in simtiri (cu totii, nu doar un sindicat din 3) si de atunci incoace totul a fost normal. Adica am mers pe jos din proprie initiativa, nu fortata de imprejurari. Pana ieri seara cand ma intorceam si eu de la munca si, pe la jumatatea drumului, suntem dati jos din tram si anuntati ca a fost un accident pe traseu si gata. Imi iau picioarele la spinare si ceaslovul cu CV uri de studiat in brate (am avut proasta inspiratie sa iau de la munca un dosar cu 200 de file imprimate, spre analiza in tram…) si ma pornesc pe jos vreo doua statii, in speranta ca va aparea un autobuz inlocuitor de tram care sa ma pescuiasca de pe drum.

Cand traiectoria mea s-a intersectat cu cea a autobuzului in cauza, acesta din urma era deja plin mai mai sa pocneasca, asa ca nici nu mi-am mai incercat norocul. Continuandu-mi periplul pe cararile paduricii din apropiere, am dat si de ploaie. Si nu orice fel de ploaie, ci torentiala. bineinteles ca nu aveam umbrela si mai eram si in fusta si balerini. Uite asa am mai bifat 3 km de mers prin ploaie… Dar biblioraftul cu hartoage a ajuns aprope uscat acasa!

Buuun, unde vroiam sa ajung?! Asadar, ai spune ca dupa atata mers pe jos ar trebui sa fiu o mica diva cu picioare de futomodel, numai ca nu m-am transformat peste noapte… Deci, copii, nu mai credeti toate balivernele pe care le auziti din mosi stramosi! 😀

Anunțuri

14 gânduri despre „Mersul pe jos face piciorul frumos?

  1. Keep walking daca nu vrei sa te „artozezi”! Pen’ ca degeaba ai picioare frumoase, daca’s cu artroza, asa ca prefer mai putin frumoase, dar sanatoase 😀 Mai nou, si eu am redescoperit mersul pe jos combinat cu autobuzul/maxi taxi, iar azi dimineata ploua chiar binisor, insa am fost inspirata si m-am incaltat tot cu botine.

  2. „Buuun, unde vroiam sa ajung?! Asadar, ai spune ca dupa atata mers pe jos ar trebui sa fiu o mica diva cu picioare de futomodel”…
    deci nasoala greva. vezi cu bitza ce fain e, dupa ce inveti, cum ai zis.

    1. am o singura problema cu bitza: nu stau foarte bine cu coordonatul tuturor celor 4 membre in acelasi timp. 😀 deci… s-ar putea sa ajung acasa si mai uda. si vanata. si cu mai putine membre. :))))

      1. mainile nu te impiedica. ai doar doua, iti cresc din umeri, deci nu pe lateral, nu din spate, le uiti amandoua pe ghidon. privirea o mentii in fata, orizontal, nu in pamant!
        mentinerea echilibrului se va face fiind relaxata si coordonand muschii in asa fel incat sa nu tragi in pozitia mergand pe bitza intr-o anume parte, ca asa faci buf si ajungi acasa cum ai zis tu! cand incerci si pana inveti, ai rabdare si alturi de tine, sa mai fie si sa mai aiba si altcineva, ca sa previna ce zi mai zis. si de reusit, trebuie sa poti, ca nu e greu tare! hai belgianca pe bitza! fara vanatai, membre ,mai deloc si/sau rupte@

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s