Vreau mobila!

N.B. Articolul asta contine si vreo 3 linkuri, pe post de reclama, dar povestea e cat se poate de adevarata si imi apartine. 🙂 Va avertizez ca exista aceste link-uri, care nu au legatura cu sirul faptelor prezentate, ca sa nu ma avertizati ca fac reclama mascata, insidioasa si ce mai vreti voi… 😀 Oricum, in caz ca vreti mobila si sunteti comozi din fire, aruncati un ochi, poate comandati de pe net. :p

Si cand mi se pune pata, mi se pune. Sunt vreo cateva persoane care cam stiu cat de nesuferita si plictisitoare pot sa devin cand vreau ceva din strafundul rarunchilor.

De exemplu, acuma vreau mobila ca sa umplu dormitorul si sa inlocuiesc piesele temporare care exista si subzista pe acolo. Adica, in momentul de fata patul e o saltea gonflabila de 2 persoane si dulapurile sunt niste bare Ikea cu rafturi de panza tot Ikea. Nu ca nu ar fi functionale sau comode (patul, mai ales), dar cred ca e timpul sa schimbam ceva. Si din aceasta cauza, de vreo cateva luni tot bantui pe site-ul Ikea de cred ca s-a saturat si ele de mine… Ideea de baza e ca nu am chef sa cheltui o groaza de bani pe o mobila de dormitor „permanenta”, ca daca ne vom muta, ii va dauna grav sanatatii. Oricum, in caz de nevoie, mai am 2 saltele gonflabile de cate o persoana.

Asta imi aminteste de mobila de dormitor pe care am lasat-o in urma mea in Romania. Solida, dom’le! Genul ala de mobila de o tii in casa minimum 10 ani si poate chiar o lasi mostenire. A noastra are cam 4 ani (cred ca ia implinit pe 1 aprilie) si a fost aleasa dupa indelungi deliberari si cautari pe net. Culoarea o stiam inca inainte de a pune parchetul in casa, caci pe asta l-am ales in functie de viitoarea mobila care exista in mintea noastra, dar nu fusese gasita in realitate. Pana intr-o zi, cand eram la bantuiala cu Mr. G prin Barlad si am intrat la Staer ca sa mai arunce micul obsedat din mine un ochi suspinator la diferite chestii…

Si mobila era acolo! Ca sa ma exprim mai corect, patul era acolo, ca cu ala era o problema. Obiectul in cauza trebuia sa suporte o saltea de 1,80 latime, care saltea sa fie si „ingropata”, si sa fie inchis la culoare. Cand l-am vazut, a fost decizie de moment, am fugit la parinti, am accentuat faptul ca erau zilele noastre de nastere si i-am convins sa faca un credit pentru noi ca sa ne luam obiectele. Ca doar nu era sa luam doar patul, asa ca acesta a venit insotit de comoda, noptiere, saltea si dulap dulapoi. Si asa de nerabdatori am fost, incat nu am mai avut rabdare o luna sa se deschida magazinul Staer din Vaslui, sa cumparam de acolo si sa nu mai platim transport.

Acum avem un mastodont de mobila care o sa necesite eforturi semnificative pentru a fi scoasa din apartament si mutata. Unde mai pui ca „salteaua ingropata” a generat din cosnstructie niste margini/colturi taioasa, astfel incat in prima luna am fost plini de vanatai la nivelul gambelor. Dar apoi ne-am obisnuit… In fine, ideea e ca am luat un mobiloi in dulcele stil clasic, iar acum nu mai e de folos. Clar, urmatoarea mobile de dormitor va fi mai minimalista si mai… eclectica. 😀

Sfortarile mele in ale mobilarii au continuat cu bucataria, intunecoasa din fire. Asa ca a fost aleasa faianta si gresie verde fistic, care a costat o mica avere, mai ales ca am insistat sa o punem pana jos pe perete. Abia prin 2009 a sosit si momentul mobilei, inspirata de Ikea si facuta la comanda in Vaslui. Clar, trebuia sa fie deschisa la culoare, dintr-un PAL care sa imite lemnul si cu blaturi albe. Nu vreti sa stiti cat a durat procesul de creatie… S-a inceput cu o analiza atenta a nevoilor: unde trebuie sa stea oalele ca sa vina usor la mana, unde condimentele, unde servetele etc. Apoi s-a continuat cu masuratori precise: cat de adanc trebuie sa fie sertarul pentru tacamuri, cat de inalte sunt paharele de sampanie, cat spatiu ii trebuie masinii de facut paine… As putea continua asa pana maine dimineata.

Cand in sfarsit totul a fost masurat si stabilit, s-a trecut la proiectare. Ca la carte! Pe hartie milimetrica, cu detalii cat sa inteleaga si soarecii vecinilor. Apoi a fost chemat tamplarul / producatorul. Care a venit pregatit sa ia masuri si sa ofere sfaturi si sugestii. Numai ca, surpriza: de cum a intrat pe usa, i-am pus planurile in mana. Deci a trebuit sa se rezume la masuratori generale, precum inaltimea plintei. Printre hachitele proiectului, as putea sa enumar: inaltimea corpurilor suspendate semnificativ redusa fata de normal pentru ca nu gasesc rostul depozitarii unor lucruri in locuri greu accesibile, manerele care trebuiau sa fie neaparat albe, forma ciudata a bucatariei care a dat ceva batai de cap pentru ca am insistat ca unele corpuri sa urmareasca peretele.

Cea mai mare provocare pentru mine nu a fost proiectarea, ci gasirea scaunelor. Pentru ca nu vroiam sa am bucataria ocupata in permanenta cu 6 scaune, desi spatiul ar fi permis. Asa ca am ajuns la scaune pliante, care s-ar fi potrivit de minune cu stilul bucatarie, adica nu foarte pretentios, si ar fi rezolvat problema spatiului. Plus ca deja avem 2 din lemn lacuit, deci mai trebuiau 4. Problema era ca pe astea 4 le vroiam albe! Si nu vopsite in curte, ca imi era teama ca nu va fi uniform. Si dai si cauta! Pana la urma le-am gasit pe net la Flaro, aia care faceau penarele cand eram noi mici. 🙂 Asa m-am facut cu 4 scaune albe, pliante, foarte faine, la care tin mult si care, cel mai probabil la sfarsitul lunii asteia vor fi in Belgia. Macar atat sa recuperez din bucataria mea preferata…

Revenind, acum vreau mobila, m-am indragostit de produsele din lemn netratat care se gasesc la Ikea si sunt in faza de analize de buget si optiuni. Ma intorc pe site!