Chestii, trestii... · Jurnal de Belgia

Mystery Shopper

In vremuri imemoriabile, adica pe la venirea mea in Belgia, am gasit pe un site de mica publicitate un anunt al unei companii care cauta „mystery shopper”, adica persoane care sa se duca incognito in magazine si sa analizeze situatia, in functie de cerintele clientului. Cum pe atunci nu aveam nici macar ID belgian, am suspinat si am trecut peste. Ma gandeam ca mi-ar fi placut…

Pe la inceputul acestui an, anuntul a reaparut pe acelasi site. Am cugetat putin si mi-am depus candidatura. Doar acum sunt semi-tolerata pe teritoriul Belgiei… A urmat un schimb de e-mailuri si faceri de conturi pe nu stiu ce site si o discutie telefonica cu „field managerul” meu. In franceza, bineinteles, ca in engleza i s-ar fi despicat limba frantuzoaicei.

Cateva zile mai apoi, niciun semn de viata. Doar eu care imi verificam contul bancar de 2 ori pe zi sa ma asigur ca nu mi-l golesc ei. (Da, le-am dat numarul de cont, ca sa aiba unde sa ma plateasca, dar tot cu fricile de roman am ramas.) Surpriza a venit pe mail, cand am fost intrebata daca nu vreau sa particip la primul studiu, pe teren. Raspunsului meu afirmativ i-a urmat un instructaj si trimiterea unor documente acasa. Dar asta nu e interesant. De fapt, nimic din ce e mai sus nu e nici interesant, nici amuzant…

Asadar, primul studiu presupun ca a fost platit de o companie care produce TV-uri destepte, din clasa stelara x, cu conexiune la Internet, deci implicit la Facebook, Messenger, YouTube etc. Adica exact genul de lucratura a diavolului care sa te tina cu curul pe canapea pana iei forma ei sau ea forma ta, in functie de care o fi mai destept. Un produs de genul ala costa de la 2000 de euro in sus, ia eu trebuia sa vizitez 4 magazine din retele diferite ca sa cercetez care e cel mai promovat brand si cum este vandut produsul. Inchipuiti-va acuma o tanti cu maximum 100 de euro in cont umbland lela prin magazine si mintind frumos in franceza ca vrea sa cumpere o nava spatiala de 3000 de euro…

Luand la rand magazinele mi-am dat seama cat de rea si cruda am fost: bietii vanzatori, care primesc si bonus din vanzari, mai aveau un pic si ma puneau si pe mine in televizor numai sa il cumpar. Nu ca ar fi asa de slabe vanzarile, dar sa impusti 3000 de iepuroi dintr-o lovitura e ceva. In primul magazin, nenea ala nu era prea in tema cu tehnologiile, dar a fost asa de dornic sa ma ajute incat era sa isi si rupa gatul la propriu impiedicandu-se de 2 cabluri in timp ce se chinuia sa imi aduca o brosura. Si cand credea ca m-a convins, eu am taiat-o spunand ca iau o decizie si revin in maximum o ora. Saracul, cat m-o fi asteptat…

In al doilea magazin am fost expediata cam repejor, nici macar pliant nu am primit, iar expunerea s-a facut contra cronometru, dar nici acum nu am aflat unde sa grabea vanzatorul. Ca la baie nu l-am vazut sa intre dupa plecarea mea. Al treilea vanzator din al treilea magazin mai avea un pic si imi repeta numele lui la nesfarsit ca sa fie sigur ca saptamana urmatoare cand m-as fi intors sa cumpar televizorul, as fi intrebat de el si doar de el. Cred ca si ala m-a asteptat pana i s-au lungit urechile sau pana si-a invatat singur numele…

Interesant e ca primele 3 magazine faceau parte din aceeasi retea, deci mi-au promovat in principal acelasi produs, de mai aveam un pic si credeam ca nu mai exista altceva pe piata. Cand am intrat in al patrulea, alta retea, am vazut ca s-au inventat si alte marci, dar ca astia nu auzisera de celelalte. In conditiile astea, retelele de magazine existe in Romania si vanzatoare de electrocasnice mi se par mai echidistante.

Al doilea studiu pe care l-am avut de facut a fost intr-un retea de magazine de toale si am avut dreptul sa imi cumpar ceva, fiindu-mi decontata o suma nu mai mare de 10 euro. Asadar, a fost putin mai interesant, mai ales ca nimic nu era cum trebuia sa fie (conform grilei emise de compania care detinea magazinele). Am apucat sa fac si poze de spion pe care sa le dau mai departe. Dar, dupa studiul ala, nu cred ca voi mai intra multa vreme de acum incolo intr-un magazin fara sa analizez cat de curate sunt cabinele, daca vanzatoarele sunt dragute au ba, etc.

Vizitand un magazin cu „ochii de soacra” activati am constatat ca prin cabinele de proba erau gume de mestecat lipite de toate muchiile, mopul era trecut numai cat sa lase urme de la apa murdara, adica cat sa existe o dovada ca a fost folosit, vanzatoarea mai avea un pic si ma trimitea sa imi caut originile alaturi de o masura mai mica la maieu. Si daca tot aveam telefonul la mine, am facut si poze ca sa nu indrazneasca careva sa spuna ca nu e asa… Oricum, asa retea, asa magazin, caci ei au vrut studii in cele 2 magazine din Bruxelles, numai ca unul era bine inchis de tot.

Acum imi astept plata, care nu e exorbitanta, dar cu cele cateva ore de munca as putea sa imi asigur mancarea pe o saptamana. 🙂

Anunțuri

20 de gânduri despre „Mystery Shopper

  1. wow , stiam eu ca ne asemanam :)) Pe cand eram la facultate, timpuri imemoriabile, m-am inscris si eu la ceva campanie cu mystery shopping. Am efectuat prima vizita ( la Domo) am completat sarguincioasa formularul de evaluare si l-am trimis. Mi s-a raspuns ca voi fi contactata pentru colaborari viitoare. Inca astept tinandu-mi respiratia:))). In tari cu apa calda se pare ca merge treaba. La mai mare iti doresc… adica shopping pe Avenue Louise la Dior ( sau alte brand-uri daca preferi:)) ) si sa te lase sa pastrezi marfa:)). Puparea.

  2. Pfii, azi-mâine te văd ca pe James Bond, cu echipament de-ăla minuscul și inteligent de filmare.
    Dar, pe de altă parte, mi se pare o îndeletnicire curată, nu prea grea și destul de interesantă. Plus că mai pică și ceva bonusuri din când în când.
    Baftă!

  3. Am fo’ si io mystery shopper pentru McDonald’s si Billa. Imi alocau un buget (extrem de mic) cu care trebuia sa cumpar un anume produs, intr-o anume cantitate, sa completez ulterior chestionarul si sa le dovedesc ca am cumparat ce mi-au zis (bon scannat). Daca la Mec a fost OK si probabil de aia au vrut sa mai apeleze la mine da’ n-am mai avut chef sa mananc junk-uri, pe cei de la Billa, i-am desfiintat. Adevarul e ca io urasc magazinele Billa pentru ca-s cele mai scumpe, jegoase si cu personal indolent si asta s-a vazut clar din review meu 😀

    1. Nu po sa editez asa ca postez iar: dupa tata tarasenia abia daca ramaneam cu un leu, doi, asa ca activitatea era de genul noi iti dam de mancare (putin, bineinteles – un big mec, o suta de grame de sunca de nu’s ce fel…), tu ne zici ce si cum e cu restaurantul/magazinul. Deci nerentabil!

      1. mda, nasol… uite, eu dupa prima tura am primit 23 de euro. de la a doua am ramas cu un tricou si ar trebui sa mai primesc vreo 7 euro. deci e ok, in mare.
        pe astia de la jennyfer (magazinele de haine) i-am cam desfiintat si eu. sper ca firma de marketing cu care am eu contract sa nu fie impresionata negativ. 😀 dar chiar era naspa!

  4. „…imi verificam contul bancar de 2 ori pe zi sa ma asigur ca nu mi-l golesc ei. (Da, le-am dat numarul de cont, ca sa aiba unde sa ma plateasca…”
    Asta consider ca este o MARE tampenie! (Incredintarea numarului contului „de baza”, vreau sa spun, nu verificarea.) Nu stiu CINE te-a pus sa le comunici ACEST numar de cont, in loc sa-ti fi infiintat un cont nou ANUME destinat acestui scop. (Nu cunosc metodologia bancara de pe-acolo, dar MAI c’-as pune mana in foc ca pt deschiderea unui asemenea cont conditia necesara este sa depui in el o suma care nu este exorbitanta. Ba MAI mult: TARE-‘mi vine a crede ca un asemenea cont – odata infiintat – ramane functional chiar si dupa retragerea unei cote destul de mari din depunerea initiala (eventual doar dupa depunerea INCA unei sume). (Spre ex numeric, eu cred ca un cont poate fi infiintat prin depunerea a 50 euro, si ca permite – eventual doar dupa depunerea a inca 10 euro – retragerea intregii sume din cont, mai putin vreo 5 sau 10 euro, care este obligatoriu sa ramana in cont pt a-l tine activ.) Poti sa-ti infiintezi anticipat (din prevedere) chiar doua-trei (sau mai multe) asemenea conturi „cu destinatie” – in care sa ai cate 5-10 euro in fiecare (cat este suma minima) – conturi ale caror numere sa le poti comunica (cate unul) (fara prea mari „dureri de cap”) – oricui le pretinde (daca dumneata consideri… „interesant” motivul pretentiei lor).

    Indiferent (Hm!) de calitatea realizarii, ramane meritorie macar INTENTIA firmelor de a afla nu numai in ce masura magazinele promoveaza anume produsele lor (nu pe cele oarecum similare ale concuretei), ci si IN CE CONDITII comerciale le comercializeaza (promovate sau nu).

    Mi se pare cat se poate de corespunzator SI faptul ca zelul unui vanzator oarecare in a promova mai intens / eficace produsele UNEI firme (prin comparatie cu promovarea unor produse relativ similare al ALTEI firme) sa fie proportional cu cointeresarea VANZATORULUI (NU a „lantului” caruia ii apartine magazinul in care acesta lucreaza) in promovare, si nu mi se pare nimic in neregula in legatura cu graba unui vanzator ne-cointeresat.

    . „…spunand ca iau o decizie si revin in maximum o ora. Saracul, cat m-o fi asteptat…”
    ASTA (SCUZE!) consider ca este o chestie cam nesimtita! Nu stiu CE te-a impiedicat sa spui in schimb ceva de genul „daca in X timp nu auziti nici o stire de la mne, va rog sa considerati ca nu (mai) sunt interesata de produs” (in ACEST fel neluindu-ti nici un angajament (oarecum) ferm pe care ulterior sa nu-l respecti*).
    * De acord – este doar o chestiune formala, nu de fond, dar utilizarea formulei dumitale m-ar face (pe mine, in situatia respectiva) sa ma simt FOARTE ne-„la indemana”, pe cand folosirea formulei mele mi-ar mai permite sa traiesc cu mine insumi.

    „…la baie nu l-am vazut sa intre dupa plecarea mea.”
    „Baia” in cauza era cumva pe traseul dumitale „de retragere”? Sau DE CE te-ai fi asteptat sa constati PRACTIC urmarile afirmatiei dumitale fara acoperire?

    („…fiindu-mi decontata o suma nu mai mare de 10 euro.”)
    Pt decontarea a doar 10 euro TI SE MERITA sa stai la „coada” si sa aduni bonuri semnificative pt „ridicarea” vreunui decont pt o suma atat de mica?

    „…am constatat ca prin cabinele de proba erau gume de mestecat lipite de toate muchiile, mopul era trecut numai cat sa lase urme de la apa murdara, adica cat sa existe o dovada ca a fost folosit, vanzatoarea mai avea un pic si ma trimitea sa imi caut originile alaturi de o masura mai mica la maieu.”
    Numa’ ce-ai enuntat motivul care JUSTIFICA acest gen de interventii in respectivele imprejurari.

    1. – legat de cont, dupa cum spuneam teama aia e tipic romaneasca. mai ales ca freelancer fiind, contul meu e trecut pe orice factura pe care o emit si care factura trece prin cel putin 3 perechi de maini in afara de ale mele, maini diferite de la o societate la alta.
      acum cu facerea a nu stiu cate conturi, e o mare bataie de cap si s-ar putea sa imi atraga si probleme cu fiscul local pentru ca aici contul profesional e cont profesional si ar trebui sa fie unul singur si prin ala sa iti rulezi banii pe care ii declari la stat.
      si tot prin „tari cu apa calda” (ca sa citez un comentariu de ieri), ca sa deschizi un cont nu te costa nimic si nici nu trebuie sa tii bani in el ca sa ramana deschis. atat timp cat iti platesti taxele de administrare, e treaba ta ce faci cu el.
      si tot ca o curiozitate care ar zbarli parul romanilor, numerele de tva se gasesc pe net, accesibile oricui. facturile nu sunt formulare tipizate, fiind acceptate chiar si cele scrise de mana pe o bucate de hartie igienica. iar aceste facturi pot fi incasate si cash. asa ca oricine poate taia o factura in numele meu… deci cu fricile astea e ca si cu drobul de sare. 🙂

      – vanzatorul e angajatul magazinului, nu al unei firme producatoare. deci vanzatorul ar trebui sa promoveze politica magazinului, nu pe a unui producator oarecare!

      – revin in maximum o ora, daca decid sa il cumpar. asta ar trebui sa se subinteleaga din scrierea mea… cat despre procesele de constiinta, repet ca mentalitatile sunt diferite. si salarile vanzatorilor de la Altex Romania fata de ale celor de la Van Den Borre Belgia. nu numai ca si suma transformata in euro, ci si ca ceea ce iti permite salariul sa faci cu el. asa ca nu am frant inima nimanui. :p

      – era o gluma.:D parea asa grabit omul, incat parca facea pe el sau ardea pe undeva.

      – un maiou „ca lumea” costa 5 euro, unde de 5 euro as putea de asemenea manca o zi intreaga. daca mai pui si comisionul pentru facerea studiului, da, se merita. plus ca e altceva, mai iesi din monotonie, incerci lucruri noi etc. pana la urma si exercitiul neuronal e un beneficiu.

      – starea magazinelor si atitudinea vanzatoarelor depinde si de pregatirea pe care au primit-o in prealabil de la responsabili. nu poti sa tragi o vanzatoare la raspundere ca nu zambeste, daca nu a fost instruita clar sa arboreze un ranjet pe fata. simplist vorbind.

      astept cu viu interes sa vad ce urmeaza. 🙂

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s