Chestii, trestii... · Jurnal de Belgia

Auriu vs argintiu

De felul meu sunt putin obsesiv-compulsiva. In traducere libera, am niste hachite la care renunt mai greu. Asta nu inseamna ca niciodata, doar ca imi ia ceva timp sa fac (de)click. Dar despre ele mai pe larg cu alta ocazie. Azi doar despre una, sa nu va sperii de tot.

Printre fixurile aste ale mele se numara si ala care spune ca nu imi place auriul. Pe mine si in jurul meu, ca daca il vad la altii nu ma deranjeaza. Si aici includem si aurul auriu… Culmea, nu?! Adica ce romanca respectabila nu vrea sa isi afiseze nu stiu cate ghiuluri pe degetele butucanoase si nu ar vrea sa isi atarne lanturi de bicicleta facute din aur la gat? Si mai grav decat auriu simplu e, in conceptia mea bolnavioara, combinarea auriului cu argintiul. Daca un firicel de auriu as mai accepta, alaturate imi agreseaza ochiul cam tare… Spuneam eu ca nu am toate doagele, dar voi nu m-ati crezut!

Ca sa vedeti pana unde merge tacaneala mea, va dau doar vreo cateva exemple. Primul il constituie un set de tacamuri de bucatarie, inofensive de felul lor. Le-am primit cadou la nuta si cutia continea cam tot ce ai avea nevoie pentru a gazdui la masa 12 persoane. Fara tacamurile de peste, din nefericire. L-am deschis in ziua primirii si am aruncat o privire care mi-a fost suficienta pentru urmatorii 2 ani: obiectele erau argintii (normal, ca doar erau din inox) cu ceva incustratii aurii. Subliniez faptul ca din 2007 pana in 2009 nu am mai deschis ambalajul original, caci in mintea mea proportiile auriului erau deja colosale si insuportabile. Pana la urma in 2009 ne-am achizitionat mobila de bucatarie noua in care prevazusem un sertar special si pentru acest set de tacamuri. Lui Mr. G i se pareau ok (el nu e la fel de dus cu pluta in ceea ce priveste chestiunile cromatice), iar uneori chiar erau utile. Abia dupa ce le-am pus in noul locas mi-a mai venit mintea la cap si am inceput sa le apreciez… Acum am chiar jumatate de set in Belgia si le folosesc destul de des (fata de niciodata…).

Sambata am purces la shopping. In principiu cautam o gecuta / hainuta de primavara, versatila atat ca format cat si in ce priveste coloritul. Iau Rue Neuve la purecat inca de dimineata, ca sa nu ma bat fund in fund cu gloata, si la Zara dau de forma aproape perfecta. Daca mai adaugam si ca era dintr-un material trendy-flendry si impermeabil (cel putin asa parea), deja ne apropiem de ideal. Haina se gasea in 4 culori: beige, negru, verde si alb. Probata, statea foarte bine. Cred ca deja sunteti siguri ca am cumparat-o macar in una din culori. Nu! Ca avea vreo 3 mici cusururi. Si daca peste doua dintre ele puteam sa trec (era cam grea si mai costa si doar 70 de euro – cam mult pentru o haina de care ma voi plictisi in 2 luni), coroborate cu al treilea, m-au facut sa o dau de-o parte. Iar al treilea era legat de… multele fermoare si capse aurii metalice care se gaseau pe la toate buzunarele si locurile de inchidere. In total cred ca am numarat vreo 6 fermoare si 10 capse. Si uite de aia mi-am luat geaca din piele ecologica (adica e luata de pe putulica de shocate) cu fermoare argintii, care lipita de tatuaj imi da un aer de rocker kitchos. E numai vina alora de la Zara!

Cea mai cu greutate decizie care a fost influentata de „obsesia” mea se refera la verighete: cum eu nu port bijuterii din aur, mi s-ar fi parut foarte naspa (exact asta e cuvantul!) sa ma plimb cu un inel auriu si cu restul zdranganelelor argintii sau lemnoase sau plasticoase. Asa ca verighetele noastre, pe care oricum nu le purtam :D, sunt din aur alb, deci argintii. Desi am auzit comentarii ca o verigheta trebuie sa se vada ca e din aur, dom’le! Dar aceeasi spuneau si ca trebuie purtate… Cu cautat inele de logodna nu am avut probleme, caci am primit unul simbolic din argint (la momentul ala nici nu stiam ca e un astfel de inel). Na, cand o sa fim putred de bogati, o sa imi cer „dreptul”, adica vreun sirag de perle negre care sa acopere cadourile pe 10 ani.

Si tot din ciclul „nu imi place auriul”, teoretic sunt in posesia unui set de bijuterii de aur galben in care sunt incrustate vreo 3 safire foarte frumoase – doi cercei si un inel. Visul meu e sa le scot din montura originala si sa le pun in aur alb. Probabil cu aceasta ocazie se vor transforma in doi cercei mai lungi si un inel mai ciudatel.

Va dati seama ca nu am curele cu catarame aurii si nici macar vreun maner auriu prin casa… Oare e cazul sa imi caut un psiholog?! Altul, in afara de mine…

Anunțuri

18 gânduri despre „Auriu vs argintiu

  1. Eu parca invatasem CANDVA ca „de gustibus et coloribus…”
    Si-apoi… DE CE-ti faci griji despre CE si CUM crede despre dumneata o comunitate pe baza unor preferinte strict personale si fara nici o influenta (nici macar pozitiva, si CU ATAT MAI PUTIN negativa) asupra celor din jur? Sa creada fiecare ce vrea – atata timp cat este dispus ca TOT singur sa-si si „sprijine material” preferintele…

    Si – cu scuzele de cuviinta – si preferintele MELE tot spre argintiu se indreapta, nu spre auriu (mai ales spre argintiul filigranat).
    (Da’ multe buzunare la geaCA_COnsider ca imi sunt absolut necesare – desi nu neaparat cu fermoar sau cu capsa: pot fi si cu scai, sau cu nasture, sau chiar – unele – „libere”…)

    1. no, Victor, dar chiar nu imi pasa ce gandesc altii despre mine la faza asta. adica port ce imi place si in ce ma simt bine… :))) dupa cum spuneam si in prezentarea blogului, uneori mai si exagerez in exprimare de amorul amuzamentului. 😀

  2. N-am nimic nici cu auriul, nici cu argintiul, nici cu combinația lor dacă sunt purtate cu decență. E de ajuns un ineluș, nu e nevoie să-ți pui toată caseta de bijuterii pe tine.

      1. Te referi – spre ex – la un trening, sau la o pereche de incaltari pt sport, sau casca / jambiere / genunchere / cotiere? Atunci CHIAR ar fi explicabila reactia de (anume) a o „lua la fuga”. 😀 😛

    1. ha ha! si eu am ceva vreme… si mai sunt si alergica la alte metale, deci imi cumpar cate o pereche de cercei de argint si ii port vreo cativa ani, pana ma satur de ei. chiar ma gandesc acuma sa ii schimb pe actualii.

  3. @Belgi, pai ne luam de manuta si mergem la alt psiholog, ca am si eu acelasi fix ca tine. Mie aurul mi se pare imposibil de purtat (de mine, nu de altcineva), de cand am vazut in tineretile mele o tiganca grasa, butucanoasa si slinoasa plina de aur (la gat ditamai lantul de catel, pe toate degetele numai ghiuluri si un numar impresionabil de bratari, de diferite forme si marimi dar toate aurii).
    In consecinta, port doar argint sau chestii handmade cu accesorii argintii, nici macar ideea de aur alb nu o suport (am deci mai multe fixuri ca tine); pana si verighetele sunt de argint (m-am descotorosit de cea din aur la prima sarcina)

      1. Cre’ ca nu, da’ mai stii? Astea se multiplica intr-un ritm fantastic si toti tiganii cred ca sunt rude, asa ca e posibil sa fi vazut copii ale aceluiasi „prototip”

      1. Stai linistita, ca asa am patit si la Ana lu’ Manole, de nici nu am mai lasat comentariu, ca m-am „naravat” si am uitat ce vroiam sa zic

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s