Chestii, trestii... · Jurnal de Belgia

Prieteni de conjunctura

De obicei cand ajuti pe cineva, cu orice ar fi, frumos e sa nu astepti nimic la schimb. Corect si sunt de acord, cu anumite amendamente. De exemplu, daca presupunem ca cel ajutat il cunoaste pe cel care ajuta de ceva vreme, putem la fel de bine presupune ca, dupa ce ajutorul a fost acordat si starea de necesitate depasita, primul ar putea macar sa raspunda la mesajele celuilalt. Care celalalt nu ii cere ajutorul inapoi, ci pur si simplu incearca sa afle ce mai face si care mai este viata lui. Dar na, asa sunt eu, mai nesimtita si ma astept ca oamenii sa se comporte cat de cat politicos.

Ca sa nu va las cu ochii in soare (daca locuiti in Belgia, ar fi cam greu, dar…), voi da si vreo 2 exemple de astfel de prieteni „oportunisti”. Incepem cu B, o persoana pe care o stiu aproape de o viata. O stiu in sensul de o cunosc… La un moment dat, domnul in cauza avea nevoie de cineva cu care sa vorbeasca, sa fie ascultat si sa isi calmeze nervii. Cine ii iese in cale? Eu, bineinteles, bunul samaritean al messengerului. Si povestea noastra se intinde pe vreo cateva luni, timp in care, din proprie initiativa, l-am mai ajutat si cu alte chestii. Nu imi pare rau, am facut-o pentru ca eu il consider amicul meu, daca nu chiar prieten. Numai ca, dupa rezolvarea anumitor probleme, s-a facut liniste. Nici macar un simplu multumesc la urarile mele de bafta in noua lui pozitie de la munca. Nada!

Al doilea caz se refera la C, un om pe care la fel il cunosc de ceva ani buni. La un moment dat, impreuna cu o alta prietena, l-am ajutat cu ceva. Nu zic ca el nu „ne-a intors serviciul”, dar oricum nu despre rasplati vorbim. Periodic are nevoie de o anumita chestie, asa ca suna. Uneori Rareori mai intreaba si din proprie initiativa ce facem. In schimb, nu l-am mai vazut la fata de o vesnicie, desi sa bei o bere cu un om iti ia jumatate de ora. Plus ca sunt dispusa sa imi platesc propria bere… Si ca imaginea sa fie completa, trebuie sa mai spun ca nici la e-mailuri nu raspunde. Poate dupa cateva luni, desi cica isi verifica adresa zilnic.

Expunand toate astea incep sa cred ca sunt eu ciudata. Adica de ce as vrea sa imi continui relatia de prietenie cu un om pe care l-am ajutat dezinteresat?! Chiar asa, oare de ce? Ce motiv as mai avea sa ma conversez cu niste oameni pe care ii stiu de ani buni si cu care am mai si socializat destul de intens in anumite perioade ale vietii? „Time is money”, deci de ce si-ar pierde cineva 60 de secunde din pretioasai viata ca sa raspunda cu un simplu multumesc pe mess si sa intrebe la schimb ce mai fac? Ca na, viata noastra, a tuturor, e asa de valoroasa incat Pamantul s-ar opri in loc daca am pati ceva. Noi suntem o mare valoare intrinseca care nu are nevoie de nimeni altcineva pe lumea asta, comunicarea cu semenii fiind un semn de bunavointa aratata in momentele noastre de slabiciune…

Acestea fiind spuse, ma duc sa mai intreb pe vreo doi ce mai fac, poate de data asta primesc si un raspuns. 😀

Anunțuri

15 gânduri despre „Prieteni de conjunctura

  1. wow! aproape ca mi-au dat lacrimile… (si eu nu plang chiar asa usor). foarte impresionant mesaj. E foarte greu sa gasesti prieteni adevarati. Eu am simtit pe propria piele, de atatea ori, dezamagiri cauzate de “prieteni adevarati”. De mult nu mai caut asa ceva. Mi se pare un mit. Dar poate exista 😀

    1. hai, nu plange! oricum, din punctul meu de vedere, nu au cum toti prietenii sa iti fie aproape exact cand ai tu nevoie. de aia avem mai multi prieteni, ca macar unul sa fie acolo. dar mi se pare cel putin … interesant (ca sa nu folosesc alt cuvant) ca, dupa ce ti-ai rezolvat problema, sa nu mai ai niciun interes in a pastra o relatie. subliniez: NU vreau nimic la schimb, doar prezenta lor sporadica in viata mea – o bere, o barfa etc. – ca si pana inainte de „eveniment”.

  2. Oh Doamne, ești încă atât de tânrără dacă îți pui problemele astea!
    Sper să mă scuzi că spun asta.
    E foarte simplu: un om nu te mai caută pentru că nu are chef de tine. Atunci se impune ca și tu să-l scoți de pe lista prietenilor apropiați și să-l bagi în cea a ”conjuncturalilor”.
    Că-l vei mai ajuta sau nu, asta va depinde doar de tine, de disponibilitatea ta din acel moment; sincer, eu am încetat s-o fac cu aceia care nu știu să spună nici măcar ”Mulțumesc”. N-am stofă de Maica Tereza și nici nervi de rispit pe așa ceva.

    1. hahaha! tanara sau naiva? 😀 nu am de ce sa te scuz… 🙂 eu ma consider putin idealista. azi mi s-a spus ca sunt un spirit liber. :))))
      nu sunt suparata pe ei, doar ca mi se pare ciudat sa nu mai vrei sa vb cu amicii, dupa ce te-au sustinut intr-o perioada mai dificila. acuma ar mai fi si „scuza psihologica”: nu vrei sa iti aduci aminte de perioade proaste…

  3. Indiferent de vreun eventual ajutor / sprijin / sfat / indrumare / sustinere / etc pe care e posibil sa il fi acordat altcuiva / primit de la cineva, un om poate sa ajunga / sa se gaseasca (fie momentan, fie pe termen mai lung, eventual chiar pt luni de zile) intr-o… dispozitie, intr-o „stare de spirit” care sa faca sa-i repugne sa socializeze. Motivele pot fi dintre cele mai variate, gama lor extinzandu-se de la optimiste (spre ex s-a indragostit si nu vrea sa „iroseasca” nici o clipa dintre cele pe care le-ar putea petrece singur alaturi doar de „jumatatea sa”) la neutre (spre ex simte ca a ajuns la o rascruce a vietii, sau este nemultumit de cursul pe care se indreapta fagasul vietii sale, si este intr-o profunda stare de introspectie incercand sa-si modifice cursul vietii / sa determine cursul pe care sa-l urmeze; SAU se gaseste intr-o etapa din viata cand sufera profunde transformari fiziologice (spre ex pubertatea, sau intrarea in menopauza / andropauza, cand psihicul sau incearca sa se adapteze noii situatii) sau la cele cu conotatie mai putin sau mai mult negativa (perioade de profunda tristete sau durere sufleteasca, sau vreo boala grava – sau doar ivita pe neasteptate).
    Deasemenea, mai poate trece prin perioade psihotice, de accentuata labilitate psihica, cand oscileaza (mai des sau mai rar, pt timp mai scurt sau mai lung) intre diferite dispozitii sufletesti, si incercarile de initiere a unui contact social sa nimereasca – prin coincidenta – tocmai in momentele de declin, nu in cele pozitive.

    Dar, desigur, motivul cel mai des intalnit pt o asemenea… „pierdere in peisaj” a vreunei cunostinte este pur-si-simplu nesimtirea sa (si eu – Victor fiind – gasisem de cuviinta doar sa fac pe „avocatul diavolului”, incercand adica sa gasesc argumente SI in favoarea „partii adverse”, sau potentiale explicatii (oricat de improbabile, dar nu imposibile) care sa nu-i fie complet defavorabile – sau poate (cu alte ocazii) excesiv de favorabile, ca mai pledez si CONTRA, nu numai PENTRU).

    1. ha ha ha! bune argumente. numai ca, cel putin in unul din cazurile expuse de mine, sigur nu se aplica. dar, mi-am facut-o cu mana mea, deci nu ma plang. doar constat!

    1. ala cred ca i se aplica… din pacate. oricum, tipul e tare arogant, iar ca si stil de comportament i se potriveste tare bine „Un actor grabit”, cantecul Laurei Stoica.

  4. Inseamna ca este mare probabilitatea ca in optica sa dumneata sa fii o mare cusurgie, odata ce te manifesti nemultumita in ciuda faptului ca atunci, candva, el iti dedicase o partea timpului sau (uitand insa imprejurarile psihice concrete in care se petrecuse asta) si ai acum nerusinata pretentie sa continue sa se mai preocupe in continuare de dumneata, desi „doar vezi CAT de ocupat si de grabit este”. In acest caz se aplica sfatul implicit al lui slvc de la sfarsitul primului comentariu (despre care in principiu, in general, as fi considerat ca este oarecum cam prea sever): baga-l la „Ignore”. (Nu ca te-ar cauta vreodata in imprejurari uzuale, dar dac’-as fi EU in locul dumitale, MIE – in imprejurarile in care eventual m-ar cauta – nu mi l-ar mai trebui. Iar daca NU te mai cauta nici in acele imprejurari, prezenta sa in lista dumitale de „Ignore” nu face nici un rau nimanui – nici lui, si MAI ALES nici dumitale. Sau aveti prieteni comuni care sa se simta jigniti?)

  5. Bravo dumitale! Este mai… crestinesc, mai uman modul dumitale de comportament decat ar fi al meu, dar eu sunt deja mai… dezabuzat de pataniile vietii mele de pana acum.

  6. iete vazusi ce soare ieste in Belgia de cateva zile? O splendoare!!!
    Cine zicea ca nu e soare aici?:D

    P.S. cat despre prietenii, acestea sunt ca drumurile: vin si pleaca. si eu am renuntat la prietenii, unele din conjuctura, altele pt ca aveam si alte probleme pe cap, mult mai grele, si… uite ca nu puteam sa le zic oricui, asa ca … oamenii vin si pleaca, sanatosi sa fim 😉

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s