Tatuajul – completare

Cum postarea de ieri se intinsese pe ceva sute de cuvinte si vreo doua poze, am luat o pauza, am pus o virgula, si revin azi cu alte cateva consideratii.

Mai intai de toate trebuie sa va spun de ce am ales delfinul. Pai eu sunt ca si zodie peste si ador apa. Daca as putea, as trai pe o plaja, la soare – cand in apa, cand pe uscat. Asadar, clar trebuia sa fie ceva legat de ocean. Mai apoi, cand am vizitat Grecia, am avut ocazia sa vad delfini jucandu-se in mare si mi s-au parut foarte bucurosi si veseli, exact cum as vrea sa fiu eu in fiecare zi. Si delfinii sunt una dintre cele mai inteligente specii de mamifere. Eu chiar ii banuiesc ca sunt mai inteligenti ca noi, dar stau la cutie nu care cumva sa ii omoram mai repede decat o facem deja. 😦 Cam din aceste „cauze” m-am lasat aburita de un delfin.

Acum sa vorbim despre loc. Cu ocazia asta ii raspund si unui cititor… Tatuajul asta e facut pentru mine in primul rand, cu acordul lui Mr. G in al doilea rand, avand in vedere ca el o sa il vada mai des decat mine. (Nu va ganditi la tampenii!). Si daca mi-l faceam pe brat sau pe picior, tot nu mi-as fi petrecut toata ziua uitandu-ma la el. E de ajuns sa il stiu acolo si sa il vad in oglinda de cate ori fac baie sau de cate ori am chef sa il privesc. E al meu, nu l-am facut de ochii altora. L-am pus pe blog ca m-am lasat purtata de val si de euforia momentului. Daca observati, am reeditat poza de ieri ca mi-am dat seama ca era cam… cuprinzatoare. Imi cer scuze daca am ofensat ochiul cuiva. Uneori mai imi incalc si eu limitele, dar, dupa doua palme in oglinda, imi revin.

Revenind la pozitie, mi se pare cea mai usor de ascuns pentru ca nu m-as vedea purtand rochii de seara si pantofi cu toc si afisand un delfin dodolot si zambaret desprins din desene animate. Chiar poate fi ascuns si intr-un costum de baie adecvat, daca vreodata as fi invitata la piscina la o familie super traditionalista si conservatoare. In cazul meu, chiar nu il vedeam pozitionat in alta parte…

Mr. G facea misto de mine spunandu-mi ca in cativa ani sigur imi voi mai face unul, acuma ca incep sa ma obisnuiesc. Sincer, eu ma indoiesc profund. Principalul motiv ar fi ca nu mi-as picta prea mult negru pe corp niciodata (nu e neaparat „culoarea” me a preferata), iar tatuaje colorate cu cerneluri fara metale nu am vazut inca. La toate astea se adauga faptul ca am vazut si pe viu si in poze persoane tatuate pe parti impresionante ale corpului, daca nu chiar pe tot, si mi-a displacut profund. Deci, o sa raman la principiul „unul, dar bun”. Mai ales ca nu consider tatuajul ca o forma de arta.

Dar, daca ma gandesc mai bine, parca ar mai merge si un pinguin… Si o foca… Si o stea de mare… Glumesc!

Ca sa concluzionez, eu mi-am facut acest tatuaj pentru ca asa mi s-a pus pata (nu glumesc!) acum cativa ani. Adica cu cel putin 6 ani in urma… Si de atunci am stiut unde va fi pozitionat si ce va reprezenta.

Inainte de a incheia, sa va spun o poveste amuzanta, care ii apartine sefului meu. Cica mama lui si-a facut acum cativa ani un tatuaj pe spate, cam in aceeasi zona cu al meu. Pe atunci femeia avea undeva intre 50 si 60 de ani. Sotul domniei sale a observat isprava abia dupa cateva luni, patanie care ne-a facut pe noi, subordonatii sefului + sotia sefului + seful insusi, sa facem niste remarci destul de fara perdea legate de preferintele sexuale ale celor doi. Mda…

Acum ma duc sa imi duc delfinul la serviciu.

LE: In caz ca intereseaza pe cineva care e/trece prin Bruxelles si vrea sa isi faca un tatuaj, al meu a fost realizat la Manouche Caravane, pe langa De Brouckere.