Chestii, trestii... · Jurnal de Belgia

Noul meu job

Ziua buna si scuzati intarzierea! 😀 Iar fac prostii si scriu de la munci, dar, avand in vedere ca scriu despre job, cred ca nu e chiar asa grav. Asta ca sa mai diminuam din sentimentul de vina. Hi hi!

Iaca se facura 15 zile de cand am inceput un job de asistenta administrativa, care s-a dovedit ulterior a fi un fel de office manager. Suna bine pe hartie, nu?! Looool! Primele doua zile mi le-am petrecut incercand sa imi readaptez creierul la campul muncii si fortandu-l sa se dezmorteasca si sa se trezeasca la 8.30. Mai ales ca a fost bombardat si cu o cantitate impresionanta de informatii marunte. Asadar, joi si vineri au trecut incet, dar sigur.

Apoi a urmat prima saptamana care aproape mi-a scos peri albi. Luni si marti a fost calm, dar de miercuri s-au dezlantuit conferintele. Bineinteles ca a inceput cu cea mai mare si mai „scortoasa”! Asa ca in acea miercuri am scapat cu fuga de la munci la 9 seara… Joi si vineri a fost mai calm, poate unde ma obisnuisem sau poate unde chiar a fost mai liniste si mirosea a week-end. Oricum, partea frumoasa a fost ca am comandat catering pentru scortosi, numai ca ei, in scortosenia lor, nu au mancat tot. Ce a ramas a constituit pranzul nostru, deci am avut mancare asigurata pentru 4 zile.

Imi pare rau ca nu am putut filma miercuri (poate ar trebui sa fac o copie dupa inregistrarile de securitate), dar pot sa va descriu.

– 12.00 – soseste firma de catering cu pranzul fierbinte, adica niste chestii metalice acoperite sub care se pune o flacara ca sa le tina calde. Plus platouri cu antreuri etc.

– 12.15 – incepe sa miroase pe hol. Totodata, incep sa se iteasca capete de prin birouri, caracteristica comuna fiind ochii cu priviri flamande. De partea cealalta, cerberul, adica constiinta colectiva ca e pentru invitati nu pentru noi.

– 13.00 – in sfarsit ies scortosii din sala de conferinte si se infiinteaza la masa. Privirile flamande ale colegilor mei inca ma inconjoara, dar ne abtinem cu gratie. Doar dam tarcoale…

– 13.45 – scortosii revin in sala de conferinte. In momentul in care usa se inchide in urma lor, incepe atacul termitelor! Printre altele, am mancat foie gras, salata de creveti, pulpe de prepelita, raviolli cu languste. In timp ce provocam orgasmul papilelor gustative, ma gandeam cum ar fi fost daca ii servam cu o oala de sarmale cu mamaliga…

– ce a urmat dupa e partea nasoala, aia in care a trebuit sa strangem. Dar, cel putin, am ramas cu mancare pentru inca 2 zile. Si suntem vreo 10…

Joi si vineri am beneficiat de sandvisuri si quiche (un fel de tarta cu somon, legume, branza etc.). Bune si alea, destule cat sa luam si in week-end acasa. Cred ca cel mai mult mi-a placut salata Caesar, asa ca am decis sa incerc la un moment dat sa fac si pe cont propriu.

Saptamana asta nu s-a mai intamplat nimic deosebit. Doar ca am constatat ca ce am eu in fapt de munca se face relativ repede si mai este timp si de o cafea lalaita, de un pranz de o ora si jumatate etc. Mi s-au dat si banii cash pe mana pentru 4 companii (as putea fugi cu vreo 2.000 de euro, dar nu merita efortul, mai ales ca deja au amprentele mele) si sistemul de alarma.

Trecand acum la planul relatiilor interpersonale, atmosfera e relaxata, oamenii sunt prietenosi si glumeti. Blugii sunt acceptati si incurajati la locul de munca si programul tinde sa fie respectat, mai ales ca sefii sunt familisti convinsi (au 4 plozi, cea mai mare are 9 ani, cel mai mic 2!!!). Tot ce sper eu e sa nu il trimit pe sefu’ in Alaska in loc de Copenhaga, de exemplu. Aaa, si nu mi-am facut temele pentru azi pentru ca aseara am iesit la bere cu colegii (asta il include si pe sef)…

Deci, pana acum e de bine si e cam cea mai pozitiva experienta lucrativa din Belgia. Poate unde imi si place ce fac – micul tiran cu tendinte obsesiv-compulsive din mine si-a gasit un mediu propice de desfasurare! Mai astept vreo luna, doua, ca sa nu ii sperii ca le cer de munca mai mult decat se presupune ca ar trebui sa fac, si o sa imi bag nasucul prin treburile asociatiilor si lobby. Deocamdata trebuie sa ma gandesc cum imi iau concediu anul asta, ca sefii insista ca e dreptul meu si trebuie sa beneficiez de el.

Scuzati, trebuie sa ma duc sa ud plantele. 😀

Anunțuri

23 de gânduri despre „Noul meu job

  1. Hai sa fiu prima care iti ureaza LA MULTI ANI!!! Ca tot nu mi se arata sa dorm in noaptea asta. Am fugit de lucru de la fosta firma si am dat de el dincoace. Nici nu poti sti cat esti de norocoasa. Nu fa galagie prea mare daca ti-e cald si bine, ca s-ar putea sa te pape pisica.

  2. sa fie intr-un ceas bun. Ai dreptul la concediu in primul an muncit? mie nu mi-au dat… am luat 3 zile fara plata 😦 cica zilele de concediu pt anul curent se iau la anul.

  3. „…ma gandeam cum ar fi fost daca ii servam cu o oala de sarmale cu mamaliga…”
    Nu este catusi de putin imposibil – daca esti o gospodina buna – sa fi avut un succes monstru.

    „…am ramas cu mancare pentru inca 2 zile. Si suntem vreo 10…”
    Ori sunt sefii niste risipitori, ori nu cunosteau firma de catering si nu stiau „amploarea” portiilor oferite, ori nu stiti voi sa mancati. Trebuia sa ma fi chemat pe mine…

    „…am beneficiat de sandvisuri si quiche (un fel de tarta cu somon, legume, branza etc.).”
    Adica sandvisurile sunt tartine si quiche (despre care pana acum nu-mi amintesc sa fi stiut) sunt tarte? Ma intreb CARE din ele iese in avantaj din aceasta „marunta” diferenta de diminutivare… 😛 😆

    Stai sa recapitulez: deci miercuri „am ramas cu mancare pentru inca 2 zile”, iar „Joi si vineri […] cat sa luam si in week-end acasa.” E bine asa…

    „…ce am eu in fapt de munca se face relativ repede si mai este timp si de…”
    Din experienta mea, sporul (hai sa fiu „politically correct”: productivitatea muncii) este mai mare si mai sustenabila in timp (si oboseala operatorului mai mica si satisfactia acestuia mai mare) atunci cand programul este mai relaxat decat atunci cand „presiunea”, stresul, este mare.

    „…sa nu il trimit pe sefu’ in Alaska in loc de Copenhaga…”
    CE sa caute seful tocmai in Alaska? Ai grija in Groenlanda sa nu-l trimiti, ca-i TOT teritoriu (sub protectorat) danez…

    „…cea mai pozitiva…”
    Chm, chm!…

    „…sa nu ii sperii ca le cer de munca mai mult decat se presupune ca ar trebui sa fac…”
    De unde ma uit eu, nici nu-i recomandabil sa ceri asa ceva – decat daca te promoveaza „peste rand”, atat ierarhic cat si pecuniar – pe de o parte fiindca „strici ploile” urmatorului care va ocupa actualul dumitale post (si care poate sa nu fie atat de „potent”) – sau chiar si pe ale colegilor dumitale cu insarcinari similare (nu cred ca ai vrea sa fie vreunul dat afara pt ca cei ramasi pot face si partea lui) – pe de alta parte pt ca sefii se deprind REPEDE cu faptul ca „dumneata poti mai mult”, si tot „in capul dumitale” „se vor sparge toate oalele” in cazul unor eventuale ramaneri in urma ale firmei (indiferent din vina cui), sau daca firma va obtine la un moment dat contracte foarte avantajoase mai multe / mai mari decat cele pt care este pregatita ca personal, si – in sfarsit – pt canu-i imposiobil ca sefii sa considere ca le ravnesti postul / functia si sa te persecute. (Optica romaneasca…)

    1. ca de obicei, iti raspund pe rand, in functie de paragrafele tale. 😀

      – nu sunt o gospodina buna, in bucatarie imi lipseste rabdarea.

      – nu e nimeni risipitor, doar ca se comanda portii pentru cate persoane sunt. portii insemnand antreu + fel principal + desert. si nu te poti risca sa comanzi mai putin ca daca fix in ziua aia invitatii se decid sa isi manance toata portia alocata?! totusi, vorbim de oameni care reprezinta companii ce cotizeaza anual zeci de mii de euro…

      – sandvisurile se fac pe bucati de paine, de orice fel al fi ea. quiche se face la cuptor, pe un pat de aluat pus in forma si umplut cu diverse… deci doua chestii diferite.

      – sa spunem ca am avut mesele principale asigurate in week-endul ala, iar luni la serviciu inca mai aveam mancare. 😀

      – corect cu relaxare vs stres

      – ideea e sa il trimit unde trebuie, ca daca nu vine acasa la timp sa ii ia sefei cei 4 plozi de pe cap, ma omoara sefa!

      – cu pleonasmele ma mai joc. 😀

      – la sefii mei nu am cum sa le ravnesc functia ca ei sunt proprietarii companiei. plus ca sefa chiar ar vrea sa ma lase intr-o zi cu toate ale ei pe cap. 😀 iar cine o veni dupa mine, desi nu planuiesc sa plec curand de aici, Dumnezeu cu mila, cum se spune in Romania.

  4. „la sefii mei nu am cum sa le ravnesc functia ca ei sunt proprietarii companiei. plus ca sefa chiar ar vrea sa ma lase intr-o zi cu toate ale ei pe cap.”
    Si CE mai astepti? Şo pe ei! Nu-i ierta! Insinueaza-te pana la varf si ia-le compania (sau macar conducerea acesteia), pune-i „pe liber”, lasa-i „sa stea acasa” ca sa iei DUMNEATA „painea si cutitul”!
    Si (dupa ce termini si vei fi DUMNEATA factotum-ul in firma) anunta-ne si pe noi, ca sa vin si eu acolo si sa „aplic” pt un post – sinecura… 😛

  5. Mda, asa o fi – dar sa nu uitam ca „viitorul incepe azi”, sau ca – altfel formulat – „astazi este prima zi a restului vietii tale”. (Mai in gluma, mai in serios.)
    Poate ca INTR-ADEVAR – N-AR FI RAU sa te gandesti putin mai… apasat daca esti dispusa SAU nu sa urci cat de repede si cat de mult pe scara ierarhica – si CE eforturi / sacrificii ESTI dispusa sa faci pt asta – (nu de alta, da’ ceea ce descrii poate sa fie o ocazie care sa nu ti se iveasca de multe ori in viata: sefi-proprietari care sa fie dispusi ca DE BUNA VOIE (ba chiar cu voie buna) sa se dea la o parte pt a-ti face loc DUMITALE pe ultima treapta. Sau am interpretat eu gresit textul?)

    1. Victor, sa stii ca sunt genul ambitios. 😀 doar ca acum vreau sa o iau mai usor o perioada. dar o sa ma plictisesc repede. prevad ca in 2 luni o sa imi cer singura mai mult de munca. :)))

  6. Fii atenta CUM o faci, ca daca-i inveti ca pot obtine tot mai mult cu aceeasi plata si fara a compensa nici in ALT fel… nu realizezi nimic decat ca vei fi (si probabil vor fi si ceilalti: „Daca ea poate, voi CUM de nu puteti?”) exploatati mai „interesant” pt sefi. Ti-am scris deja: risti sa lasi pe vreunul fara job(DE CE sa nu-i „economiseasca” salariul?…)

    1. nu cred ca e cazul, caci fiecare are un loc bine stabilit. jobul meu e unicul de acel gen din firma… naspa o sa fie daca „voi creste mare” si trebuie sa puna pe altcineva in locul meu. 😀 plus ca am niste sefi extraordinari (cel putin pana acuma). uneori nici mie nu imi vine sa cred ca mai exista astfel de oameni, mai ales avand in vedere experientele mele trecute din Belgia.

      1. Asteapta pana te convingi.
        Da’ daca-i asa, si daca dumneata acoperi necesitatile firmei in respectiva directie (care a devenit „apanajul” dumitale), DE UNDE sa mai scoata sefii activitate „in plus” pe care sa ti-o dea s-o faci?

      2. hai sa iti explic: exista 3 policy officers, fiecare se ocupa de o asociatie activa la nivel european. exista seful, care e sef peste ei. exista sefa, care se ocupa de toata partea administratico-contabiliceasca a celor 3 asociatii plus firma care detine centrul de afaceri si pe seful insusi. si mai exist eu, care sunt un fel de sefa II (sau asta ar trebui sa devin), adica ma asigur ca in centrul de afaceri totul e in regula si ma ocup si de partea administritativa a asociatiilor, dar care as putea sa ii ajut si pe policy officers in treaba lor. daca vreau… si o sa vreau in timp. 😀

  7. Cand (daca) vom avea amandoi timp, energie si dispozitie, vom mai discuta despre acest subiect (daca vom mai tine minte CARE este si UNDE a fost dezbatut, pt a avea textul in fata) „in privat”: prea multor termeni nu le cunosc intelesul si prea necunoscut imi este procesul.

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s