Lepse · Scriituri

O familie romaneasca

A fost o data ca niciodata, intr-un orasel din Romania o familie tipica construita pe un tipar si mai tipic. Adica ambii amandoi, el si ea – ca sa nu ne confuzam, proveneau din palmasii patriei nascuti si crescuti in mediul rural (adica tarani de la tara, bre!). Si s-au intalnit ei cum-necum, s-au luat si au hotarat sa urce cu o treapta mai sus in ierarhia sociala, sa aiba si babele expirate din satul lor despre ce vorbi: s-au mutat la oras. Un oras cu strazi desfundate, cu glod in caz de ploaie, deci socul schimbarii si nevoia adaptarii nu au fost prea mari. Atata doar ca trebuiau sa se duca la magazin pentru de-ale gurii…

Si ca totul sa mearga din bine in mai bine, protagonistii nostri si-au gasit si servicii bunicele si stabile: Ea facea injectii si completa fise medicale, El lucra in codrul verde si incerca din rasputeri sa il protejeze. Zicea el, asa formal, ca informal livra niste brazi de Craciun alesi pe spranceana si taiati cu delicatete. Tabloul a fost completat la un moment dat (pana a ajunge pe la 30 de ani) de o rata la banca pentru un apartament, o masina tipic romaneasca si un copil. Clar, o familie reusita! Pana intri in dedesubturi…

Niciunul din ei nu era cine stie ce fotomodel, dar nici monumente de uratenie datatoare de cosmaruri nu. El, ajuns barbat la casa lui, invatat de muma ca femeia trebuie sa stea la cratita si sa asigure un flux continuu cu de-ale gurii, a impus regula si a inceput sa se rotofeiasca. Si, ca sa nu fie singurul groh-groh din familie, a incurajat-o si pe doamna, profitand de presupusele slabiciuni ale femeii insarcinate si, ulterior, ale lauzei, sa ia proportii. Cand Ea, detinatoare de ceva cunostinte medicale, se plangea ca e cazul sa isi caute de sanatate, El raspundea dragastos: „mie asa imi place de tine, grasunica mea”… Pana la urma, dolofanica (nu era obeza, sa ne intelegem!) decide ca e cazul sa faca ceva, adica sa mearga la sala.

Eee, abia acum incepe povestea! Isi ia Ea inima in dinti, se prezinta in fata sotului patriarh si ii explica ca vrea la sala. El incepe sa mormaie si sa puna intrebarile standard: de ce, cu cine, cand, cine mai trece pe acolo… Ea da niste raspunsuri sincere, dar putin evazive. Pana la urma, Tata Urs isi expune punctul de vedere: nu vreau sa te duci la sala daca sunt si barbatii pe acolo, ca aia se uita la tine. Ea isi pleaca capul, baga privirea in pamant si promite sa gaseasca un loc unde niciun ochi de mascul nesimtit nu isi va lipi umorile de fundul sau tatele ei. Dupa indelungi cautari, locul e gasit si incepe frecventarea sa. Bineinteles, cu toata pleiada de sabotaje care ar putea fi generata de masculul Alpha: nu pot sa vin sa stau cu copilul, ia o prajitura ca nu are multe calorii, dar tu nu mai pui ulei in mancare? etc…

Analizand indeaproape comportamentul lui, am putea desprinde din cui diverse concluzii si afirma ca omul e gelos si ii plac femeile mai plinute. Si acum sarim la paragraful urmator…

Toate astea au stat in picioare in ochii tuturor pana la o intamplare intamplatoare din scara blocului, cand unul din vecini cobora treptele insotit de o domnisoara slaba. Dar slaba! Si, cica, posesoare a unui metabolism care o ajuta sa ramana asa. In fine, sa lasam invidia la o parte si sa continuam. Coincidenta face ca, in timp ce vecinul si domnisoara coborau scarile, El cel plinut si soata sa, Ea cea in curs de slabire, urcau scarile. In momentul in care El da cu ochii de domnisoara cea slaba, ambii fac niste ochi mari, dar urmeaza reactii diferite: ea continua sa se uite nedumerita si sa se intrebe de unde il cunoaste, El intoarce capul si se face ca nu o vede.

Din gand in gand si din sfortare in sfortare, domnisoara cea slaba isi aduce aminte de unde sa ii ia aluia mecla in curs de buhaire: de la o „petrecere campeneasca” petrecuta in mijlocul padurii. Isi scuipa fata de trei ori in san, arunca cu sare peste umar, sare de 9 ori intr-un picior si ii spune in gand grasanului cateva de dulce apropo de activitatile lui extra-conjugale. Iar cand mai afla si ce atitudine de patriarh are in casa, ii vine in cap o singura vorba de duh: hotului de hot i-e frica!

Poveste scrisa drept raspuns la leapsa Danei, alias DAP, pe care o gasiti aici.

Daca vreti sa radeti, recomand asta, fara nicio legatura cu proverbele. 😀 

Anunțuri

9 gânduri despre „O familie romaneasca

  1. Avand in vedere ca „…vecinul si domnisoara coborau scarile, El cel plinut si soata sa, Ea cea…”, eu nu prea inteleg afirmatia”…ambii fac niste ochi mari…” CARE „ambii”, cand „in propozitie” este vorba despre PATRU persoane?

    Si CINE-o fi do’n’soara cea exagarat de slaba, de stim noi ce si cum gandea ea atunci (fara sa si spuna)?

    1. ambii = vecinul si domnisoara cea slaba. si domnisoara cea slaba nu sunt eu, nu am fost niciodata skinny. ca sa il parafrazez pe H.G. Wells: tot ceea ce scriu cu titlul de fictiune se bazeaza pe lucruri traite de mine sau de apropiatii mei. ca trebuie sa pornesc de la o idee…

  2. Mai fata, bagsama nu te-ai prins: eu NU de acea precizare aveam nevoie, ca „ma prinsesem” si eu de-atata lucru, ci cautam sa iti induc ideea unei exprimari mai putin ambigue, mai putin nelamurite. (Ai talent „cu caru’ „, mai ramane sa-l „slefuiesti” nitel si-apoi sa purcezi la crearea tomului pe care m-am angajat eu sa-l corectez.)

    1. ha ha, mersi de aprecieri. 🙂 si de critica. 😛 nu m-am prins ca e cam trecuta ora mea de culcare, am stat cat sa compun o noua postare si sa updatez jurnalul tatuajului…

    2. „In momentul in care El da cu ochii de domnisoara cea slaba, ambii fac niste ochi mari, dar urmeaza reactii diferite: ea continua sa se uite nedumerita si sa se intrebe de unde il cunoaste, El intoarce capul si se face ca nu o vede.” – deci sunt numai 2 in propozitie: El si domnisoara cea slaba. 😀 got you!

      1. Ba nu m-ai „got” deloc 😛 : eu recunoscusem „cu voce tare” ca „ma prinsesem”, si – intrucat nu sunt Mafalda – bagsama TREBUIA sa fi fost vreun „ceva” pe baza caruia ca sa ma fi prins. Ideea era ca initial ramasesem nitel confuz, si a fost nevoie sa ma gandesc nitel la intelesul textului, ca sa reusesc „sa ma prind”. (Poate ca fusesem si eu cam obosit. 😦 )

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s