Chestii, trestii... · Jurnal de Belgia

Cersetori romani la Bruxelles

Ca e plin Bruxellesul de romani nu cred ca mai e cazul sa subliniez. Dar, de vreo jumatate de an incoace, se remarca o crestere sistematica a numarului de cersetori. Ma intreb daca au vreo asociatie, ceva care sa le apere drepturile si care sa ii sustina in activitate… Adica femeile pesediste au o organizatie mai mult sau mai putin politica, angajatii de pe la institutiile europene au retele informale de networking, restul se mai aciueaza prin barurile detinute de romani, asa ca ma gandesc si la bietii cersetori romani carora le lipseste cultura si civilizatia din patria muma si ar vrea si ei sa socializeze cu alde semenii lor.

Cum am ajuns eu sa imi pun astfel de probleme?! Pai vazandu-i pe saracii de ei in fiecare zi, imbracati mai bine decat imi permit eu in momentul de fata (inca mai pot sa recunosc o pereche de adidasi noi, marca de marca, tocmai scoti din cutie!), ma intreb daca nu le-o fi greu sa isi bata capul cu probleme existentiale precum fentarea impozitelor, vremea ingrozitor de acceptabila ca si temperaturi etc.

Si ca sa va demonstrez ca sunt atenta la ei si la nevoile lor, va expun niste exemple/situatii intalnite recent. In fiecare din cazuri, nu am stiut daca sa plang sau sa rad, dar sigur am inchis brusc gura si nu am mai scos nici un cuvant in romaneste.

– Doua cersetoare urca in tram la statia de peste canal. Se aseaza ele pe scaunele care incadreaza usile, deci cam la un metru si ceva distanta una de alta, si incep sa se converseze. Printre altele, isi fac si monetarul. Prima dintre ele zice cu un usor of in glas ca a facut doar 85 de euro in ziua aia. Cealalta, parca mai ofuscata, spune ca tot e bine ca ea are doar 75. Apoi revine asupra afirmatiei si precizeaza ca pentru 5 ore „de munca” a castigat binisor. La un calcul sumar, in momentul de fata, dupa ce imi platesc asigurari si impozite ca un cetatean onest ce sunt, pentru 8 ore de munca eu fac mai putin decat aia cu 75 de euro… Ce mila imi e de ele!

– In metrou, AM a fost martora unui concert de zile mari acum vreo 2 saptamani. Nu vocea incredibila a „hartistei” sau prezenta scenica deosebita au facut-o sa afirme acest lucru, ci repertoriul demn de o capitala europeana in plina luna a lui februarie: Deschide usa crestine! Oricum, la un calcul rapid, 5 ture cu metroul pe bucata super circulata iti asigura un venit minim de 50 de euro pe zi pentru maximum 3 ore de munca.

– Cersetoarele s-au modernizat si ele si incep sa se piarda in peisaj: isi imbrobodesc scafarliile muncite de atatea griji cu esarfe in stilul arabesc si renunta la fustele multicolore. In felul asta cred ca mai prind de nas pe cativa in plus… Oricum, slapii de cauciuc si sosetele flausate purtate cu non-salanta le mai dau de gol in fata ochilor de cunoscator.

In alta ordine de idei, daca vrei sa faci bani pe aici, apuca-te de cersit. Nu de alta, dar Politia te interpeleaza cu blandete, iar de cele mai multe ori nici nu te baga in seama. Cica saracii belgiani nu au inchisori suficiente, astea existente fiind supra-aglomerate. Plus ca trebuie sa asigure standarde europene, deci o luna de detentie costa peste 3000 de euro. Asa ca, nu dai in cap la nimeni de fata cu nu stiu cate zeci de martori, stai linistit si fa-ti treaba. Oricum, ca sa dam cezarului ce e al cezarului, sunt si alte natii de cersetori pe aici, dar mie romanii mi-au sarit in calea urechilor.

In concluzie: care se baga la o retea de cersetorie?! Eu pun la bataie know-howul in schimbul unui comision modic… 😀

Anunțuri

18 gânduri despre „Cersetori romani la Bruxelles

  1. eu is genul agresiv dar incognito. Unde facem neste reclamatii ca suntem agresati de cersetori? Ca nu e STIB-ul bine protejat, ca angajatii intentionat ii tolereaza (real ori ba, dar sa atragem un sistem de alarma)
    La munca/la scoala promovez clar conceptul: NU DATI BANI LA CERSETORI!!! Dati-le adrese de la Actiris, sa isi caute de munca/sa faca cursuri. Stiu, e o blasfemie ce zic, dar daca 1% din toti astia ajung sa munceasca, eu tot zic ca e o reusita.

    Dupa incidentul de la Liege, am prins sambata dim. fara cersetori in metrou. Dar patrula politia metroului cu… armament la ei, si la vedere.

  2. Subscriu ideii de mai sus („Nu dati bani cersetorlori!”) din motivele arhicunoscute. Nu cred in generalizari, ma feresc de ele DAR in ceea ce priveste tiganii „cad in pacat”. Dupa mai bine de 20 de ani in Ardeal (unde, sa fim cinstiti, sunt priviti… asa cum merita) am avut un soc sa ajung in Bucuresti si sa vad diferenta. Oricum, cersetorii sunt agresivi, obraznici, periculosi- nu simt fata de ei altceva decat repulsie. S-a publicat lunile trecute un articol despre „cei mai bine platiti” cersetori. Nu stiu care sunt sursele lor si nu am incredere 100%, dar sa-mi spuna cineva ca unu’ din asta castiga 15,000 EUR/luna… in puii mei!
    In ceea ce-i priveste pe cei care „opereaza” afara, am alt of: asa ajungem sa fim priviti ca o natie de tigani infractori! Nu suport sa merg in strainatate si sa vad cum se schimba lumea la fata cand spun ca sunt romanca, din cauza unor gunoaie! (si hai sa nu incepem discutia referitoare la „pacatele strainilor”, greselile lor sau la promovarea extremismului in scopuri politice. Au si ei pacatele lor, dar au si dreptate sa le fie sila!)

  3. haha, Cristina, in Bruxelles sunt mai multi cersetori ca in Bucuresti :))). Pt ca primesc bani; oamenii sunt mai generosi, si mai cu mila

    Vecina mea a asistat in metrou la o discutie: 2 femei, au dat bani la cersetori, zicand intre ele: vai, sunt din Romania, ce viata grea duc acolo… imaginea internationala e deformata. Ma gandesc ca putem imbunatati asta – inca nu stiu cum.

    Un alt exemplu (haios): un cersetor vine la sotul meu: Je suis de Roumanie, j’ai faim. Sotul tace (bine ca nu i-a zis: Moi aussi!!!).

    Vreau sa adaug un contra-exemplu. http://arakelian.wordpress.com/2012/01/18/o-palma-de-la-viata/

      1. haha, eu sunt convinsa.
        Noi mergem periodic in Buucresti. Saptramana asta a venit o amica pt 1 zi in Bruxelles, si cateva zile cumnata mea. Ambele cazuri au fost socati cate tiganci sunt in centru, cat de agresivi sunt, si mai grav, am surprins discutii in romana, intre 2 romani, ca nu erau tigani!!!!! ce planuiau sa …. fure din posete.

  4. Adevarul e ca cersetorii traiesc mult mai bine decat multi dintre noi, si nu au datorii la banci, si nici nu semneaza la pontaj, ce mai, o afacere de succes, am putea spune. Chiar ma gandesc sa-mi iau ca al doilea job o zona buna de cersit, macar vreo 2 luni, sa scap si eu de datorii, ca nu mai rezist. Oare sa ma imbrac binisor sau mai zdrentuit? Cum isi mai gasesc fraieri care sa le dea bani? Am citit undeva ca niste reporteri au facut ancheta ca sa afle ce invart cu adevarat cersetorii, si au fost uimiti. Uite aici cateva articole: http://www.ziare.com/articole/reportaj+cersetori
    Multumim pentru articole, imi place sa aud cum mai e prin alta parte.
    Sa va mearga bine!

      1. Cu vreo doua decenii in urma, nu mult dupa… hai sa-i spunem revolutie, printr-un concurs de imprejurari a trebuit s-o astept (cu masina) pe doamna mea un timp nedefinit dinainte (ca durata), intrucat urma sa coboare dintr-un imobil (unde eu nu voiam sa intru) (probabil) incarcata cu bagaje mari si grele si statia vreunui mijloc de transport in comun era la distanta cam mare in atare conditii. Nici o problema: timp aveam, vremea era frumoasa, scaunul masinii de atunci (Dacia 1100) era relativ destul de confortabil, aveam la mine si carte de citit, si revista de cuvinte incrucisate de deslegat, nu eram (prea) obosit, nici flamand, nici nu ma simteam rau – sa tot astepti. Imobilul fiind situat chiar langa o intersectie (semaforizata), cam greu cu parcarea. Urc masina pe o „excrescenta” a trotuarului catre „spatiul verde” (larg) din fata imobilului, unde nu stateam tocmai reglementar, da’ nici nu incurcam pe nimeni cu nimic (si pe vremea aia politaii – proaspat proveniti prin reconversia militienilor dinainte – evitau ca (Biiip!) tamaia sa faca vreo observatie oarecui, de teama sa n-o „incaseze” de la populatia proaspat invatata cu „democratia” pe care o confundau cu anarhia) si ma pun pe citit.
        In intersectie, in dreptul meu, trei puradei mai marisori (sa zicem – din cate imi amintesc – cam intre 10-12 si 14-15 ani) „spalau parbrize”: navaleau peste cate-o masina (in principiu, peste una cat mai „dichisita”, daca se putea chiar fabricatie straina – inca raritate atunci in Romania) atunci cand oprea la semafor, din niste peturi turnau niste apa amestecata cu niste detergent, unul pe parbriz, altul pe luneta, intindeau mazga care se forma astfel prin dizolvarea prafului de pe sticla pe tot parbrizul cu partea cu buret a „teurilor” alora dotate pe o parte cu buret si pe cealalta cu o lama de cauciuc, apoi indepartau mizeria astfel formata cu lama de cauciuc pe care o „stergeau” pe turul pantalonilor (mai bine sa nu descriu CUM arata respectiva parte a imbracamintii) si pe urma „se infiintau” la geamul soferului ca sa-si adjudece „contributia” mai mult sau mai putin benevola a acestuia.
        La un moment dat, intr-un respiro (era „verde” pe partea lor si masinile goneau fericite ca scapa de chin) vine un al patrulea puradel, mai june (n-avea 10 ani, probabil vreo 7-8), carand „o punga de-un leu” destul de binisor incarcata. Ceilalti trei pleaca de la „locul de munca” si vin langa noul sosit (toti fiind aproape de geamul deschis al masinii mele), acesta le intinde cate-o bere „la doza” si lui isi ia o „Coca-Cola”, tot la doza, in punga mai ramanand cam inca pe-atata „marfa”. (SI NOI „acasa” am fi preferat produse „la doza”, dar TOTUSI cumparam „la pet” fiindca erau mai… convenabile pecuniar.) Isi deschide fiecare doza si-o savureaza dupa sete, unul dintr-o sorbitura, altul cu inghitituri mici, stand de vorba, asezati fiind pe soclul de beton al unei cutii mari de tabla despre al carei rost nu stiu nimic dar care era „plantata” acolo pe un suport metalic. Imi erau „la indemana”, la doi-trei pasi, si discutia lor mi-a atras atentia intrucat – in mod ciudat si neasteptat pt mine – era purtata normal, pe un ton firesc, fara sa strige la cel dealaturi de parca ar fi pe alt varf de munte, asa cum fac deobicei reprezentantii respectivei etnii minoritare. Nu ma deranjasera in nici un fel, nici nu-si „cautasera de vorba” cu mine, da’ ma-‘mpinge pe mine Aghiuta sa ma scarpin unde nu ma manca: intr-o pauza in conversatie intru EU in vorba cu ei. ALTA surpriza: imi raspund fara nici un entuziasm debordant, dar in mod politicos, pe un ton decent si folosind un limbaj civilizat. Cu bunavointa din partea tuturor, se porneste o discutie pe fel-de-fel de teme legate de ei si de „activitatea” lor. Rezum un fragment care m-a bulversat.
        – Faceti de mult asa ceva? – De vreo doi ani. – Si? Merge, merge? – Merge, domnu’, merge inca multumitor. Nu ca inainte, imediat dupa revolutie, da’ merge. „Faceti” – fiecare – pe luna macar…? (si enunt „o cifra” cam de trei ori mai mare decat salariul lunar de profesoara cu grad didactic doi si cu aproape trei decenii vechime in munca al doamnei mele) – CAT, domnu’? Pai io, cand INTR-O SAPTAMANA n-o sa mai castig CEL PUTIN de doua-trei ori mai mult, ma las…
        Eu am ramas „interzis”, fara cuvinte, si ei s-au intors „sa-si castige painea”, trimitandu-l pe „al mic” la vreo doua sute de metri departare, unde curgea inutil apa dintr-un furtun (destinat spalatului strazilor, sau udarii spatiilor verzi), sa puna „la rece” dozele ramase in jetul de apa.

      2. mda, am interpelat si noi un cersetor in Vaslui acum vreo 3 ani si castiga mai bine decat eu+sot, care eram la datorie 24/24…

  5. Bine ai facut ca ai tacut. Pe mine m-a mancat odata limba si m-am luat de o piranda in Padova. Ce afuriseli mi-a fost dat sa-mi aud, nici acum nu-mi vine sa-mi cred urechilor. Ajunsesem sa ocolesc sectorul tipei, cand ajungeam prin Padova, numai sa nu-mi mai iau portia inca o data.

    1. ma mai invat si eu minte, de cand am constatat ca romanii au un spirit gregar ceva de speriat si tin mortis sa comunice in orice mod. :)))) oricum, cam mi-a intrat in reflex sa vb in franceza pe strada.

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s