Chestii, trestii... · Jurnal de Belgia

Prima zi…

… de primavara a inceput cu o seara cetoasa in Bruxelles, de aveai impresia ca esti intr-un film prost de inspiratie gotica. Sa speram ca ii va trece pana vine vara.

Si cu o mare nedumerire: de ce prima pagina a blogului meu a ramas blocata pe postarea reclama?! Chiar sunt confuza in privinta acestui aspect, sper sa se rezolve de la sine, asa cum a si aparut, desi ma indoiesc. Ma si vad stresata si frustrata ca nu mai pot sa scap de reclama aia de pe prima pagina.

… la noul loc de munca a fost in regula. Atata doar ca aveam creierul tare hodinit si dupa cateva ore simteam ca am obosit. Ca sa nu spuneti ca sunt zgarcita la vorba, va voi face o descriere aproape amanuntita.

Asadar, echipa pare a fi formata din oameni relaxati, carora le place sa glumeasca. Adica nu doar seful face misto de angajatul cu capul plecat si ranjetul de complezenta incrustat pe fata, ci se amuza din chestii marunte. Cand e cazul… Cand nu, se munceste! Blugii sunt tinuta la ordinea zilei, mai putin cand sunt conferinte si intalniri. Dar pentru cazurile de genul ala, rochia mea casual de azi a fost catalogata ca fiind perfecta. Ce usor e uneori sa fii femeie!

Incepand cu ieri de pe la ora 11.30, dragostea vietii mele in plan material a devenit o masinuta competenta de preparat cafele si alte licori cu cafea. E atat de competenta, ca ii pui laptele intr-o butelcuta si vreo 3 zile ai liniste ca isi face singura spuma pentru cappuccino si alte cele. Si mai poate fi si setata sa iti prepare o licoare de 87 ml (sa spunem), din care 23 sa fie cafea si restul lapte. Trebuie sa recunosc ca initial imi venea sa o omor caci parea mai desteapta ca mine. Dar mi-am dat seama ca ma pot folosi de ea, deci o voi tolera o perioada.

Am fost bombardata cu tot felul de detalii despre tot felul de chestii, asa ca sper sa mi le amintesc pe toate la timpul cuvenit. Partea amuzanta e ca am inceput munca fix intr-o perioada aglomerata. Sper sa supravietuiesc. 🙂 Oricum, concluzia primei zile e pozitiva: dupa ce imi voi forma automatismele necesare, munca efectiva va dura mai putin. Si cam atat, ca a trecut abia o zi.

A, si surpriza zilei a fost chiar la prima ora cand am fost amprentata de catre sef. Nu, nu lucrez la Politie si nici nu am fost luata de Politie. Doar ca accesul in sediu se face pe baza de amprenta digitala. Nu exista chei, desi usile prezina dotari cu yale. Obiectele alea care se baga in gauri si deschid accesul sunt puse la pastrare, in caz ca o ceda vreodata serverul. Deci, nicio cheie in plus, nu ma transform in chelar de serviciu. Atata vreme cat am una din cele patru amprente luate (ca poate o pierd pe vreuna) la purtator, pot sa intru si sa ies la ce ora vreau. Desi le-am promis ca voi incerca sa nu dorm la birou.

… de martie a inceput cu 3 romanasi in tram care se intorceau de la munca. Unul dintre ei, vazandu-ma urcand, a inceput sa faca niste remarci apropo de bunatatea mea sufleteasca. L-am lasat sa termine inclusiv fluieratura si l-am intrebat politicos „altceva?!”. A mai zis el cate ceva pe limba lui de cartier, dar macar m-am simtit si eu mai bine. Coboara tipul la o statie si raman ceilalti doi. Ca sa ma chinui sa le fac o descriere, erau cam genul Dorel, intre 35 si 40 de ani, dar cam trecuti si scofalciti, daca intelegeti ce vreau sa spun. La un alt moment dat, urca doua vajnice prospaturi de pana in 18 ani imbracate in mulaciuni, adica fix potrivit varstei. Si cel mai uscat si mai trecut din cei doi Doreli se apuca sa il atentioneze pe celalalt ce bunaciuni se apropie…

Daca as spune ca e tipic romanesc, m-ati considera rasista. Nu zic ca alte natii nu se manifesta, dar de obicei Dorelii lor isi dau un petec la ei pe tarla, nu in plin tram si pe voci de primadona, nu care cumva sa le rateze careva trilul. Dorelii lor se rezuma, in majoritatea cazurilor, la a-ti spune „Bonjour!”. Daca le raspunzi verbal sau zambaret, te invita la o cafea (sau la o plimbare cu masina, daca esti in zona nepotrivita), daca nu trec mai departe.

Acum ma retrag si ma indrept spre munci ca sa vad si cum e a doua zi.

 

LE: Am descoperitce s-a intamplat cu postarea mea de ieri – din greseala, cand am scris-o, i-am dat si publicare, dar am retras-o repede de pe piata. Si asta era acum cateva zile… Ieri, cand am publicat-o pe bune, s-a dus la locul alocat de prima data. 😦 Asta e, se mai intampla.

Anunțuri

18 gânduri despre „Prima zi…

  1. sa ai o primavara cat mai putin gotica si un loc de munca unde sa te simti bine! stiu eu pe cineva- nu spun cine, persoana importanta- care merge la munca de parca merge spre streang. sau ghilotina. sau pluton de executie.
    si noi (eu si colega cu acelasi nume…) ne-am inceput ziua pe principiul „am orbit!” dand pe strada peste un dorel care…. isi tinea in mana ce avea mai de pret 😦 uffffff! lasa-ma sa ghicesc: „ai lor” nu sunt chiar asa…

  2. si aici a venit ceata groasa, perfect sincronizata cu primavara!
    treaba cu postarea blocata cred ca se explica printr-un „check” accidental undeva prin WP care fixeaza un anumit articol sa apara intotdeauna pe prima pagina. Sau ai rezolvat-o?

    1. lasa, ca trece ea si toamna permanenta. 🙂
      postarea a aparut exact unde a fost postata. 🙂 adica in urma cu vreo 3, ca atunci cand am scris-o, in loc sa dau salvare, am dat publicare, iar apoi am tras-o inapoi repede. dar ea figureaza in istoric ca fiind publicata acum cateva zile, nu ieri…

  3. Frumos scris, chiar am reusit sa-mi imaginesc ce citesc. Si la Timisoara a venit primavara cu cele doua faze ale ei: ieri un demo cu soare si azi unul cu ploaie.
    Sa stii ca si eu lucrez intr-un loc (in Romania) unde angajatii se ponteaza cu amprenta digitala, desi nu prea cred ca aici avea rost, dar, in fine, ne-am obisnuit. Insa nu deschidem usile cu asta, nu, e doar o chestie de cotrol, nu am inteles ce controleaza. Astept sa mai scrii, noroc la job-ul tau (cum zici job-ul tau in franceza?)

    1. mersi de aprecieri si bine ai venit pe la noi (adica eu+blog). ceata s-a mentinut si azi pe aici. 😀
      cat despre amprenta, chiar e folosita numai sa deschidem usile. nu sta nimeni sa verifice cand intri si cand iesi.
      jobul tau = ton boulot

  4. Eu nu comentez la trairile/experientele tale in noul job, astept urmarea, nici la gigeii/dorelii lasati liberi prin tram. Am trecut doar asa, sa-ti urez sa ai parte de tot ce iti doresti de la viata, de la primavara si anul asta. Pup iu

  5. Asa cum zici, cu Doreii. Chiar şi în Italia guralivilor de italieni, ai noştri se auzeau de cum deschideau gura. Singurii care m-au fluierat in Florenţa au fost români, singurul care şi-a certat nevasta într-un supermarket, tot român a fost. Singurul care a încercat să meargă „cu naşul” tot un român a fost. Ştim să ne facem văzuţi şi auziţi, mama ei de treabă.

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s