Pasiuni mai vechi sau despre gradinarit la interior

O parte din cititorii blogului aici prezent cam cunosc dimensiunea pasiunii mele pentru ca au beneficiat (vrand, nevrand) de efectele ei. In aceasta categorie il includem pe Mr. G, direct afectat de nebuneala mea, si pe fostii colegi de munca (muuulti) care numai ei stiu ce jungla le incropisem in sediu. Dar, sa incepem cu inceputul, caci asa ii sade bine oricarei povesti.

Mama mea are o pasiune pentru boscheti. Atat de mare ca, dupa ce am plecat la facultate, camera mea a devenit salasul plantelor care atarnau pe unde nici nu te asteptai. Cum plantele stateau pe acolo mai mult decat mine, in vacante eu eram musafirul si trebuia sa le rog frumos sa se mute 5 cm mai la deal sau la vale ca sa am acces la unele obiecte de uz personal. Acum, ca sa fiu sincera, plantele mamei mele nu m-au incantat niciodata in mod deosebit, motivele fiind diverse – ba erau prea comune (le gaseai in toate casele), ba nu mi se pareau coafate si aranjate, ba stateau in calea mea. In consecinta, ajunsa femeie la casa mea, am refuzat initial sa aud plante crescand in imediata apropiere.

Intr-o zi, prin toamna-iarna lui 2005, proaspata angajata fiind, in biroul unei colege dau cu ochii peste o Dracaena, genul cel mai comun, care brusc mi s-a parut foarte simpatica si cu un aspect pronuntat de Ciufulici. O prietena sesizeaza pasiunea cea noua si, prin primavara lui 2006, se prezinta intr-o vizita de curtoazie insotita de o planta identica pe care o abandoneaza in ograda-mi. Si, de atunci au inceput „problemele” si pasiunile mele. Am pus si eu planta in dreptul geamului, ca asa am auzit ca se face, am udat-o dupa ureche, si rezultatele nu au incetat sa apara: in doua luni dadea semne profunde de uscaciune si aproape intrase in coma. Cum incepusem sa ma atasez de boschet, am decis sa lupt si am inceput o munca de cercetare asiduua pe Internet ca sa vad ce preferinte are. Tin minte dupa atatia ani (vreo 6 deja) ca am cautat o etajera de plastic de colt, destul de inalta cat sa poata fi ascunsa in coltul camerei in spatele coltarului, de mi-au iesit ochii din cap. Asta dupa ce facusem calcule matematice care imi indicasera ca ala ar fi cel mai bun loc din casa. Si mai eram presata si de amenintarea iminentei comei boschetului… Pana la urma planta a supravietuit, traieste si in zi de azi si se copaceste.

Ei i-a urmat o violeta africana, tot cadou. Care a decedat in prima faza, dar eu am continuat sa ud pamantul cu incapatanare si a reinviat. Numai ca, surpriza! Desi initial avea florile mov inchis (de tot), cand s-a intors printre noi a facut dovada unor flori roz. Si era tinuta pe un balcon cu plasa la geamuri! Iar a treia planta din ograda a fost tot o violeta, si tot cadou. Asta a avut bunul simt sa nu isi schimbe culoarea. 😀 Dupa ea, am pierdut sirul. Mai ales pentru ca am inceput sa le aduc cu mana mea acasa, sa le inmultesc, sa le cresc, sa le aclimatizez etc. Si incepuse sa imi placa atat de tare incat, in 2007 cand ne-am mutat intr-un apartament mai mare, am pregatit casa special pentru boscheti. Adica balconul a fost zugravit galben lamaie ca sa arate bine plantele. Si prin casa am lasat locuri speciale, cu acces la lumina in diferite grade, ca sa pot sa insir boscheti.

Mai interesant e ce fel de plante adunam, ca alea de le gaseai peste tot imi stateau in gat. Ca sa enumar doar o parte din plantele lasate in Romania si din soiul carora as vrea sa mai am, insir o listuta: Anthurium, Gloxinya, Arbore de cafea, Rodiu, o intrega pleiada de citrici productie proprie si o colectie de cactusi. A mai contribuit si Mr. G cu ceva plante carnivore… Si pasiunea mea nu s-a rezumat doar la domiciliul propriu, ci s-a extins si la serviciu, cu ceva sustinere din partea unor sefi si colegi. Reusisem sa pun boscheti (mai ales din cei „office”, adica cu mai putine flori) in locuri cheie si nimeni nu s-a plans de prezenta lor. Devenisem un fel de expert, stiam cum trebuie ingrijita fiecare planta/categorie din cele vreo 40 pe care le aveam acasa, iar despre cele de la serviciu aveam date suficiente.

Printre succesele mele rasunatoare in ale gradinaritului de interior se numara convingerea unui lamai in varsta de 12 ani sa fructifice pana la capat si convingerea unui hibiscus batran de 15 ani si bagat in boala de un ger sa faca flori pentru prima data in viata lui. Ambele operatiuni au inceput cu foarfeca. 😉 Si, era sa uit sa mentionez despurecirea cactusilor, vreo 15 la numar, care s-au umplut de paraziti dupa ce le-au fost adusi colegi noi de etajera de la Ikea. Ne-a luat 2 sesiuni de cateva ore de curatat cu betisorul de la frigarui fiecare cactus in parte. Munca de chinez batran…

Cand m-am mutat in Belgia am suferit tare mult dupa boscheti. Asa de tare ca o perioada nu m-am mai putut apropia de altii, chiar daca ii vedeam in nevoie. Imi aminteau de cei proprietate personala si o dadeam in tot felul de manifestari emotionale. Dar, se pare ca incet incet imi trece. In iarna lui 2010 am plantat niste clementini, iar unul imi zambeste frumos din geam acum, am mai primit o orhidee (noutate pentru mine), mi-am cumparat o Dracaena si o Yuca, am mai salvat un pui de curmal de la o soarta cruda (am lasat unul foarte frumos in Romania, productie proprie), am cersit un pui de bananier etc. Si in aceasta perioada am revenit la obiceiuri bune, adica ma apuc de experimente cu tot felul de samburi. Dar despre asta, maine.

Ia sa ma apuc sa-mi fac o lista cu boschetii pe care ii vreau in ograda, ca vad ca imi revine cheful si mai si dispun de pervazuri de marmura si geamuri mari pe lungime…

2 gânduri despre „Pasiuni mai vechi sau despre gradinarit la interior

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.