Imediat dupa Ziua Indragostitiilor, inspirata de un comentariu inspirat, SiLaVaraCald a venit cu o idee geniala, adica sa se instituie Warning Day, sau mai pe romaneste Divortul de o zi. Bineinteles ca tizul fostului prim-ministru (nu, nu vorbim de un Boc care face poc!), adica Radu, s-a dezlantuit intr-o contraofensiva de zile mari. Asa e el, mai guraliv… Dar, cum eu nu pot sa tac, am promis ca ma voi dezlantui si eu.
In primul, as vrea sa ii spun Sefei, ca la barbati chiar nu merge numai cu un avertisment de o zi, ca risti sa te trateze cu atitudinea descrisa de RV. Si nu cred ca ar intelege exact ce li se intampla, pentru ca lor le ia mai mult timp sa priceapa ca „Nu am nimic!” de fapt inseamna „Abia astept sa tun si sa fulger impotriva ta!”. Oricum, efectele unei singure zile de avertisment ar putea fi pentru noi devastatoare (facturile tot neachitate, dureri de spate de la dormitul pe canapea si rasetele infundate ale vecinelor cand iti vad consortul cu sosete desperecheate sau chiar lipsa), fara macar sa fii obtinut efectul scontat.
Asadar, eu propun o saptamana de avertisment, care sa fie aleasa aleatoriu, ca sa ii zapacim de tot. Sa stabilim o anumita luna din an in care fiecare femeie sa aiba dreptul sa isi aleaga ce saptamana vrea. Va dati seama cum ar fi?! S-ar intalni masculii nostri dimineata la munca cu fete speriate si intrebatoare: „si, ti-a inceput avertismentul?!”. Plus dilema daca oare ei sunt pe lista, au ba. Si triumful fata de cei mai putini norocosi in caz ca scapa pe anul in curs… Asta da recompensa! Nu-i asa ca sunt mai sadica?!
In ce priveste contraofensiva lui RV, as vrea doar sa-i transmit pe aceasta cale sa doarma linistit somnul ratiunii, ca nu trebuie sa stie el tot ce misca pe lumea asta. Aaaa, si sa isi ia sosetele maro de pe televizor sa le bage la spalat, ca maro nu e chiar culoarea lor originala. (Ti-a placut!? 😉 ) Si inca ceva: cred ca noi ne referim in general la divortul asta, adica asa intre cele doua specii, deci ai grija ca s-ar putea sa bage si mama ta „divort” si sa te lase nehranit intr-o zi. 😀 Iar eu daca ma enervez, dau delete la site-ul ala. Din greseala, bineinteles. 😛
Buuun, lasand pamfletul la o parte si revenind la gluma, sa va povestesc una alta din experienta mea cu Mr. G, implicand aspecte gen facturi, carduri etc. Cand inca eram in Romania, preferam sa platesc eu facturile, motivul nefiind lipsa lui de implicare, ci faptul ca prefera sa mearga cu masina. Iar Vasluiul, bine urbanizat din fire, era locul ideal unde sa pierzi cateva ore invartindu-te in cerc pe la toate institutiile, cautand loc de parcare si stand la cozi. La un moment dat activasem home bank, deci a devenit mai simplu, numai ca s-a spart buba cand a vrut sa mute totul in contul lui. Dupa doua-trei ture de nervi cauzati de incercarile lui de a se deplasa cu masina ca sa plateasca darile, a renuntat la idee si a decretat ca metoda mea de a merge pe jos e mai fiabila.
A doua intamplare amuzanta pe care o tin minte are legatura cu cardul bancar. Cand am plecat din Romania am schimbat PIN-ul tuturor cardurilor si l-am pus pe acelasi, adica al cardului lui, ca sa ii fie mai usor de tinut minte. Intr-o zi, cum stateam eu asa la birou, suna mobilul. Mr. G, de pe numarul de Romania! Sare inima din piept, camasa de pe mine, ma trec sudorile, ma intreb ce s-a intamplat, imi fac curaj si raspund. Cand colo, unde era urgenta?! Domnul era la casa la un supermarket, dadea sa plateasca cu cardul si nu isi mai stia PIN-ul… Radeti si voi, ca eu am ras dupa ce mi-au trecut crizele de isterie.
Ce m-ar interesa pe mine ar fi sa vad cum isi inchipuie barbatii ca ar putea sa ne avertizeze pe noi, in caz ca li se pune lor pata… Pedepsele / semnele care imi trec prin cap sunt urmatoarele: primim flori in fiecare zi, nu mai gasim haine insirate peste tot prin casa, se muta sa doarma pe canapea din proprie initiativa, spala vasele etc. Asta chiar ca ar fi o tragedie.
Acum vorbind serios, ca sa nu existe confuzii, ca nu vreau sa ma trezesc diseara cu un avertisment, micul psiholog din mine stie ca barbatii si femeile sunt diferiti in ceea ce priveste structura creierului si ca, pana la urma, asta e frumusetea vietii.
Jurnal de Belgia 
mai, voi va cam jucati cu focul!! eu atit va spun!
😀
hai! hai sa te vedem!
Divortul de avertisment suna cam ceva de genul ” Azi luam o pauza ” Periculoasa chestie , de ambele parti, eu personal nu m-as juca cu ea.
zise pepe… si ce ai face tu in schimb?! 😀
Pai luati voi pauza, o saptamana, si va treziti cu deconectate de la energie electrica, gaz, internet, cu somatii de la banca, si cu 2 saptamani de munca asidua, sa adunati in saptamana de avertisment. Pe ei tot asa-i gasesti.
am mancat cuvinte : ” sa adunati ce nu ati adunat in saptamana de avertisment” Asa trebuia sa sune fraza.
am inteles eu… 🙂
vise taică, vise… 🙂
:))))) ce, ala cu sa primim flori? 😀
Off-topic:
Comentez pt prima oara pe acest blog (unde am ajuns urmand linkul atasat semnaturii la un comentariu de pe http://liarebelyell.blogspot.com/2012/02/diverse-disparate-ii.html ) – bine v-am gasit, spor si succes in continuare!
Conform… (Hm! Nu era promisiune…) mentiunii din raspunsul meu de acolo, am mai trecut pe-aici (foarte scurt) de vreo doua ori ca sa citesc „cate ceva”, da’ ieri mi-am luat inima in dinti si mi-am permis sa fac o scurta „baie de lectura” (tacuta) aici.
Acu’ am revenit fiindca acest articol „ma zgandare la… (era sa scriu „limba”) deget” (adica la degetul – unul singur – cu care tastez) sa si comentez (de data asta mai scurt decat obisnuiesc).
Deocamdata nu ma abonez la noile articole publicate – imprejurari… neprielnice din lumea reala (prin contrast cu cea virtuala) mi-au limitat drastic (mult si sever) timpul si energia disponibile pt net, incat am renuntat la parcurgerea regulata si a multor bloguri pe care le citeam (si comentam) cu drag in mod asiduu de mult timp, si care-mi placeau – dar voi cauta sa mai trec pe aici macar episodic.
Eu sunt mai… „inocent” (citeste „necunoscator”) in domeniul „calculatoristicii” si al netului si ma descurc mai greu cu cautatul. Ce-ar fi (daca stii si poti) daca ai oferi dumneata si facilitati pt cautarea prin blog? Adica… e foarte bun plug-in-ul cu „Ce cauti?”, da’ – daca nu doresti sa oferi undeva in bara laterala si o lista a celor mai recente articole (sa zicem ultimele 10-15, sau cele din luna curenta…) pe care le-ai publicat pe blogul propriu – macar o „Arhiva” a articolelor publicate ai putea sa oferi.
Asa cum stau lucrurile acum, nu voi „merge inapoi” prea mult cu cititul – devine enervant ca de fiecare data sa trebuiasca sa intri pe home-page si de cateva ori la rand sa trebuiasca sa scrolezi pana in josul paginii ca sa poti da clik pe „Older posts” ca sa ajungi la articolele inca necitite, si la fel de enervant devine SI sa tot dai clik pe „postarea precedenta”.
Sau EXISTA vreo modalitate de „cautare indepartata” mai facila (fara a cunoaste titlul articolelor) si n-am gasit-o eu?
Ma pregateam sa comentez tot acum si aici si (oarecum) on-topic, da’ mi-e ca iar imi face figuri netul (mi s-a mai intamplat in ultimele zile) si comentariile lungi – in loc sa le trimita la locul lor – mi le „pierde”.
Asadar: restul – in alt comentariu (sper sa-mi mai fac repede timp si pt asta).
Buna dimineata si bine ai venit pe aici!
Am activat arhiva (in dreapta jos) cu optiune de scroll. Si am marit si numarul de postari care apar pe pagina de la 3 la 5.
Sper ca problemele din viata reala sa se rezolve cat mai repede. Cat despre subscriere, sa stii ca eu public articole in fiecare zi (cel putin incerc :)))))) si nu sunt lungi.
Ma bucur sincer de vizita!
Multumesc pt primirea calduroasa.
Multumesc si pt indeplinirea… doleantei* (facilitarea cautarii).
Pt vizita nu ai de ce sa multumesti – n-am facut-o doar pt dumneata (nu sunt suficient de altruist), ci mi-a facut placere** si mie.
Rezolvarea problemelor… Hm! Problemele in mare parte sunt de sanatate, si (inca) nu stiu (concret si sigur) nici CAND se vor rezolva (DACA se vor rezolva), nici CAT DE „MULTUMITOR” se vor rezolva.***
* Abia acuma, raspunzand, mi-am dat seama seama ca (indiferent de intentia mea, de modul cum gandisem) eu in comentariul precedent (IN REALITATE, in mod concret) DE FAPT exprimasem nu o rugaminte ci o… solicitare (ca sa nu spun o „dispozitie”). Sa-mi fie rusine, NU ASA se procedeaza (in special in faza mai timpurie a cunostintei, PANA sa ne dam seama ca in realitate NU ASTA este atitudinea „normala” a interlocutorului, ca NU ASTA INTENTIONASE sa spuna).
** Sunt suficient de constient de scurtimea vietii… utile, active, care mi-a mai ramas – ma apropii vertiginos de varsta pensionarii (si simt cum „ma bosorogesc” din-ce-in-ce mai repede) – (adica – in acest caz – sunt suficient de egoist) incat daca nu mi-ar fi placut ceea ce citeam sa ma fi oprit MULT mai repede din citit si – in loc sa ma fi apucat sa comentez – sa ma fi „ejectat” de aici.
*** Daca esti curioasa de mai multe explicatii – n-am nimic impotriva, dar nu pe blog ci in comunicare privata. Nu-mi mai stiu ID-ul de mess, dar poti initia stabilirea legaturii („adoptarea” mea in calitate de contact**** prin mess) prin adresa de mail corespunzatoare prezentului comentariu.
**** Iti reamintesc faptul ca eu tastez cu un deget, deci nu foarte rapid (chiar daca nu mai tre’ chiar sa si caut tasta care „produce” un anume semn grafic). Poate ca nu este lipsit de importanta pt dumneata (in luarea unei hotarari referitoare la comunicarea prin mess cu mine) sa tii cont si de faptul ca eu (dupa cum ai putut deja sa constati) sunt… „suficient” de… locvace (chiar logoreic) – desi tastez lent – deci comunicarea cu mine prin mess nu este… chiar instantanee.
Comentariu mai „on-topic” – eventual CANDVA ulterior.
IN SFARSIT si comentariul “on-topic” cu care tot amenintam – mai lung, dupa cum promisesem.
“…inspirata de un comentariu inspirat…”
TARE draguta formularea. (Acest stil de a scrie m-a facut „sa vin dupa dumneata” de pe rebel_yell.)
„…la barbati […] nu cred ca ar intelege exact ce li se intampla, pentru ca lor le ia mai mult timp sa priceapa ca “Nu am nimic!” de fapt inseamna “Abia astept sa tun si sa fulger impotriva ta!”
Aici „ne-am impotmolit” si va trebui sa ma suporti mai indelung.
Voi incepe prin a-ti sugera sa urmaresti (cand vei avea nitel mai mult timp) un discurs educational: http://www.youtube.com/watch?v=AQ9L9YBJkk8&feature=fvwrel (Men’s and women’s brains – Mark Gungor explains the difference between the male and the female brain 😉 ca sa vezi ca STIU “despre ce este vorba in propozitie”.
In continuare, iti voi face precizarea ca in principiu eu sunt CATEGORIC impotriva “judecarii” vreunei persoane (in primul rand a “judecarii” MELE) pus-si-simplu prin includerea intr-o categorie mai larga (in acest caz – barbati), dar ca (si in optica mea) pt o simpla analiza statistica o asemenea impartire pe categorii “are noima” (este corecta si pertinenta).
Si-aici “ne-am blocat”. Pt ca eu sunt adeptul ideii ca ne-a dotat… (oricine vrei dumneata sa spui: mamica, “statul”, natura, Dumnezeu…) cu al treilea sistem de semnalizare – graiul articulat, scopul fiind ca prin el sa ne putem comunica intre noi stari, fapte, idei, ganduri – pt ca prin aceasta sa ne putem intelege. (Eu NU sunt de parerea iezuitilor – ca Dumnezeu ne-a dat vorbirea pt ca sa ne putem ascunde gandurile.)
Mie imi este FOARTE greu sa inteleg simplul FAPT (cu atat mai mult motivul care sta in spatele acestuia) ca (in imprejurari normale, de-zi-cu-zi, nu atunci cand este necesar de vorbit codificat pt a ascunde intelesul comunicarii fata de terti) “cineva” (dotat cu o inteligenta cel putin mediocra – cuvantul fiind interpretat in intelesul sau originar, nu cu sensul peiorativ dobandit ulterior) se adreseaza altcuiva (un “altcineva” de la care se asteapta SA INTELEAGA mesajul comunicat) dar ca o face spunand NU ceea ce intentioneaza sa fie inteles, ci cu totul altceva – de fapt ceva OPUS ideii pe care intentioneaza s-o transmita (si asta in imprejurari… “tensionate”, cand se presupune ca interesul ambilor ar trebui sa fie sa se clarifice lucrurile cat mai repede, pt detensionarea situatiei).
ADICA: MIE imi este PESTE PUTINTA sa inteleg motivul pt care – atunci cand (in urma unor observatii proprii care i se pare ca ar putea fi sugestive) partenerul te intreaba daca dumneata consideri ca sunt subiecte pe marginea carora sunt… “neintelegeri”, sau daca oarece te-a nemultumit – dumneata l-ai minti afirmand (linistitor) ca nu exista asa ceva, atunci cand (de fapt, in interiorul dumitale) dumneata “fierbi” de nervi si abia astepti sa-i comunici acest fapt si partenerului, dar ca (in mod atat masochist cat si sadic, si MAI CU SEAMA – CONTRAPRODUCTIV) dumneata amani aceasta descarcare (potentional detensionanta) preferand sa-i induci partenerului un sentiment de falsa siguranta.
MIE mi s-ar parea normal ca – dupa constatarea aparitiei motivului pt asemenea “frecusuri” in interiorul cuplului – cel nemultumit sa astepte doar pana cand imprejurarile sunt prielnice (cand sunteti singuri, nu va deranjeaza nimeni, nu sunteti niciunul exagerat de nervosi, nici… “piliti”, nici foarte intens preocupati de altceva, nici nu aveti motive anterioare pt a presupune ca in timpul discutiei va va fi distrasa atentia (nu stiu CATA atentie poti acorda argumentarii partenerului atunci cand “topai de pe o buca pe alta” de urgenta nevoii de a… “-ti face necesitatile”, sau cand de sete ti s-a uscat nu numai gura ci si limba si gatul, sau cand “iti chioraie matele” de foame, sau cand te doare tare ceva, sau atunci cand stii ca “ai pe foc” snitelele sau chiftelele (sau in cuptor tava cu… ce-o fi), sau cand peste cateva ore intri intr-un examen – sau un “interviu” – important (sau – in calitate de impricinat – intr-o sala de judecatorie)…), si in acest timp sa-si “sorteze” si sistematizeze ideile si gandurile pt a-si putea apoi exprima nemultumirea catre partener intr-un mod cat mai clar inteligibil si cat mai concis, astfel incat partenerul sa inteleaga exact despre CE este vorba si sa poata fie sa contra-argumenteze, fie sa accepte si sa incerce sa-si modifice comportarea / atitudinea in consecinta.
Ar mai fi, da’ deocamdata imi ajunge.
„Zambaretul” ala de dupa link este propria interpretare a calculatorului pt un text inocent si cursiv care NU continea semnul grafic „punct si virgula”.
multumesc de aprecierile stilului. 🙂
in rest, sa stii ca ai perfecta dreptate caci si eu cred si aplic acelasi lucru. mai ales ca in casa la noi suntem 2 psihologi (chiar daca nepracticanti in adevaratul sens al cuvantului) preocupati de auto-dezvoltare… uneori blogul asta e un pamflet si mai face si misto de capul lui de ideile preconcepute ale lumii in care traim. 🙂
ma bucur tare mult ca il gasesti suficient de intresant incat sa revii si sa mai si comentezi.