Ce am invatat nou saptamana asta

(Asta in continuare la ce am declarat ieri. :D)

Dupa ce am stat si am frecat menta pe acasa cateva saptamani cautand un job nepotrivit (mi-a luat ceva vreme sa ma prind), am ajuns eu la concluzia ca e cazul sa actionez, ca ma lenevesc si nici subiecte de postari nu mai am in tolba. Si ce face fata noastra?! Pai ia site-urile de mica publicitate la purecat si is cauta un job de serveuse / barmaide.

Bineinteles ca nu intampina probleme in a gasi, pune mana pe un telefon si suna. Vocea de la celalalt capat al wireless-ului decalara sus si tare ca vrea doua chestii de la viitoarea lui angajata: sa fie draguta si sa stie sa toarne o bere de la dozator. Trec repede in revista daca am aceste calitati au ba si raspund cu nonsalata ca exista amandoua. Si uite asa obtin un „interviu”. Sa vezi atunci panica pe capul meu. Fotomodel nu sunt, dar nici asa de urata incat sa le stea berea in gat clientilor nu mi se pare, asa ca primul punct era rezolvat din start. Dar nu am turnat in viata mea o bere in pahar direct din dozator. Jamais!

Imi iau inima in dinti si dintii in sacosa, ma prezint la locul faptei, ma uit in jur – imi place ce vad, patronul se uita la mine – aparent am trecut proba cu „bonne presentation”, stam de vorba, radem, glumim, nu facem nimic care sa necesite plata, si urmeaza din nou intrebarea de baraj, aia cu turnatul berii. De doua ori ma intreaba omul, de doua ori raspund cu un „da” de ziceai ca asta fac dinainte de a invata sa merg la olita. Noroc ca nu m-a pus sa ii arat pe loc. 😀 In schimb, a decretat ca ar fi bine sa trec intr-o seara sa lucrez cu una din fete ca sa se lamureasca daca sunt in stare au ba. De acord.

Ies din taverna omului si incepe sa imi vajaie capul – am vazut eu cum se toarna o bere, dar de la vorba la fapta e cale lunga… Ce sa fac si cum sa fac sa prind un pic de experienta?! Ca doar nu oi intra intr-un bar sa comand 10 beri cu conditia sa ma lase sa mi le torn! Desi era si asta o solutie. Am apelat la varianta „suna un prieten”, adica pe R, o fata tare draguta, romanca, cu bar propriu si personal in centrul Bruxellesului. Nu e genul pentru turisti, ci mai mult pentru localnici. Eu m-am oferit sa platesc berea pe care o stric (ma gandeam ca asa voi fi si mai motivata sa invat repede), dar ea a refuzat si mi-a recomandat si pe tura cui sa ma duc ca sa ma invete exact ce si cum si, mai ales, cum sa repar stricaciunile minore.

Zis si facut, miercuri, dupa un interviu pentru un post de secretara, ma prezint la bar dornica sa invat. Va dati seama ca primele 2 beri au iesit praf! Ma scuzati, spuma! In schimb, a treia a iesit perfecta. 😀 Am mai stricat vreo 2 dupa, dar apoi am facut vreo 15 numai bune. Nu perfectiune intruchipata, dar sigur nu am facut paguba la barul omului. Partea amuzanta a fost cand s-a terminat butoiul, iar eu lipsita de experienta cum eram, nu mi-am dat seama si am dat sa pun o bere. Numai ca aerul de pe tub, iesit dupa ce a siroit un pic de licoare, a reusit sa ma faca sa miros ca o berarie ambulanta dupa ce m-a improscat. Dar am scapat cu viata. Si am invatat sa schimb si butoiul.

In concluzie, sunt taaaare mandra de mine! Astept cu viu interes proba magica, ca o fi la asta sau la altul. Nu mai conteaza, caci acum sigur nu voi minti cand spun ca stiu sa torn bere de la dozator.

P.S. Sunt atat de experta incat pot sa torn o bere in stilul englezesc sau in stilul belgian.