(sau „Cum sa te lasi de Travian si Facebook”)
Totul a inceput cu facerea blogului. Nu a astuia prezent la discutie, ci a primului. Urmatorul pas a fost sa accept sfatul lui Paul si sa imi fac cont pe ToateBlogurile.ro in speranta ca o sa mai castig ceva audienta. Ca, de, doar nu era sa ma rezum la a scrie pentru cei 10 prieteni care imi citeau cu regulalitate blogul. Vanitatea intruchipata s-a decis ca vrea sa fie blogerita si, poate, scriitoare! Deci aveam nevoie de confirmare/infirmarea talentelor mai mult sau mai putin existente absente. Nu de alta, dar nu imi place sa ma dau asa in stamba in vazul lumii.
Buun, deci am facut si contul ala, am inceput sa ma prefac ca socializez si pe acolo ca sa imi imprastii blogul in patru zari. Nu prea a dat rezultate metoda, traficul castigat de pe acolo fiind nesemnificativ. Poate ar merge daca as si cotiza cu cativa euro pe luna ca sa imi fac reclama. Ma mai gandesc…
Dar, am descoperit pe site-ul in cauza ceva tare de tot. Mai bine zis pe cineva. Cum pe cine?! Pe SiLaVaraCald, cea mai populara bloggerita din Romania, zic gurile rele bune. Si, din mail in mail, am descoperit lucruri interesante. Bagagioasa cum sunt, m-am insinuat si eu pe la ea pe blog printre comentatorii cu state vechi care se aciuasera pe acolo. Nu stiu cum reuseste, dar strange si cateva sute de comentarii la un post. Bine, acum stiu cum reuseste…
Si uite asa ajunge si la subiectul efectiv al postarii. Pentru ca „viata de familie” de pe blogul sus-numitei a inceput sa imi placa mai mult decat barfa de pe Facebook si click-aitul fara rost la Travian, m-am mutat acolo. Unde mai pui ca se pare ca incep sa ma tin de gandul meu de a (im)planta in fiecare zi cate ceva pe blogul asta. Doar ziceam ca vreau sa ma manifest!!! Bineinteles ca nu mai aveam timp de toate cele, adica si aruncatul cu privirea pe Facebook, si dezvoltat imperii la Travian sub atenta supraveghere a unor frustrati fara viata sociala reala (numai aia aveau destul timp sa „conduca” aliante), si produs/expus elucubratii mentale pentru cafelele voastre de dimineata, si bagat ca musca in lapte in discutiile oamenilor mari de pe blogul meu preferat. In consecinta, incet, incet, am inceput sa dau la o parte chestile inutile. Logic, am renuntat la Travian si acum si la Facebook. Nu am sters contul din urma, dar daca vreau sa vorbesc cu cineva din lista ii gasesc si pe Messenger (am unit conturile), iar noul meu blog e atat de destept ca isi posteaza singur traznaile pe „parete”. Mai intru pe acolo numai ca sa vad a cui e ziua de nastere…
Uite asa am inlocuit like-urile pe Facebook si glumele la adresa unor poze cu comentarii spumoase si cu ceva substanta de pe blogul in cauza. Plus ca am gasit pe acolo si niste oameni interesanti. Dar despre ei, in alta postare. Pana una-alta, ii gasiti in Blogroll.
Jurnal de Belgia 
Ce mult seamana ce ai scris cu propria mea gandire si simtire… Amu’, tu nu lasa blogul asta de izbeliste, ca eu te citesc! Ne intalnim noi si in „deplasari”, dar eu vreau sa te citesc si „acasa”, ca-mi place cum scrii. O zi faina ca gandurile tale iti doresc
mersi. 🙂 cat despre blog, nu il las, stai linistita! chiar ma gandesc sa il transform intr-o carte… 😀 pazea, ca nebuna are idei!!! =))
Vezi ca titulatura de „nebuna” e luata. Acus’ te pun sa platesti drepturi de autor. Cum ziceai dincolo, ca nimic nu e gratis? Tu scrie ce vrei, si o carte, vin sa imi dai si autograf
Te las ca sunt mama denaturata, ma asteapta pitica imbracata, la usa.
Buna idee, ba chiar profitabila. Asa a facut si Claudiu Lucaci cu blogul lui – http://www.claudiulucaci.ro/…
Bon dimine!
Io blogaresc de putin timp (citit, comentat+confectionat blog personal), insa fix la fel zic si eu. Atatia oameni faini am intalnit de cand ma dau pe bloguri, cat n-as fi cunoscut poate in ani!
miki, mai intai ma ucide poza cu pisicul cel negru. e incredibil de fain!!! apoi, pe Internet ai sansa a gasesti fel si fel de oameni, depinde pe unde nimeresti. eu imi cam pierdusem speranta de culturalizare, dar am dat peste „grupul vesel” si mi-am revizuit atitudinea. >:D<
Mâțu negru (Țuțu) e drăgălaș, însă uneori mă scoate din minți. Îi cășunează deodata că vrea pe casa scării și miorlăie de-mi vine să-i dau un șut în fund…Și-l apucă indiferent că-i zi, noapte. Ziua îl mai las să iasă și se așează pe preșul de la ușă și stă așa un timp. Apoi, o pornește pe la ușile vecinilor de pe etaj. Le miroase, se freacă de ele. Când le epuizează, o ia pe scări în sus sau în jos. Ala-i momentul cheie, că dacă nu-s atentă, ajunge la ușa vecinilor de dedesubt sau de deasupra și plânge și zgreapțănă ca prostu că nu-i deschide nimeni. Măcar dacă ar semăna ușile ălora cu a noastra…
@belgianca
io nu am blog dar citesc cu placere la unii care au…cateodata mai si comentez, sunt un blog-trotter cum s-ar zice.
si, lucru verificat, cunosti oameni de calitate pe care altfel nu ai avea de unde sa-i iei.
Traiane, cred ca tu esti ala mai cu scaun la cap dintre noi: te amuzi pe seama noastra si cum ne spalam rufele public pe net. :)) distept baiat! te mai astept in vizita. si imi place si catelul tau!
la rufe nu ma bag, va las pe voi; pufi merge unde merg io – sau invers…
@miki: pai pisicul vrea sa se asigure ca nu ai o viata monotona. 😀 iar cu diferenta dintre usi, eu cred ca el gandeste cam asa: „nebunii astia au schimbat usa cat am fost eu plecat! ce oameni fara ocupatie, cand le trece prin cap schimba perdelele, gresia, si acum usa!!! ma intreb cum ii mai suport… si uite ca acum ma mai si tin pe afara!”.
=))
Belgi, esti de groaza =))
@Traian: mare dreptate ai – unde merge Pufi, te taraie si pe tine. eu sunt convinsa ca de fapt animalele ne dreseaza pe noi, si nu invers. 😉
@miki: chiar asa de urata sunt?! iti dau cosmaruri?! 😮
Vai di mini, nu! Cum sa fii urata? Era un fel de-a spune ca ai fost tare nostima :-*
hai, mei, ca m-am prins… de masa! :)) :*
Ha! Aici stateai? Ok, am furat adresa ;))
Bine ai venit! Asta e casuta mea. 🙂
nebuna are idei bune! 🙂 … si eu imi doresc sa transform blogul intr-o carticica – amintire de familie, dar nu am reusit sa ma mobilizez pana acum.
cat despre blogareala, pe mine m-a facut sa ma las de toate joculetele pe care le jucam pe care le jucam pe fb.
deci buna blogareala. 🙂 spor la facut carti si la viata in 4. :*
@dana: pai cred ca asta o sa si fac. vreau si eu, dar ma mai indeamna si altii. astept numai piatra de hotar care sa constituie finele perioadei pe care o voi cuprinde in carte. oricum ar fi, in octombrie fac un an de bloguiala si poate ala ar fi momentul… tot ce vreau e sa iasa amuzanta, ca sa descretesc frunti. 🙂
:))
io-s doar bagatoare de sama, da’ la slvc ma simt foarte bine si de aia intru acolo.
No, bafta!
normal, si eu ma simt bine acolo! 🙂 e ca acasa…
@dana: eu inca nu am atatea de zis si nu sunt atat de cunoscuta 🙂
Reteta mea de „fara Travian”–– fa un copil:))
uite ca am reusit si fara. :))))