Tag Archives: filme

Ian 2

Haz de necaz

Daca nu fac eu misto de viata mea, atunci cine?! Pe principiul asta, azi m-am hotarat sa scriu despre cum o factura nu vine niciodata singura si despre efectele anumitor decizii necugetate asupra creierului adapostit cu lejeritate in cutia mea craniana. Dar sa pornim de la facturi, ca poate asa oi gasi o logica in firul povestirii…

Va mai amintiti ca la sfarsitul lui 2011 primisem factura la apa de vreo 600 de euro?! Probabil ca nu, dar eu nu cred ca voi uita momentul prea curand. Cum situatia aia e reglata deja, chiar ma intrebam pe la inceputul lui decembrie de ce facturici o sa mai am parte la finele lui 2012. Si bineinteles ca raspunsul nu s-a lasat asteptat o vesnicie si s-a materializat in necesitatea achitarii unei sume considerabile la asigurarile sociale. (Poveste lunga, finalul era cel care e relevant in povestire.) Am platit-o, desi nu era in calcule, si am asteptat cuminte factura la caldura, care stiam ca va sa vina. Numai ca si-a gasit cel mai bun moment sa apara – 29 decembrie. Cand am vazut suma, am inghitit in sec, am realizat rapid ca ce mai ramasese din economiile mele tocmai si-a gasit utilitatea si mi-am spus ca macar voi intra in 2013 saraca, dar cinstita. Aaaa, si am oprit repede calorifelele, ca doar suntem in Belgia si sunt peste 5 grade afara! Iar apoi m-am felicitat ca nu mi-am luat dulap si m-am dus sa-mi bag picioarele in a doua pereche de cizme cumparata iarna asta. De suparare, bineinteles, ca de frig nici nu poate fi vorba.

Cam asta e faza cu facturile… Urmeaza actiunile mele necugetate, destul de legate de facturi. Sau nu.

Dupa ce am terminat cu The Vampire Diaries, supa cum era de asteptat, am intrat in sevraj. Si trebuia sa fac ceva sa imi inec amarul si supararea. Solutia salvatoare era chiar la mine in inbox – toata colectia cartilor romance publicate de Sandra Brown, arhivate. Am ezitat cam 30 de secunde daca sa o iau pe panta asta au ba, dar pana la urma am zis ca o spalare de creier nu poate dauna chiar asa de tare. Si vineri seara m-am apucat. Si nu m-am mai putut opri! Cred ca am citit vreo 6 pana duminica…

Am facut doar o pauza mititica sambata ca sa dau o fuga pana la Ikea sa cumpar pahare. Nu de alta, dar de Craciun bausem ditamai vinul italienesc din pahare reciclate de la Nuttella si mi-a cam stat in gat (de cand stau intre cunoscatori, am interiorizat ca vinul are alta aroma daca e baut din paharul potrivit). Si mi se pusese pata ca mie imi trebuie pahare de vin. Si de sampanie. Si daca tot ma duceam pana acolo, hai sa iau si unele mai tapene pentru apa, suc si alte lichide nu neaparat alcoolice. Factura la caldura am primit-o dupa ce am ajun cu paharele acasa. Uitandu-ma la ea mi-am dat seama ca e bine ca am pahare de vin, mai ales acum cand nu mai am bani sa-mi iau vin!

Duminica seara, inca bocind pe ascuns dupa vampirii mei si constienta ca prea multa culturalizare cu Sandra Brown ar putea dauna grav curentilor de aer din cutia craniana, mi-am impus sa vad si eu despre ce e vorba in Twilight. Zis si facut, m-am uitat la primele doua. Nu ma apuc sa comentez pentru ca nu am ramas impresionata – mi s-a parut o poveste de dragoste in slow motion. Si atat! Numai ca ce a urmat dupa ce m-am bagat la somn nu mai e poveste de amor… Am avut acelasi cosmar pe “repeat” de cel putin 7 ori. (Recunosc, cu mici variatiuni.) In mare, visam ca e cineva in camera si se uita la mine in timp ce dorm. Ca ma trezesc, imi dau seama, incerc sa tip si sa ma misc, dar nu reusesc (tipic!). In primul era Edward. M-am trezit, am respirat adanc si m-am intors pe partea cealalta. Urmeaza al doilea identic si la fel. Deschid ochii, parca putin mai panicata fata de primul episod, ma intorc pe partea cealalta (adica revin la pozitia initiala) si ma culc la loc. La a treia repetitie ma ridic in capul oaselor spunandu-mi ca poate trebuie sa ma trezesc de tot, sa ma scutur si sa revin abia apoi in lumea viselor.

A patra tura se schimba personajul – in locul lui Edward e boyfriendul colegei mele de apartament. Fac ochii mari, ma intreb daca nu o fi vreun avertisment al corpului meu cum ca e imperios necesar sa ma dau jos din pat, ma ridic, verific casa, colega de apartament daca mai respira, ma asigur ca e OK si ma intorc in pat. Readorm urgent (doar eram obosita de cat se uitasera unii la mine toata noaptea) si surpriza! Cosmarul se reia de inca vreo 3 ori… Deja, dupa al saptelea, eram speriata pe bune. Asa ca stateam intinsa in pat si incercam sa-mi fac autoanaliza potentialelor cauze – facturi, Twilight, schimbatl pozitiei patului etc. Neputand obtine un raspuns satisfacator, m-am mai perpelit putin si am reusit sa adorm.

A doua zi, adica pe 31, colega mea de apartament a tinut sa faca urmatoarele remarci la adresa cosmarului meu:

- dar pe boyfriendul meu cum l-ai vazut ca se se holba la tine? Era aprinsa lumina?! (El e negru…)

- ai visat asa pentru ca ai citit prea mult Sandra Brown. Replica mea – ar fi trebuit sa visez cu totul altceva!

Nu m-am ingrijorat prea tare legat de deprivarea de somn la care am fost supusa de catre cosmar, caci mi-am spus ca o sa dorm asa de bine in noaptea de Revelion de o sa recuperez toate orele pierdute in ultimele cateva saptamani. Numai ca nu am fost lasata! Am fost luata cu japca sa sarbatoresc noul an (adica o noua zi, fie vorba intre noi) intr-un cadru intim si de neegalat – in 4 (copilul care dormea nu se pune) la AM acasa. Dupa insistentele ei si ale lui Mr. G (astea din urma primite pe mess din Romania), am acceptat total lipsita de chef, am trecut pe la supermarket si am luat o prajitura – ce mai ramasese dupa termite -, si m-am dus sa petrec. Daca era dupa mine, stateam acasa bine infofolita in deprimare! Numai ca pana la urma s-a dovedit a fi fost super simpatica seara, chiar daca prajitura cu fructul pasiunii a fost un fiasco de zile mari.

De trezit m-am trezit relativ usor ieri, dar mai ales pusa pe fapte mari. Asa ca pe 1 ianuarie 2013, belgianca cu b mic, insuruba, dadea gauri si taia cu bomfaierul… Spre posibila disperare a vecinilor!

Mai 14

Disipate, disparate

Ca de obicei, cu liniuta de la capat. Cine stie, cunoaste!

- Echipa feminina de gimnastica a Romaniei a revenit in forta la Campionatele Europene si a luat cam tot ce se putea lua, pe unde s-au calificat. Din nefericire, eu am aflat abia duminica unde se desfasoara evenimentul, adica foarte aproape de casa mea. Pacat, caci m-as fi dus macar in una din zile sa fac galerie. Constat ca inca mai avem o problema la paralele, ca Sandra Izbasa a ramas pe val la sarituri, dar mai greu cu celelalate aparate, iar Catalina Ponor tot stapana pe barna e. Per ansamblu, extraordinar! Felicitari antrenorilor si fetelor. Ma intreb ce o sa ne facem cand nu ii vom mai avea pe Belu si Bitang…

- Printre alte lucruri viitoare pe care le-am ratat se numara concertul Metallica de pe 28 mai din cadrul unui festival belgian. Nu e scump, dar nu am cu cine sa ma duc. Iar singura nu ma incumet, mai ales ca nu e in Bruxelles…

Pe aceeasi lista se situeaza concertul Linkin Park de la Romexpo de pe 6 iunie. Cu bilet de avion cu tot, m-ar costa 150 de euro plus oboseala maxima, deci spunem pas.

- Din nou am ajuns la concluzia ca nu trebuie sa ma mai iau dupa traillerul unui film. Chestia aia cu pomul laudat… Vineri am facut tot posibilul si mi-am tarat ciolanele obosite sa vad Dark Shadows cu o pleiada de actori de seama pe afis si cu Tim Burton drept regizor. Sala aproape full (cam 500 de oameni)… Ceea ce parea a fi o comedie cu un vampir si o vrajitoare s-a dovedit a fi un film cu mai multi vampiri si o vrajitoare si cu putine accente comice pe ici pe colo. Deci, daca va plac filmele cu vampiri, spor la vizionat.

- American Pie – Reunion, daca asa o fi titlul original, e chiar simpaticut. Adica a evoluat si conceptul, transformandu-se dintr-un film putin cam scarbos despre sexul la adolescenti, intr-o comedie pentru adulti inca ramasi putini sariti de pe fix. Si da, tacaniti ca ei chiar exista in viata reala.

- Luni, adica azi, isi incepe activitatea un nou stagiar la noi in birou. Nu l-am vazut la fata pana in prezent, de fapt nimeni nu l-a vazut pana ieri, dar toate cele 3 femei din echipa (adica eu, sefa si o alta colega), toate 3 maritate/in relatii serioase, am presupus si sperat ca o sa fie hot. Asta mai mult ca sa ii facem in ciuda baiatului dulce al biroului, colegul neamto-libanez de 25 de ani cu un lipici extraordinar la femei. Partea asta de plan a functionat. Ieri, seful si colega care il va avea in subordine directa s-au dus sa il ia in primire. De comun acord, am decis ca noi restul sa nu ne facem simtita prezenta caci s-ar putea sa nu mai treaca bietul baiat pe la munca niciodata.

Se pare ca aparentele au fost pastrate, dar din momentul in care seful a reintrat pe usa casei a fost fortat sa dea raportul sefei despre cat de hot e stagiarul. Cum raspunsurile au fost afirmative, am fost informata de urgenta ca dorintele noastre s-au indeplinit. Am uitat sa mentionez ca nenea stagiarul are vreo 27 de ani, vine din Italia si practica ceva sporturi. Asadar, in urmatoarele 6 luni o sa avem o prajiturica in birou: poti sa salivezi in fata ei, dar nu ai voie sa o atingi ca esti la dieta! Femei disperate, frate! Dar o sa fie amuzant sa il vedem pe Sweet Boy impartindu-si suprematia cu ultimul venit. Hi hi!

- Va mai amintiti de greva de 5 zile a societatii de transport in comun Bruxelleze? Ei, s-au gandit sa ne despagubeasca si sa dea tuturor abonatilor o cartela de calatorii valabila 3 zile. Daca faci cerere, bineinteles. Hurey!

- Trebuie sa ma ocup de o chestiune de logistica intensa: sa ma decid cand imi iau si eu vreo 15 zile de concediu. Problema e ca trebuie sa fie prin iulie-august, intr-o perioada curata a calendarului, sa nu se incalece cu concertul Madonna sau cu Campionatul European de Fotbal (in prima instanta, sunt fan Portugalia!). Mda, sper sa reusesc sa gasesc niste date potrivite.

Cam atat… Acum fug repede sa dau si eu cu ochii de stagiar.

Mar 13

La ce ma mai uit in ultima vreme

Daca ieri tot ma laudam cum imi amorteste creierul de la filme bune care te faca sa crezi ca dragostea adevarata apare in general in 10 minute si ca toti barbatii si toate femeile arata beton, bengos si cum mai vreti voi, azi m-am gandit sa va spun ce seriale urmaresc si de ce. Poate va vin idei…

Daca vreti sa recomandati ceva, nu va sfiiti, dar va avertizez ca s-ar putea sa nu dau curs invitatiei pentru ca vreau sa scap de acest obicei prost.

Incep prin a multumi tuturor zeilor, Naurii, extraterestrilor, materiei si non-materiei ca s-a terminat Chuck. In sfarsit! M-am procopsit cu el pe la sfarsitul lui 2010 cand un amic mi-l recomanda spunandu-mi ca e cu spioni si posibil ma va amuza. Tin minte ca l-am torturat pe Mr. G obligandu-l sa urmareasca vreo 3 serii impreuna cu mine… Personal, nu inteleg de ce am continuat sa ma uit si de ce nu l-am dat naibii dupa primele episoade cand mi-am dat seama ca e naspa. Prefer filmele explodate cu spioni impuscaciosi, decat parodia aia care nici macar nu vroia sa fie asa ceva. Si totusi, m-am uitat pana la ultimul episod. Asta spune multe despre simtul loialitatii la Mirone…

Deci la asta ma uitam, continuam cu prezentul, adica cu Grey’s Anatomy, care imi place, ma prinde, dar deja incep sa ma plictisesc. Adica 8 sezoane?! Oare ajunge la 10 ca sa egaleze Stargate? Ma intreb (retoric!!!) daca au de gand sa il transforme intr-un soap opera in care toti se cupleaza cu toti si nu mai stii ai cui sunt plozii. Sper ca nu… Sincer, mai rezist vreo 2 sezoane, fara prezentul, dar apoi nu mai garantez nimic. A, cred ca ma uit la serialul asta pentru ca mi-ar fi placut sa fiu medic (mai ales chirurg), dar “I don’t have the balls for it” - parca in engleza suna mai bine :D . Si nu ma refer la faptul ca mi-a frica de sange, ci doar ca nu m-am simtit in stare sa imi petrec atatia ani invatand intr-una, pentru ca mie mi se pare o mare responsabilitate sa ai viata unui om in varful bisturiului si nu cred ca ca acolo merge cu jumatati de masura. Oricum, ce arata ei acolo e o lume utopica dintr-un spital de varf care are acces la fonduri si tehnologie…

Continuam cu Private Practice, la care am inceput sa ma uit in octombrie cand am avut 2 saptamani libere. Nu e la fel de spectaculos ca si Grey, dar merge. Si si-au dat si realizatorii seama, caci prin seria a patra au inceput sa ii bage pe doctorasii de Miami prin sali de operatie, doar doar or mai creste raitingul. Si inca ma uit la el tot din loialitate (asta include si un pic de curiozitate) si astept momentul in care Adison se cupleaza cu mexicanul/indianul, ca i-am uitat numele.

Urmatoarele 3 seriale sunt cu episoade scurte de 20 de minute fiecare. Preferatul meu e de departe Cougar Town. La prima vedere pare o comedie stupida in care 6 adulti beau vin toata ziua si discuta non-sensuri. Dupa vreo cateva episoade te intrebi din ce traiesc si cum de locuiesc in casoaiele alea… Prefer sa ma gandesc ca e o satira fina la adresa stilului de viata american prea-marit si prea-slavit de altii. Asta prefer sa ma prefac ca cred, caci chiar e stupid, dar ma face sa rad, deci ma uit in continuare. Si ca sa va explic cat de tare imi place, anul asta in februarie cand a inceput un nou sezon (pauza a fost de peste 6 luni), am topait prin casa de bucurie. Am cele doua serii precedente salvate si le folosesc pe post de vesta de salvare in caz de urgente. Dar despre asta, alta data.

Hot in Cleveland l-am descoperit din intamplare, dar nu ma mai pot dezlipi de el. E despre 3 “dive” de la Hollywood, care pe acolo sunt normale inspre trecute, dar odata aterizate in Ceveland se trezesc un fel de beauty queens locale. Oricum, deliciul il constiuie Betty White, care la varsta sa onorabila (90 de ani) inca se tine bine si reuseste sa te faca sa razi. Pentru curiosi, recomand si reclamele de anul asta de la Super Bowl.

Terminam cu 30 Rock, nu de alta dar e si el cam terminat in ultima vreme. Sezonul unu a fost promitator, sau poate mi s-a parut mie asa unde l-am vazut dublat in italiana. Apoi am sarit direct la 4, ca pe 2 si 3 nu le-am gasit. Si pe la sezonul 5 a inceput sa se rasufle. Acum mi se pare ca nu mai are pic de gaz in el macar sa mai scoata un fassss anemic. Probabil ma voi lasa de el de buna voie si nesilita de nimeni.

Si gata, ca incepe sa fassssaie postarea… A, nu, e sunetul scos de sticla de apa minerala.