Articolul de mai jos face parte dintr-o campanie despre care gasiti detalii aici. Nu se dau premii, nu se castiga nimic material. Dar poate macar un cititor ia aminte la mesaj. cate unul pentru fiecare blog participant si deja inregistram un mic succes.

Am crescut intr-o casa unde medicamentele existau pur si simplu. Si nu pentru ca m-as fi nascut intr-o farmacie, ci pentru ca toti membri familiei erau medici diletanti, specialisti in toate bolile posibile si imposibile, reale si inchipuite. Te doare capul de cateva zile? Ia o pastila! Inca te mai doare dupa o luna?! Mai ia un pumn de pastile! Te doare in fund de vecin? Ia o pastila… Ai murit? Ia o pastila. Cam asa s-ar putea rezuma si putin exagera starea de fapt.

Imi amintesc si acum ca bunica mea avea in bucatarie un bufet clasic cu doua usi jos, vitrina sus, iar in partea mediana un lacas pentru blide si, in dreapta, 3 sertare. Cred ca cunoasteti cu totii modelul standard… Ei bine, sertarul din mijloc era doldora cu medicamente: aspirina, paracetamol, triferment, antibiotice, orice! Cum avea cineva vreo mica jena, cauzata poate chiar de el insusi (prea multa mancare, de ex), cum se gasea o pastiluta care sa ajute.

Problema e ca avand impresia ca le stie pe toate, bunica mai sarea peste vizitele la medic si se auto-trata, din ciclul asta facand parte infectiile urinare care se trateaza cu spalaturi externe cu albastru de metil. Bineinteles ca toate leacurile astea au functionat pana intr-o zi cand s-a dovedit ca anumite probleme cu inghititul pe care le avea de ceva ani buni se datorau unei probleme grave la intestin. In stadiul ala nici macar medicamentele prescrise de medici nu au mai ajutat… Imi dau seama ca suna cinic, dar asta e adevarul.

Si uite asa, am crescut cu ideea ca orice casa de oameni normali trebuie sa aiba un sertar doldora de pilule, idee care s-a intretinut si pe perioada cat am locuit cu mama, care in dulcele stil clasic al familiei poseda… un sertar cu medicamente! Din care nu lipsesc antibioticele, care sunt administrate cu incredere de cate ori se considera ca este nevoie. Mai ales cand se simt usoare semne de raceala mai serioasa, luam repede Tetraciclina ca nu stiu ce medic ne-a spus acum 20 de ani ca e cel mai bun antibiotic pentru plamani. O fi, nu neg, dar dupa mai bine de 10 ani de administrare dupa cum ne taie capul, parca racelile apar mai des si trec mai greu. Oare de ce?!

Cand m-am ales cu mascul in ograda am constatat ca da dovada aproape de repulsie in ceea ce priveste medicamente si, mai ales, auto-medicatia. Bine, el e putin in cealalta extrema: abia dupa ce tiuitul din ureche ne impiedica auzul mergem la medic. Oricum, ideea e ca in afara de cateva aspirime, Paracetamol sinus si ceva Nurofen nu prea gaseai medicamente pe la noi prin casa. Doar daca erau prescrise de medic. Incredibil, dar adevarat, am reusit sa supravietuiesc asa in ultimii 7 ani.

Nu sunt absurda si nu ma duc la medic pentru orice durere in fund gat, dar daca aleg sa ma auto-tratez pentru faze incipiente pun mana pe medicamente usoare si, daca este posibil, produse naturiste. Asa ca acum detin si Homeogen si sirop de patlagina. In rest, las medicul sa decida. Daca am o migrena banala (se intampla rar), ma asez intr-un colt si astept sa imi treaca. Daca ma doare un dinte, ma duc la dentist. Daca am o indigestie usoara, imi trag 2 palme si astept 24 de ore sa vad cat de grav este.

Multi dintre romanii cu care intru in contact aici in Belgia au ditamai farmaciile acasa. Care farmacii nu sunt aprovizionate de aici, caci ai nevoie de retete, ci de prin Romania. De cate ori vine vreo ruda in vizita sau se viziteaza patria muma, neaparat trebuie refacut stocul. Ca Paracetamolul din Belgia nu e ca ala romanesc, iar antibiotice chiar nu cresc in copaci…

Oricum, in ce ii priveste pe adulti, treaba lor cu ce se indoapa, caci o fac in necunostinta de cauza. Dar ce ne facem cu copiii? Ei nu pot sa iti descrie exact ce ii doare si cat de tare, asa ca mi se pare absurd sa li se dea medicamente dupa ureche pentru ca habar nu avem de gravitatea simptomelor. Pentru asta exista subspecia aia ciudata de oameni numita generic “medici”. Mai ales aia pediatrii am auzit ca sunt tare dubiosi… Cred ca din aceste cauze de ciudatenii incomensurabile capacitatile lor depistatoare si curative nu sunt utilizate.

Incredibil mi se pare ca, de cele mai multe ori, parintii aleg sa le dea medicamente pe care le ingurgiteaza si ei, pe principiul ca daca cap-de-curca-bazalau-al-batran a supravietuit, o scoate-o la capat si ala micu’. Nimanui nu pare sa ii pese de efecte adverse, alergii etc. Iar daca indraznesti sa deschizi gura si sa spui ca nu esti bine, esti gratulat cu niste priviri care ar ingheta si Vezuviul, ca doar nu intelege nimeni de ce iti bagi tu nasul in oala care clocoteste, dar nu e pe aragazul tau. Dar romanul s-a nascut destept! Pacat ca aceasta calitate se pierde pana la atingerea majoratului. Oare e din cauza medicatiei din copilarie?!

In final, mesajul campaniei:

“Un studiu efectuat in luna martie a anului 2012 ne spune ca mai mult de jumatate dintre parintii intervievati au administrat medicamente copiilor fara a merge in prealabil la un consult medical si fara a constientiza pe deplin riscurile la care ii supun pe cei mici.

Nu administrati medicamente copiilor fara a merge la un consult medical – acesta este mesajul nostru, la care va puteti gandi de fiecare data cand cel mic se imbolnaveste.”