Concurs!

Mda, ati citit bine: azi lansam un concurs. Habar nu am ce m-a apucat, asa ca nu ma intrebati. Nu aniversez nimic, din cate imi amintesc eu… Probabil m-am lasat inspirata de Miki sau de Cuvanta, care imi spunea ca o astfel de chestie ar atrage trafic pe blog. Va spun cu manuta pe inima care a fugit de acasa numai ea stie pe unde ca nu e pentru trafic. Cred ca abia acum m-a apucat de gat ideea pentru ca abia acum am decis care ar fi premiul potrivit. Dar sa nu mai aburim si sa trecem la subiect. :D

Asadar:

CONCURS

- Poate participa oricine doreste, fie ca are, fie ca nu are blog; fie ca ma citeste regulat sau doar momentan si interesat. Nu va iau cu “dati Like paginii de Facebook”. :)

- Ce trebuie sa faceti? Sa-mi propuneti intr-un comentariu, lasat la postarea asta sau la omoloaga ei de pe pagina de FB (atentie! aia cu MM in fata, nu pagina mea privata) o tema pe care ati vrea sa aberez, cum vreti sa fie abordata – pamfletar sau serios – si sa-mi motivati de ce vreti sa abordez exact tema aia. Ideile lasate pe mail, mesaje private pe FB, la telefon, trimise cu porumbelul sau cu posta normala nu vor fi luate in calcul pentru ca trebuie sa existe o dovada vizibila pentru toti ceilalti interesati ca participantul chiar participa.

- Neaparat respectati cele doua cai de comunicare. Un participant poate lasa mai multe propuneri. Cand postati comentariul pe blog, lasati o adresa de e-mail valabila (nu este vizibila decat administratorului, adica eu!). Pe FB e implicit ca veti comenta cu un cont pe care as putea sa va las un mesaj. :)

- Durata de desfasurare: de azi si pana pe 23 mai tot puteti sa va lasati propunerile. Rezultatele se vor anunta pe 25 mai.

- Juriul va fi compus din eu cu mine si, posibil, Mr. G. Oricum nu are voie sa participe, ca e ruda de gradul unu. Si vom alege cea mai interesanta tema, nu doar ca si continut cat si ca argumentare. Bineinteles ca voi si raspunde doleantelor voastre. :D

- Premiul? Ciocolataaaaaaa! Si nu ori de care, ci belgiana. Daca maretul castigator va fi din Romania, probabil va primi tablete de ciocolata de cea mai buna calitate si firma, caci bombonelele fancy risca sa se strice la transport. Oricum, aici va interveni Mr. G care va asigura traficarea substantelor nocive din Belgia pana in Romania si apoi le va pune la posta. Daca fericitul / fericita e din Belgia, ne lamurim noi. Daca e din alta tara, om gasi o solutie. Promit sa fie ciocolata in valoare de vreo 15 – 20 euro si, daca doriti, va trimit si bonul. :P

Cam atat, ca nu stiu ce altceva as mai putea spune. Aaaaa, spor la propus idei geniale!

LE: Mr. G habar nu are in ce a fost implicat. :D Deocamdata nu are acces la net atat de performant incat sa-mi poata citi blogul, deci pe sambata incolo va avea o surpriza…

Sunt…

… pamant. Ma hranesc din el, traiesc din el, exist din el. Am calmul lui cand creez, ma inspir din el si ii simt profunzimile. Nu as putea trai fara ceea ce rodeste din el, nu as fi eu daca el nu ar exista. Iubesc pamantul pentru ca are atatea culori diferite si atatea profunzimi greu de inteles. Iubesc pamantul pentru ceea ce da din el, pentru cum ma invata sa daruiesc la randu-mi. Ca si pe el, ma dor atingerile rautacioase, dar totusi nu as putea trai fara oameni.

… apa. Pentru ca asa m-am nascut. Pentru ca asta iubesc. Pentru ca asta ma reprezinta. Ba calma, ba agitata. Ba profunda, ba simpla. Ba iubitoare, ba inselatoare. Cu bratele deschise in a darui si a-mi lua tributul deopotriva. Iubita si neinteleasa uneori, indiferenta si prea bine inteleasa alteori. Plina de culori ce abia asteapta sa fie scoase la suprafata, sa fie expuse. Plina de furtuni ascunse, dand iluzia ca pot fi prinsa intre tarmuri, dar niciodata a cuiva pe dea-ntregul de fapt.

… foc pentru ca arde in mine, pentru ca incearca sa iasa pe orice cai. Pentru ca nu as putea trai fara caldura Soarelui. Ard cu vapaie, ma sting, ma reaprind, sunt nestatornica si neinfricata. Pentru ca aprind in jurul meu, pentru ca parjolesc si daruiesc in acelasi timp. Pentru ca pot fi distrugatoare, desi nu imi doresc. Pentru ca focul e iubire. Culorile lui sunt aceleasi si totusi diferite, se naste din orice si moare greu.

… aer. Pentru ca imi place sa zbor, sa vad lumea de sus, sa imi dau seama inca si inca o data cat de mici si insignifianti suntem. Aerul e silentios, nederanjant, prezent pentru a-mi sustine viata. Da culoare cerului pe care il iubesc atat de mult. E jucaus si fericit, pur in sinea lui si totusi intinat.

Sunt toate la un loc si niciuna in particular. Sunt o forma dezechilibrata de echilibru in care pamantul se dizolva in apa, apa stinge focul, focul isi trage viata din aer si aerul invaluie pamantul. As putea fi doar o parte, dar nu as fi completa. Desi sunt mult mai mult decat atat.

Articol scris pentru Blog Power 65 pe o tema propusa de Lotus: “Scrieți fie un text în proză, fie o poezie, pe tema celor patru elemente (pământ, apă, foc, aer).1. Anumite tradiții spirituale, incluzând astrologia, vorbesc despre aceste elemente ca fundament a tot ce există. Este ficțiune, metaforă sau realitate? 2. Imaginați-vă o lume fără unul din aceste elemente. Cum ar arăta ea, dacă ar fi posibilă? 3. Se corelează aceste elemente între ele și dacă da, cum?“. Au mai scris pe aceasta tema: Liviu Bimbea si Denisa.

Cum s-a decis Pârţulina să cumpere o carte

Pârţulina se plimba tacticoasă pe trotuar zburându-şi în vânt meşele blonde care o costaseră o avere. Tocurile cui de firmă ţăcăneau ritmic pe trotuarul ce o purta înspre Mall. În timpul ăsta, Pârţulina se felicita în gând pentru că a fost atât de deşteptă încât să chiulească de la ora de română. Oricum nu ar fi avut ce face în clasă, caci ea nu a citit vreo carte în viaţa ei, deci ce rost avea să piardă o oră degeaba prefăcându-se interesată de spusele profesorului…

Molfăind de zor guma pe care tocmai o băgase in gură, isi admira din mers manichiura. La naiba! Una din unghii căzuse pe undeva… Pârţulina se opri stupefiată si se uita fără a-i veni să creadă. Din întâmplare, halta ei se produse fix în faţa unui coafor de cartier. Prin geam vedea cum o blondă nenaturală stătea cu casca în cap şi studia foarte preocupată o carte intitulată “10 paşi înspre manichiura perfectă”. Iar unghiile care prelungeau degetele ce ţineau cartea arătau ca şi când posesoarea lor era deja expertă în aşa ceva.

Pârţulina se urni cu greu din loc şi îşi continuă drumul înspre mall. Deodată simţi că i-a picat ceva în cap. Primul ei gând a fost că a început să plouă, dar când s-a uitat în jur parcă nu era aşa. Circumspectă, Pârţulina îşi trecu mâna prin cosiţele-i blonde cu şuviţe roz şi şi-o retrase brusc când dădu cu degetele de ceva moale şi călduţ, care îi mai intră si pe sub unghii. Când se uită, constată cu stupoare că avea găinaţ de porumbel în par. Şocată, se uita stânga, dreapta să vadă dacă a mai observat cineva ruşinea ce o pătţise. În stânga îi picară ochii pe un domn ce stătea în balcon la etajul întâi al blocului şi citea “Cum să combaţi aciditatea găinaţului de porumbel”.

Ca şi cum astea nu ar fi fost de ajuns, când se porni iar înspre Mall, Pârţulina a mai simţit o pleaşcă în creştet. Şi încă una… Şi încă una… Deja se citea groaza pe faţa ei, căci se gândea că o atacase vreun cârd de porumbei sindicalişti şi nemulţumiţi. (Văzuse şi ea pozele de pe Facebook!) Dar de data asta chiar ploua. Ce nenoroc, ce neşansă, se gândi prinţesuca noastră. Chiar la două zile după ce-şi pusese meşele care o costaseră o avere! Ce bine i-ar fi prins acum să aibă o maşină. Sau măcar un iubiţel care să o conducă… Când întoarse capul înspre dreapta, văzu o ditamai limuzina parcată pe trotuar. Şi pe scaunul din dreapta o tipă bine, cu coafura perfectă. Deja invidia o cuprindea pe Pârţulina noastră. Şi i se făcu şi mai rău când observă că tipa citea “Cum sa îţi păzeşti coafura de ploaie”…

Mergând agale, Pârţulina se decise să ia un autobuz ca sa nu o mai pască vreun risc. În timp ce aştepta in staţie, se gândea cu jind cum ar fi să aibă si ea un iubiţel al ei care să o plimbe cu maşina, să o scoată la Mall, să o duca la snack şi să-i ofere trandafiri ofiliţi, dar bine înveliţi în celofan… Colegele ei mai descurcăreţe aveau pe cineva. Dar lasă că o să aibă şi ea, ca doar de aia şi-a pus meşe şi unghii false. Trebuie să dea rezultate investiţia! Puţin abătută, se duse şi se aşeză pe bancă lânga un tip care citea “Cum sa îţi găseşti perechea potrivită”.

Veni autobuzul, se urcă şi Pârţulina şi se propti de o bara. Deodată, un tânăr cu faţă de tocilar, cu ochelari cu rame groase, îmbrăcat cu cămaşă şi blugi, se ridică şi-i oferă locul. Pârţulina se uita contrariată, dar şoarecele de bibliotecă îi explică pe un ton neutru că aşa citise el în “Cum să ne comportăm cu fetele” că ar fi politicos. Tiiiii, îşi spuse Pârţulina, dar ăsta de pe unde o mai fi ieşit?! Ce educat e! Oare are maşina? Şi oare îi place la snack?

Tot molfăind la gumă, Pârţulina îşi aduse aminte ca are un telefon şi că ar putea să asculte ceva muzică. Începu să cotrobăie de zor prin poşeta imensă după căşti. Dădu peste un ruj crezut a fi de mult pierdut, găsi şi vreo două batistuţe folosite, dar căştile niciunde. Se afundă şi mai tare in poşetă, mai identifică o grămadă de alte obiecte care nu-i erau de niciun folos, dar căştile tot nu se lăsau găsite. Exasperată, ridică ochii şi se uită pe geam exact când treceau prin faţa unui panou publicitar pe care trona o reclamă la “Cum să-ţi aranjezi poşeta”.

De atâta uimire, Pârţulina deschise gura larg şi guma îi alunecă în poală. Nebăgând de seama, a foit puţin poşeta, şi-a mai pus şi eşarfa… Pâna când a simţit că mâneca puloverului era lipită de pantaloni. Distrată, încercă să tragă şi mai tare, dar tot nimic. Se uita mirată şi se întreba ce s-o fi întâmplat. Când a constatat dezastrul, ochii i s-au făcut cât cepele. Habar nu avea ce să facă şi cum să îndepărteze urmele. Pensionara din faţa ei observă dezastrul, aşeză pe scaun lăngă ea exemplarul din “Îndepărtarea gumei de mestecat în cinci paşi simpli” şi sări în ajutorul Pârţulinei. Dezastrul nu a fost remediat complet căci pensionara nu ajunsese cu lectura decât la pasul al patrulea din cei cinci…

De plictiseală, Pârţulina îşi scoase totuşi telefonul şi intră pe Facebook un pic să vadă cu ce se îndeletniceau colegii ei în timp ce ea chiulea cu spor. Ia uite, Floarea a postat o poză cu ea şi cu oaia bunică-sii! Şi Pirandelu şi-a pusun status nou: “Cine nu se scobeşte în nas împreună cu tine, nu ţie preten adevărat!”. Şi uite şi o sugestie de carte de cumpărat apărută aşa tam-nisam pe peretele ei – “Cum să fii cool chiar dacă nu eşti”. Dar ce nevoie are ea de aşa ceva? Că doar ea e cool.

Nici nu realiză Pârţulina când ajunse la staţia la care trebuia să coboare. În timp ce se dădea jos din autobuz, îi sună telefonul. Era colega ei de bancă care îi şoptea suav că proful e cam nervos şi că ar face bine să-şi facă rost de o scutire. Începură să-şi dea cu presupusul de ce o fi tăntălăul nervos când conexiunea s-a întrerupt brusc. Pârţulina se trezi în faţa chioşcului de ziare unde o elevă de clasa a patra cumpăra un ziar însoţit de cartea “Cum să te prefaci bolnav pentru a chiuli de la ore”.

Parca avea un sentiment de déjà-vu! Ceva prea îi ieşise în cale în ziua asta, dar nu îşi dădea seama ce… Încă doi paşi până în mall şi totul va fi bine. Dar pe scări văzu un patron de cazinou de la ea din cartier. Ce tip bine, se gandi ea… Uite ce de ghiuluri şi ce lanţ la gât! Oare o să se oprească să o salute? Şi tipul se opri! Dar ca să îi atragă atenţia să se dea din calea lui. Şi atunci Pârţulina remarcă cartea din mâna lui: “Coincidenţe. Simboluri. Horoscoape.”.

Brusc, avu o revelaţie! Se repezi în mall, alerga ca nebuna pe holuri întrebând în dreapta şi stînga unde e librăria. Până la urmă o găsi, se ciocni de librar, se aruncă asupra rafturilor şi începu să ţipe că trebuie să cumpere o carte. După cinci minute de analiză minuţioasă a grosimii şi mărimii cărţilor expuse, se prezentă la casă cu “Sudoku pentru începători. Mistere si dileme.”

Articol scris pentru concursul lansat de Libris.ro. Detalii despre concurs gasiti aici. Aruncati un ochi pe pagina lor cu carti si pe cea cu produse la promotie.

libris