Stau pe aeroportul din Barcelona cu un cappuccino pe care nu mi l-am dorit in fata mea. Mai am aproape doua ore pana ar trebui sa-mi decoleze avionul, cartea pe care am luat-o cu mine am terminat-o la venire si m-am gandit sa profit de timpul avut la dispozitie pentru a-mi pune impresiile de calatorie pe „hartie”. Numai ca atunci cand am pornit laptopul, m-a anuntat cu gratie ca e obosit si ar avea nevoie de ceva energizante. M-am uitat plina de speranta in jur ca sa gasesc o sursa competenta de curent, dar nada. Adica chiar nada!

Dupa ce am dat vreo doua ture prin zona portilor de imbarcare, mai mult aplecata si vanand prize din priviri de o fi zis astia ca oi fi de la cine stie ce companie de control al luciului podelelor, m-am lasat pagubasa. Am gasit doar vreo doua infipte in niste coloane, dar nu aveau semne cu detalii despre ce trece prin ele si am decis sa nu ma risc. Pana la urma, ascunsa dupa niste scaune ca de bar, a rasarit si priza salvatoare. Dar cum nu pot sa ma cocot ca un cocostrac pe teritoriul altuia, a trebuit sa-mi calc pe vointa-mi de fier si sa-mi iau un cappuccino. Nedorit, nu nemaipomenit si care probabil ma va face sa-mi doresc sa vizitez toaleta din avion…

Revenind la scopul acestei postari, daca tot am terminat sa-mi vars nervii pe Aeroportul El Prat deloc prietenos cu dependentii de laptopuri si alte tehnelogii consumatoare de electricitate, sa va impartasesc unele impresii din si despre Barcelona, oras ce mi-a fost laudat ca fiind foarte frumos.

Intr-adevar e frumos. Aerisit, cu aerul acela pe care doar un oras situat pe malul marii poate sa il aiba. La prima vedere am remarcat ca verdele de aici seamana cu verdele din Romania, adica uscat si putin prafuit. Spre deosebire de verdele Bruxellesului care e tot timpul fresh. Dar e mai cald… Uneori si pe la soare. Ca atmosfera generala, unele aspecte m-au frapat cat de tare imi aduc aminte de Romania, cel mai evident fiind magazinele „universale” de cartier si micile alimentare de la coltul blocului. Plus tendinta aia a populatiei de a sta ciorchine cu tot neamul.

Trebuie sa spun ca peregrinarile mele au avut drept tinta mai ales centrul orasului si zona litoralului, restul urmand sa fie aprofundat data viitoare. Si mai trebuie sa va mai spun ca impresiile astea mi le-am format mergand foarte mult pe jos, chiar si pe strazi si stradute care in mod normal nu sunt pe traseele turistice. Am mers atat de mult ca ma dor picioarele de parca ma antrenez pentru cursa olimpica de mars (poate ar trebui sa ma gandesc serios la asta, avand in vedere cat pot sa merg pe jos…). Am facut si batatura in talpa, pe care am executat-o aseara ca sa aiba timp sa se usuce si azi sa o iau de la capat. Stiu, scarbos! Sper ca nu mancati…

Tot preumbletul asta al meu m-a facut sa constat ca majoritatea turistilor de prin Barcelona sunt vorbitori de franceza, engleza, limbi slavice si… spaniola! Mda, o groaza de turisti (nu cred ca localnicii isi accesorizeaza tinuta cu chestii specifice turistilor si se poarta ca atare „just for fun”…) sunt vorbitori de spaniola, adica sunt fie spanioli, fie de prin tari asociate. Romana am auzit prea putin pe strazi, chiar daca cartierul in care am locuit nu era unul neaparat turistic.

Ca de obicei, am bifat repede si degraba destinatiile turistice pe lista si apoi m-am refugiat in zone mai putin calcate de hoarde, umbland aiurea si fara tinta. Totusi, cum am trecut prin locuri faimoase, nu va voi lipsi de opinia mea pretioasa legata de ele.

La Rambla mi se pare foarte aglomerata (oau, ce noutate!) si plina de atractii specific turistice la preturi la fel de turistice – suveniruri, terase etc. Desi nu-mi place aglomeratia, mi-am calcat inima in picioare, am terfelit-o bine si am intrat si in cea mai mare si mai faimoasa piata a Barcelonei, ca tor era in fata ochilor mei. No, tin sa specific ca prima impresie a fost ca nu e picior de localnic in piata aia. Era plina de gura-casca de turisti… Dar atmosfera in sine si felul de prezentare a marfurilor m-au facut sa-mi spun ca ala e spiritul spaniol. Adica daca ar trebui sa descriu poporul spaniol intr-un fel, as descrie o piata de-a lor. Pentru ca mai toate pietele lor seamana cu cea de pe La Rambla (am mai intrat apoi in vreo doua necalcate de turisti si mi s-a confirmat senzatia).

Sagrada Familia mi-a tras teapa si e in renovare pe la exterior, asa ca are macarale, schele si plase pe ea. De toata „frumusetea”… Exact cat sa nu iti vina sa ii faci poze. Oricum, inauntru nici nu ma batea gandul sa intru, ca nu prea cad eu extatica in fata frumusetilor din muzee, deci nu vad de ce as da o groaza de bani ca sa intru si sa ies. A, am uitat sa precizez ca intrarile la muzee prin Barcelona sunt destul de scumpe – se invart in jurul a 20 de euro de persoana. Am mai vazut, tot din exterior, Casa Batllo, Palatul Muzicii Catalane, Cartierul Gotic… Poze in zilele care urmeaza.

La Acvariu am fost convinsa inca dinainte de a ateriza in Barcelona sa intru. Asa ca am dat 19 euro pe un bilet si m-am dus. Mi s-a parut neimpresionant, sincer. Desi au cateva specii interesante si un tunel ce trece fix prin mijlocul unui mare acvariu cu rechini… Si mai au chiar si o mica colonie de pinguini. Dar nu mi s-a parut ca ar avea prea multe specii in total. Bineinteles, astea sunt doar impresiile mele. Nu inseamna ca nu ar trebui sa il vizitati daca chiar aveti chef sa faceti asta.

In ultima zi de sedere, adica azi dimineata, m-am decis sa iau pieptis drumul inspre Castelul Montjuic, ruta strabatuta de cei mai multi turisti ori cu funicularul, ori cu vreun autobuz. Dar eu am fost Gica-contra si am facut miscare. Cam abrupta urcarea pe unele portiuni, dar nu un capat de tara. Iar privelistea din varful castelului e foarte frumoasa. Ce mi-a placut foarte mult e locatia piscinei municipale din Montjuic – pe o inaltime, de se vede toata Barcelona. Scaunele sunt asezate astfele incat spectatorii vad bazinele si orasul. Foarte frumos.

Alte impresii?! Pai mancarea prin supermarketuri si bodegile locale care nu se adreseaza direct turistilor e destul de ieftina, mai ales comparat cu Bruxelles, dar intrarile la muzee si orice are legatura cu turismul e exact invers. O fi si din cauza ca Barcelona e mai mare si mai greu de intretinut…

Cam gata, ca mi s-a terminat beutura nesimpatica din ceasca. Revin cu poze si alte impresii legate de cea de a doua experienta spaniola.