In sfarsit, Londra

Si am ajuns si in Londra… Din cercetarile facute acasa, pe Google Maps, nu aveam deloc o parere buna despre locul unde trebuie sa ajung. Dar… Oricum, sa incepem cu inceputul.

In tren, rasfoind revista Eurostar, ama aflat ca Londra are 7,5 milioane de locuitori si ca se pregateste intens de Jocurile Olimpice din aceasta vara, pentru care au fost vandute aproape toate biletele. Apropo de multitudinea de natii prezente in Londra, era scris ca la cate limbi se vorbesc in capitala, este foarte probabil ca fiecare din cele 204 natiuni care vor fi prezente la JO sa aiba macar un fan (traducere si adaptare: eu). Ei, prezenta JO se simte inca din gara.

Daca tot am ajuns la capitolul gara, va mai arat cateva poze ca tare e simpatic edificiul. Si aglomerat.

Dupa cum spuneam si ieri, zona de tranzit pentru traficul international (in cazul asta terminalul Eurostar, ca fiecare companie il are pe al ei) mi-a placut ca si arhitectura.

In interiorul garii, plin de magazine de tot felul. Dar mi-a placut cum arhitectura veche si originala este pusa in valoare de cea noua, adaugata din necesitatea de a mari spatiul si de a-l utiliza cat mai bine.

Din gara, am intrat direct in statia de metrou, sperand sa nu ma ratacesc sau sa am parte de vreo surpriza cu artificii. Am scapat, drept dovada postarea de fata. Oricum, metroul a reprezentat si primul contact cu preturile Londrei si am platit cu gratie 7 lire pe o cartela de metrou valabila 24 de ore. Adica exact dublu fata de Bruxelles. Ce sa mai spun despre metroul londonez?! E foarte bine organizat, mititel (galeriile au fost construite pe vremea cand nu era atata trafic si nici oamenii nu erau asa de mari), dar cochet. Mi-a placut de el.

Am ajuns tare repede unde trebuia, cu mersul pe jos cu tot. Noroc ca am mai apucat sa fac vreo cateva poze in drumul meu, caci atunci cand am iesit de la interviu era deja intuneric bezna, deci nici un farmec pentru vizitat.

Cand am terminat interviul, am avut o tentativa de a trage in poze si London Bridge, am ajuns si foarte aproape de el, dar neavand o harta detaliata etc, nu m-am bagat pe diverse stradute intunecoase. Cand am ajuns acasa mi-am dat seama ca mai aveam 100 de m pana la el. E, data viitoare.

Ce pot sa spun despre Londra? Ca nu e asa de murdara cum spun unii (cel putin in zona centrala), ca e scumpa si ca merita vazuta. Sunt convinsa ca exista si pe acolo zone revendicate de o natie sau alta in care nu e cazul sa te aventurezi, dar… in mare merge. Clar trebuie vizitat mai pe indelete.

Inchei cu o poza a vestitelor cabine telefonice, numai ca nu e facuta in Londra, ci in gara bruxelleza, dupa check-in, deci teoretic tot pe pamant britanic.