La Londra cu Eurostar

Azi continuam foiletonul… Sper ca nu v-ati plictisit! :P

Pregatirea psihologica pentru marea calatorie initiatica cu trenul de mare viteza mi-a fost facuta de Mr. G, care de cand a aflat ce sunt pe cale sa fac, mi-a repetat cu obstinatie si parca cu un ton usor invidios “te duci la Londra cu Eurostarul”. Ca sa intelegeti mai bine contextul, cam de cand a aflat de existenta trenurilor de mare viteza si a tunelului pe sub Canal, isi doreste si el o astfel de excursie. Pana acum nu a fost sa fie, nici a mea nu a fost planificata, dar speram sa rezolvam si problema lui in viitorul apropiat.

Revenim la Eurostar. Mi-am facut temele si am constatat ca trebuie sa ma prezint la check-in cu minimum 30 de minute inainte. In gandul meu, aceasta operatiune insemna controlarea biletului si a buletinului ca sa se convinga ca sunt eu, si nu o alta persoana care vrea sa imi abuzeze biletul. Bineinteles ca nu a fost asa. Adica biletul iti este scanat (are cod din-ala smecheros) si ti se deschide calea de acces inspre controlul de securitate si cel de frontiera. Exact ca la aeroport! Bine, ca la unul mai mic (dar sigur nu Baneasa), dar nu e chiar asa de aglomerat.

Ca de obicei, mi-am pus sarsanalele in tavita, m-am plimbat prin poarta urlatoare, mi-am luat bulendrele din tavita si m-am indreptat zambind suav catre primul politai de frontiera, adica ala belgian, ca s-a dovedit ca erau 2 ture de control al frontierei. E, astuia i-am prezentat nonsalanta cartea de identitate belgiana, ca doar de aia o port dupa mine. Nicio problema, s-a uitat de complezenta la ea si trecuta am fost. La britanici (adica 5 m mai incolo) aveam ceva emotii, ca unii prieteni mai umblati prin lume au sustinut cu convingere ca as avea nevoie de pasaport ca sa intru in UK. Eu parca stiam invers si s-a dovedit ca bine stiam. Am trecut cu buletinul romanesc, bine controlat de o tantica care l-a privit cu lupa si cu lampa sa se asigure ca nu e fals.

Am reusit sa trec si de politistii britanici si am ajuns in sala de asteptare, tare draguta si cu scaune confortabile. Pe acolo am gasit si un loc cu mancare, asa ca am luat si pranzul pe care nu am mai avut vreme sa il ingurgitez acasa. Pret normal de sandvisuri bruxelleze ambalate. Tot pe acolo era si un magazin de bijuterii cu diamante, dar cum mi-am promis sa nu mai cumpar nimic de fitze luna asta, am evitat vizita.

Cu 20 de minute inainte de ora plecarii s-a dat drumul la imbarcare. Mi-am gasit usor locul, m-am plantat pe el si am inceput sa rasfoiesc ceva reviste si ghiduri in asteptarea plecarii. Bineinteles ca am demarat la ora specificata… Pe cand ma gandeam ca trenul asta chiar nu are o viteza atat de mare, s-a gandit si el sa imi demonstreze contrariul si m-a lipit putin pe scaun. Asa, din tren nu iti dai seama cat de repede se deplaseaza pentru ca trece prin spatii deschise. Dar cand merge paralel cu autostrada, iti amintesti ca masinile in Belgia merg cu 140 km/h si iti dai seama ca tu mergi cam de 2 ori mai repede. Deci, mi s-a demonstrat ca viteza exista.

Din Belgia am iesit in maximum 30 de minute. Cum mi-am dat seama?! A aparut soarele!!! Franta nu e tare diferita ca peisaj, cel putin pe unde am trecut eu. Am oprit la Lille, mare nod de cale ferata pentru trenurile internationale, unde am stationat putin din cauza nu stiu caror probleme cu vama. Iar apoi ata catre Callais si, implicit catre tunel. Oricum, trenul asta nu opreste in garile internationale de pe traseu decat daca are pasageri de luat sau de lasat, asa ca doar am trecut prin Callais, dar am avut un sentiment ca trebuie sa vizitez orasul, deci e pe lista.

Tunelul nu e semnalizat nicicum, doar intri in el si dupa vreo 5 minute in care nu mai iesi iti dai seama ca esti sub apa. Bineinteles ca nu are geamuri, deci plictiseala mare 20 de minute cat dureaza trecerea. Intuneric tare in tunelul ala… La iesire esti deja pe pamant britanic. Din tren am putut observa ca intrarea cu masina in UK se face printr-un punct de control tare maricel, deci a te gandi de 2 ori inainte sa treci tunelul cu masina.

Anglia rurala arata exact cum o vedem la televizor pe Travel&Living sau in serialele britanice. Deci nicio surpriza. Iar orasele pe langa care am trecut sunt imaginea unei tari industriale. Nu ma plang, doar descriu. Oricum, daca mai aveam nevoie de termeni de comparatie in ce priveste peisajul, i-am avut cu aceasta ocazie. Da, sunt peisaje frumoase si in Romania, dar (in opinia mea) la fel de minunate – adica aproape identice – gasesti si in alte tari. Diferenta cred ca o face infrastructura.

Am ajuns si in Londra – St. Pancrass la fix (nici nu ma asteptam la altceva) si am dat peste salile de trecere cu podea din lemn. Asta chiar mi-a placut. Dar despre gara va povestesc maine, cand va arat si pozele din Londra.

La intoarcere procedurile au fost aproximativ similare, am fost controata la frontiera de francezi care, atunci cand au auzit ca ma duc la Bruxelles, si-au pierdut interesul pentru persoana mea. Calatoria de intoarcere nu a fost la fel de amuzanta, caci a fost intuneric, iar eu eram obosita. Si nici nu am reusit sa dorm… Dar am supravietuit. Ia uitati si doua poze cu trenul, in a doua (prezinta interiorul trenului) scuzati aparitia inoportuna a posetei din dotare.

About these ads

17 thoughts on “La Londra cu Eurostar

Comentezi?!

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s