Banii… Un rau necesar. Daca ai prea multi, risti sa pierzi contactul cu realitatea si adevaratele valori (din punctul nostru de vedere, al sarantocilor), daca ai prea putini oricum nu mai timp de valori ca zgomotul matelor ghioraitoare iti inhiba capacitatile intelectuale.
Imi amintesc cu ce fluturi in cap am aterizat eu in Belgia: vreau bani!!! Mai multi ca si in Romania. Copil nebun, ce pot sa spun… Acum, dupa 10 luni, inca mai vreau bani, dar nu in aceleasi cantitati ca la inceput. Ca sa ma explic: poti sa faci bani garla in strainatate, cu un pic de noroc si orientare in spatiu. Totul e sa nu uiti ca mai ai nevoie si de altceva pe lumea asta. Degeaba ai bani, daca iti omori de buna voie sanatatea, daca nu ai timp liber sa te bucuri de ei si daca nu ai cu cine sa ii imparti.
Am ajuns la concluzia ca vreau exact atatia bani de cati am nevoie ca sa duc un trai decent intr-o tara mai civilizata din unele puncte de vedere si mai necivilizata din altele. Ce inteleg eu prin trai decent?! Cu liniuta si de la capat:
- sa imi permit sa platesc rata/chiria + intretinerea la o casa/apartament cu vreo 3-4 dormitoare, un living, bucatarie si 2 bai. De ce 3-4 dormitoare? Ca asa e decent! Unul pentru adulti, doua pentru cei 2 plozi (unul proprietate personala si unul infiat) si unul pentru musafiri, ca mai avem si parinti care or sa vrea sa vada plozii.
- sa imi permit sa intretin o masina fara sa ma ia cu sudori reci de cate ori trebuie platita asigurarea sau facuta revizia.
- sa imi permit sa economisesc pentru zile negre si studiile celor 2 potentiali urmasi (asta daca vor sa faca facultati).
- sa imi permit sa ies in oras (includem restaurante), sa fug in week-enduri si concedii sa vad lumea pe viu, nu numai la televizor. Si toate astea fara a ma intreba cum platesc facturile curente apoi…
- sa imi permit sa am timp sa scriu.
Hmmm, pentru cultura din care provin eu (adica cea romaneasca), cred ca vreau cam multe. Chiar mi s-a spus ca parca nu ma mai incape Pamantul. Asa o fi, dar pana plec de pe el vreau sa il si vad!
Stiu ca in Romania, ca sa ajungi sa ai ce am expus eu mai sus, trebuie sa te inglodezi in datorii sau sa beneficiezi de sprijinul unei familii mari si instarite sau sa te apuci de invarteli sau… (continuati voi) Aici par mai plauzibile visele de genul asta si eu vreau sa imi urmez visul.
Oricum, am momente cand ma enerveaza foarte tare faptul ca toata viata noastra se invarte in jurul banilor si ca suntem atat de consumatoristi. M-am gandit serios sa fug pe o insula si sa imi schimb radical modul de viata, dar ma gandesc ca nu am dreptul sa decid si pentru urmasii mei. In plus, daca fug pe o insula si ma rup de “civilizatie”, cum pot sa mai sper la publicarea ineptiilor debitate?! Pana una alta, asta e lumea in care m-am nascut si in ea trebuie sa traiesc.
Acum ma scuzati, ma intorc la facut bani ca sa ajung mai repede la traiul decent pe care il visez…
coolnewz / Ratatouille
25 august 2011 at 9:31
si apropo de bani si nivel de trai, ar mai fi amuzanta (daca nu ar deranja) atitudinea multora dintre cei din Romania ca odata ce traiesti undeva prin Vest l-ai prin pe Doamne-Doamne de-un picior si suta de euro este o … bagatela.
belgianca
25 august 2011 at 14:31
eu traiesc in Vest(-ul salbatic), nu cred ca am prins pe cineva de picior, iar o suta de euro chiar nu e o bagatela. cand o sa devina o bagatela, cred ca voi ajuta si pe altii mai putii norocosi.
Ana
25 august 2011 at 12:13
Atunci, spor la facut bani. Nu te mai retin, ca si “time is money”.
belgianca
25 august 2011 at 14:32
felicitass
25 august 2011 at 12:41
Azi am timp si sunt bine dispusa asa ca simt nevoia sa ma bag in seama (tot cu linuta de la capat si io):
- mda, treaba cu banii asta e, oricat de mult ai constientiza care sunt ”adevaratele valori”, cand crapi de foame sau risti sa-ti ia banca apartamentul la care mai ai de plata x ani (unde x are 2 cifre…), te cam doare in cot de filosofie si cultura…
- relatiile interumane cred totusi ca primeaza – daca invarti banii cu lopata dar ai o familie de doi lei, eventual niste copii esuati si prieteni mai deloc, nu cred ca dai pe dinafara de fericire;
- despre treaba cu bebe doi infiat..hmmm…si eu aveam teoria asta. Ca o sa avem un copil al nostru si apoi neaparat sa infiem macar unul. Chiar doi, daca o sa ne permitem sa-i crestem decent. Pentru ca mi se parea asa, o chestie nobila. Si frumoasa fata de miile de copii abandonati care duc vieti de rahat in centre de plasament, de care mi se rupe sufletul si acum….Daaaar: dupa ce am nascut minunea care imi umple viata, dupa ce m-au napadit sentimente care despre habar n-aveam ca pot exista, dupa ce gust din plin si traiesc fiecare minutel din viata asta noua si minunata, care a inceput din momentul in care am aflat ca sunt insarcinata, trebuie sa recunosc ca mi-a cam trecut treaba cu infierea. Pentru ca mi-a placut atat de mult toata povestea asta, incat abia astept s-o retraiesc. Astept cu nerabdare sa decidem ca este momentul potrivit pentru bebe nr. 2, al nostru din cap pana in picioare:)
belgianca
25 august 2011 at 14:33
ma bucu ca ai timp si esti bine dispusa.
iar cu bebele, o sa vad la momentul oportun…
felicitass
25 august 2011 at 12:43
A! Si mai vroiam sa zic ca sunt total de acord si cu liniutele alealalte dar m-a luat valul, maica si am uitat…
belgianca
25 august 2011 at 14:34
si te-a udat valul?!
)))) puici Catalinei!
sofia
25 august 2011 at 13:27
Foarte corect, daca aveam talent scriitoricesc debitam aceleasi chestii ca si tine, nota 10!
Oricum, Vienna o poti vedea cand vrei tu!
belgianca
25 august 2011 at 14:35
multumesc, o sa ma gandesc cand e cazul sa vizitez Viena.
Traian
25 august 2011 at 16:14
Am inteles aproape tot. Pana la faza cu plodu’ nr. 2, care musai trebe infiat… De ce?
belgianca
25 august 2011 at 17:08
no, dar de ce se leaga toata lumea de cel de-al doilea copil al meu?! as vrea sa il infiez din mai multe considerente, expun 2:
- ca sunt destui copii care merita o viatamai buna, deci daca pot ajuta macar unul e ceva
- oricum planeta e suprapopulta, chiar trebuie sa mai contribui si eu la declin?
cred ca pe primul il vreau al meu ca sa nu zic ca nu am incercat si ca sa fac o bucurie si restlui familionului… dar daca tot suntem capabili de sentimete nobile, ce conteaza ca l-ai scos tu din tine sau l-a nascut altcineva?! tot copil eu, tot aceleasi nevoi si drepturi are!
a-z
25 august 2011 at 21:48
n-apai total de acord! mai sigur iei unul gata facut si mai marisor, nu bebel-bebel, ci vreo 3-4 ani si-l educi cum doresti si apoi dupa educatia vocationala pe care te-ai straduit sa i-o desoperi si si-a dat si el acordul s-o urmeze ulterior pt a explora si perfectiona ce e mai bun in el si asa scapi de riscuri potentiale: vai valeu ca nu mai vine barza, sau vine toate bune si frumoase, dar cernobal-atunci, japonezii acum un an, mediul e tot mai toxic, lumea e tot mai-mai si riscurile la care se expune viitorul candid ce ne tot anima flacara vie din noi e huge si cum putem noi concepe ca cu vrere dar necunostinta, sau fara vrere exista totusi posibilitatea afectarii candidului?
no, ia zi-mi tu, cum suporti asta, daca ai putea-o face! eu, nu, nu ca nu zic, ci nu admit a se intampla asta, nu risc, nu merg mai departe, for now at least! dar la capitolul belgique, imi trece serios prin minte, timp sa mai am rabdare si poate-or veni la timpul lor si rezultatele!
faina lista, succes la indeplinirea ei!
frumoasa gandirea!
Lady A
25 august 2011 at 19:34
Jos palaria, Mirona!
belgianca
25 august 2011 at 21:57
mai porti ceva inafara de palarie?!
Lady A
26 august 2011 at 7:33
hihihihih
cel putin un voal
belgianca
25 august 2011 at 22:06
@a-z: nu am inteles prea bine tot, dar cred ca e din cauza orei de oboseala.
)) si, oricum ai dreptate!
cojocarii
26 august 2011 at 3:22
Sa ai spor! … si, in afara de el, tot ce iti mai doresti.
belgianca
26 august 2011 at 9:20
mersi, la fel si voua! >:D<
belgianca
26 august 2011 at 9:21
@Lady A: damn!